Ascensiunea lui Mojtaba Khamenei ca nou lider suprem al Iranului nu a fost rezultatul unei succesiuni line, ci al unei lupte intense pentru putere în interiorul regimului de la Teheran. În timp ce țara era bombardată în războiul cu Statele Unite și Israel, clerici, generali ai Gardienilor Revoluției și lideri politici s-au confruntat într-o bătălie discretă pentru controlul viitorului Republicii Islamice, într-un proces comparat de unii oficiali iranieni cu un adevărat „Game of Thrones”, arată o analiză a jurnaliștilor de la The New York Times.
Lupta de o săptămână pentru desemnarea noului lider al Iranului a pus față în față Garda Revoluționară și tabăra moderată. Generalii au câștigat, dar nu fără o rezistență puternică.
Ascensiunea lui Mojtaba Khamenei ca nou lider suprem al Iranului ar putea părea simplă, chiar predestinată. În realitate, nu a fost nici una, nici alta.
Drumul său spre putere a venit după un adevărat război de succesiune. Procesul cu mize uriașe a devenit versiunea Republicii Islamice a unui „Game of Thrones”: un tron gol, un consiliu de clerici și două dinastii – Khamenei și Khomeini – aflate în competiție. Figuri politice s-au luptat pentru influență, comandanți militari și-au apărat zonele de putere, iar un fost șef al serviciilor secrete, cunoscut pentru planificarea unor asasinate, și-a făcut simțită influența.
Chiar și în vremuri liniștite, alegerea celui de-al treilea lider suprem al Iranului – omul care nu doar că reprezintă voința divină pe pământ, dar controlează politica și forțele armate – ar fi fost o misiune dificilă. Ayatollahul Ali Khamenei condusese țara din 1989, trecând prin decenii de turbulențe.
Dar în timpul unui război cu Statele Unite și Israel, când bombele cădeau din cer și exploziile zguduiau pământul, alegerea unui succesor cu mandat pe viață a devenit un test decisiv pentru supraviețuirea teocrației.
Această relatare a deliberărilor interne, a jocurilor de putere și a rivalităților care l-au adus pe fiul retras al ayatollahului, în vârstă de 56 de ani, în fruntea statului se bazează pe interviuri cu cinci oficiali iranieni de rang înalt, doi clerici, doi iranieni afiliați biroului liderului suprem și trei membri ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice care cunosc procesul de selecție. Toți au cerut anonimatul deoarece nu erau autorizați să vorbească public despre deliberările interne ale guvernului.
Potrivit tuturor relatărilor, Mojtaba Khamenei cel mai probabil nu ar fi ajuns lider dacă tatăl său ar fi murit de moarte naturală. Ayatollahul Khamenei le oferise consilierilor apropiați trei nume ca posibili succesori. Fiul său nu se afla printre ele.
Întâlniri secrete
Pe 3 martie, Adunarea Experților – organismul format din 88 de clerici care are, potrivit Constituției, sarcina de a numi liderul suprem – a organizat o ședință secretă online pentru a începe procesul de alegere. Procedura urma să se încheie atunci când unul dintre candidați ar fi obținut o majoritate de două treimi.
În aceeași zi, Israelul bombardase sediul adunării din orașul Qum, unde trăiesc și predau mulți dintre clerici în seminariile șiite, ucigând mai mulți membri ai personalului administrativ.
După moartea ayatollahului Khamenei, ucis pe 28 februarie în lovituri aeriene în prima zi a războiului, facțiunile politice rivale și generalii Gardienilor Revoluției au început să își promoveze propriii candidați pentru a-și consolida pozițiile de putere.
Linia dură prefera sfidarea apelurilor interne și externe pentru schimbarea regimului. Aceștia doreau continuitate și întărirea politicilor interne și externe ale ayatollahului. Tabăra moderată susținea, în schimb, apariția unei fețe noi, un stil diferit de guvernare și încetarea ostilităților cu Statele Unite.
Mojtaba Khamenei avea însă aliați puternici: Garda Revoluționară și noul său comandant-șef, generalul Ahmad Vahidi; generalul Mohammad Ali Aziz Jaffari, strateg militar în actualul război; și generalul Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului și fost comandant al Gardienilor. De asemenea, Hossein Taeb, fostul șef al serviciilor de informații ale Gardienilor și autorul unor operațiuni de asasinat peste granițe, era în tabăra lui.
Opoziția față de Mojtaba Khamenei a venit însă și din direcții neașteptate. Ali Larijani, șeful Consiliului Suprem de Securitate Națională și conducătorul de facto al Iranului, le-a spus unor membri ai Adunării Experților că țara are nevoie de un lider moderat și capabil să unească societatea, iar Mojtaba Khamenei ar fi o figură polarizantă.
Președintele Masoud Pezeshkian, considerat moderat, precum și mai mulți oficiali și clerici importanți au susținut aceeași poziție.
Tabăra moderată a propus doi candidați principali: fostul președinte Hassan Rouhani, centrist și arhitect al negocierilor care au dus la acordul nuclear din 2015 cu Statele Unite, și Hassan Khomeini, nepotul fondatorului republicii islamice, ayatollahul Ruhollah Khomeini.
Moderatii au propus și un candidat de compromis, Alireza Aarafi, un jurist și teolog respectat, cu legitimitate religioasă solidă, dar fără influență în sfera politică sau militară.
Pe măsură ce dezbaterile continuau, furia împotriva președintelui Donald Trump și a premierului israelian Benjamin Netanyahu a alimentat dorința de a rămâne sfidători, subminând eforturile moderaților. Treptat, membrii adunării au părut mai puțin interesați de un lider care să scoată țara din criză și mai preocupați de o reîncarnare a liderului lor „martir”, capabilă să îi răzbune moartea.
„Ne-am uitat la șapte criterii atunci când am ales un candidat”, a declarat ayatollahul Mahmoud Rajabi, membru al consiliului de conducere al adunării, într-un interviu pentru televiziunea de stat. „Unii aveau o viziune socială și politică foarte puternică, altul avea mai multă legitimitate religioasă, altul avea capacități de management, altul era mai înțelept”.
În prima rundă de vot, pe 3 martie, Mojtaba Khamenei a obținut majoritatea de două treimi, semn că generalii Gardienilor Revoluției câștigaseră avantajul.
Dar aceasta a fost doar începutul.
Jocuri de putere
Ali Larijani a blocat anunțul oficial al numirii lui Mojtaba Khamenei, spunând că viața acestuia ar fi în pericol, după ce Donald Trump și ministrul israelian al apărării, Israel Katz, amenințaseră că vor elimina orice succesor.
El a sugerat ca anunțul să fie amânat până după război.
Pe 6 martie, Israelul a bombardat cu bombe penetrante complexul liderului suprem din centrul Teheranului, reducându-l la ruine. Mojtaba Khamenei nu se afla însă acolo.
Amânarea anunțului a oferit taberei moderate o ultimă șansă de a încerca să convingă Adunarea Experților să reanalizeze votul.
În același timp, adunarea a fost informată că Mojtaba Khamenei, aflat în recuperare după rănile suferite în atacurile aeriene din prima zi a războiului, nici măcar nu își dorește funcția.
„Când i-au spus lui Mojtaba că a fost ales, el a spus: «Nu vreau să accept, alegeți pe altcineva»”, a declarat Abdolreza Davari, un politician apropiat de Khamenei, într-un interviu telefonic din Teheran. „Este un obicei șiit de refuz politicos între clerici să spună «nu urmăresc puterea», dar în cele din urmă acceptă”.
Generalii
Într-un discurs video, ayatollahul Ali Moalemi a denunțat încercările moderatilor drept o lovitură de stat.
„Au existat încercări de a schimba opinia membrilor adunării și de a ne împinge într-o altă direcție”, a spus ayatollahul Moalemi. „Au existat mâini din afara adunării care au încercat să se infiltreze și să ne influențeze”.
Pe 7 martie, președintele Pezeshkian a anunțat că Iranul va opri atacurile asupra statelor arabe din Golful Persic și și-a cerut scuze.
Generalii Gardienilor Revoluției au reacționat furios. Generalul Vahidi și generalul Aziz Jaffari au cerut convocarea imediată a Adunării Experților pentru votul final.
Hossein Taeb a sunat personal toți cei 88 de membri ai adunării și i-a îndemnat să voteze pentru Mojtaba Khamenei, spunând că este o datorie morală, religioasă și ideologică.
Adunarea s-a reunit din nou pe 8 martie, tot online.
În final, Mojtaba Khamenei a obținut 59 de voturi din 88 – o majoritate clară de două treimi, dar nu unanimă.
Cu puțin timp înainte de miezul nopții, televiziunea de stat a anunțat că Iranul are un nou lider suprem. Mesaje de felicitare și jurăminte de loialitate au început să curgă, chiar și din partea unor figuri care încercaseră să îi blocheze ascensiunea.
Cel puțin la nivel public, establishmentul iranian s-a aliniat în spatele noului lider suprem, care încă nu a apărut în public.
Ştiri video recomandate
