Imaginează-ți o țară în care întinderi uriașe de teren sunt acoperite de nisip încins, peste 95% din teritoriu este deșert arid, precipitațiile anuale sunt adesea sub 100 mm, iar temperaturile din timpul verii pot depăși 45°C. Dar sub acest peisaj necruțător se află una dintre cele mai mari surse de bogăție din lume. Arabia Saudită are peste 40 de trilioane de litri de petrol brut îngropați sub solul său. În ciuda imensei bogății generate de petrol, țara se confruntă cu o provocare complet diferită: asigurarea unei cantități suficiente de apă dulce pentru populație.
Cu peste 37 de milioane de locuitori, populația Arabiei Saudite este concentrată în mare parte de-a lungul Mării Roșii și al Golfului Persic, în timp ce o mare parte din interiorul țării rămâne slab populată și extrem de aridă.
Pentru a menține alimentarea cu apă a acestei țări vaste, Arabia Saudită a construit o rețea uriașă de infrastructură care se întinde de la coastă până în adâncul deșertului. Aceasta este formată din conducte masive care transportă apa desalinizată pe sute de kilometri, creând un sistem artificial asemănător unui râu într-una dintre cele mai uscate regiuni ale lumii, potrivit NDTV.
Construirea unor conducte rezistente
Prima provocare este construirea unor conducte capabile să reziste timp de decenii la căldură extremă, nisip în continuă mișcare și presiunea uriașă exercitată sub pământ. Nu este vorba despre niște simple țevi. Acestea sunt realizate din oțel carbon de înaltă rezistență, același material folosit pentru conductele de petrol și gaze.
Foi de oțel cu grosimea de aproximativ 25 mm sunt introduse în mașini de laminare cu mai multe axe pentru a forma conducte uriașe, cu diametrul de aproximativ 1,8 metri.
Secțiunile pot avea între 12 și 18 metri lungime, astfel încât pe traseu să fie necesare mai puține îmbinări. Conductele sunt testate cu ultrasunete și acoperite cu straturi rezistente la coroziune înainte de a părăsi fabrica. Apoi sunt încărcate pe camioane speciale de mare tonaj și transportate sute de kilometri în deșert.
Tăierea drumului prin nisip și stâncă
Montarea unei conducte de-a lungul unui deșert reprezintă în sine o provocare inginerească. Echipele de topografi trasează mai întâi rutele folosind GPS și echipamente avansate de măsurare, evitând cu atenție zonele în care dunele de nisip aflate în mișcare sau terenul instabil ar putea pune în pericol conducta.
Acolo unde terenul stâncos și munții blochează traseul, sunt utilizate explozii controlate pentru a sparge roca și a crea șanțuri adânci. Conductele sunt apoi coborâte în aceste șanțuri și conectate secțiune cu secțiune, formând în cele din urmă o rețea uriașă sub deșert.
Dar transportarea apei de la coastă către interior reprezintă doar jumătate din provocare. Întrebarea mai importantă este de unde provine apa în primul rând.
Transformarea apei de mare în apă dulce
Cea mai remarcabilă parte a procesului are loc în stațiile de desalinizare de-a lungul coastei.
Conducte mari de captare sunt instalate la câteva sute de metri în larg pentru a transporta apa de mare către instalație. O singură conductă cu diametrul de 63 de centimetri poate transporta, potrivit estimărilor, aproximativ 15 milioane de litri de apă pe zi. Ecranele de protecție contribuie la împiedicarea pătrunderii în sistem a viețuitoarelor marine precum peștii, crabii și meduzele.
Etapele tratării apei de mare
Apa de mare trece mai întâi prin filtre gravitaționale cu nisip, iar substanțe chimice precum clorura ferică și hipocloritul de sodiu sunt adăugate pentru a determina impuritățile să se aglomereze și să se depună.
Apoi, apa trece prin filtre cu cartușe ultrafine, care rețin particule cu dimensiuni de doar 1–5 microni.
În etapa principală, pompe de înaltă presiune forțează apa prin membrane de osmoză inversă la aproximativ 60 de bari - de circa 60 de ori presiunea atmosferică. Aceste membrane permit trecerea moleculelor de apă, în timp ce sărurile și impuritățile sunt reținute. Apa poate trece apoi printr-o a doua etapă de osmoză inversă pentru o purificare suplimentară.
Există însă o problemă. Apa purificată într-o asemenea măsură conține foarte puține minerale și poate avea un gust fad. De aceea, minerale esențiale precum calciul și magneziul sunt adăugate din nou, iar pH-ul este ajustat cu atenție pentru ca apa să fie potrivită și plăcută pentru consum.
O soluție extrem de costisitoare
Crearea unui sistem de alimentare cu apă de o asemenea amploare presupune costuri uriașe. Construcția conductelor poate costa milioane de dolari pe kilometru, în timp ce stațiile de desalinizare de mari dimensiuni necesită investiții de sute de milioane de dolari.
În funcție de tehnologia utilizată, prețul energiei și eficiența instalației, producerea unui metru cub de apă poate costa câțiva dolari.
Pentru Arabia Saudită, însă, calculul nu se rezumă doar la bani. Într-o țară în care apa dulce este în mod natural extrem de rară, iar milioane de oameni depind de o sursă sigură de alimentare, desalinizarea a devenit o componentă esențială a infrastructurii naționale.
