Benamira este un mic sat din componența localității Medinaceli, provincia spaniolă Soria. A devenit oarecum celebru pentru că are un singur locuitor. Acesta este Fernando, care s-a mutat aici pentru a scăpa de agitația și costurile ridicate din Madrid, și după 17 ani este decis să rămână, potrivit El Espanol.
Fernando, 39 de ani, lucrează la întreținerea drumurilor și duce o viață liniștită: aleargă prin munți, are grijă de grădina lui, gătește, citește și chiar scrie monologuri. Pe scurt, duce o viață mult mai liniștită decât cea din oraș.
› Vezi galeria foto ‹
Bărbatul de 39 de ani a vorbit cu creatorul de conținut Diego Revuelta despre cum este această viață în celebra „Spanie depopulată”, subliniind că este mulțumit pentru că a reușit să adopte un ritm de viață mai lent și că, în același timp, face economii importante.
„200 de zile pe an sunt singur”
Benamira nu a avut mereu un singur locuitor. În trecut, satul a ajuns să aibă peste 200 de locuitori, însă, cu timpul, școlile și magazinele au dispărut, până când Fernando a rămas singurul locuitor. El venise inițial pentru doar patru luni, care s-a transformat în 17 ani.
Nu este chiar tot timpul singur. El a explicat că „aici vine lume să petreacă weekendurile când începe vara, dar, probabil, 200 de zile pe an chiar am fost singur”. Cu toate acestea, a subliniat că singurătatea nu îl deranjează, ci o acceptă.
Fernando lucrează de luni până vineri la întreținerea drumurilor: „Din acest punct de vedere, duc o viață ca o persoană din Madrid, cu diferența că eu fac 15 minute până la serviciu și înapoi, în timp ce în Madrid sunt oameni care fac două ore”.
Zilele lui încep la șase dimineața, când pleacă la serviciu. După aceea se întoarce acasă și profită de timp pentru a ieși la alergat, a trage câte un pui de somn, a găti și chiar „a scrie monologuri, pentru că mă ocup și de comedie”.
În acest fel, Fernando este, într-un anumit sens, „gardianul” Benamirei. Datorită lui satul se menține într-o stare destul de bună de care se bucură și oamenii care au aici proprietăți la care vin în weekend sau vara. Fernando spune că satul ar arăta mai bine dacă ar locui „20 sau 30 de persoane”.
Cât cheltuiește și cât economisește Fernando?
Însă întrebarea care stârnește cu adevărat curiozitatea și care l-a determinat pe Fernando să plece din Madrid este cât economisește, de fapt, trăind singur în Benamira și pe ce își cheltuiește banii.
„Casa nu mă costă nimic, pentru că este a familiei. Nici cu electricitatea nu cheltuiesc prea mult, cam 40 de euro pe lună”, spunând că aici o chirie ar putea ajunge la aproximativ 250 de euro pe lună, cel mult.
O altă cheltuială este mâncarea, pentru care recunoaște că plătește mai mult, aproximativ 300-400 de euro. În această privință, el a explicat că este „puțin mai scumpă decât în oraș”, în principal pentru că în sat nu există supermarket și trebuie să se deplaseze până într-o localitate din apropiere.
O altă problemă a locuirii într-un sat fără locuitori este lipsa transportului public. Prin urmare, „ori ai mașină, ori ești prins aici”. Acest lucru presupune și cheltuieli cu benzina, care pot fi și de 300-400 de euro.
La acestea se adaugă costurile pentru internet sau datele mobile. Fernando spune că, „pentru că am date nelimitate, cred că sunt 50 de euro pe lună”.
„Așadar, cheltuiesc cam 750 de euro”, a explicat Fernando, adăugând că nici distracțiile nu reprezintă una dintre principalele sale cheltuieli, ceea ce îi permite să economisească.
De asemenea, el a spus că ar putea economisi aproximativ 700 de euro pe lună: „Câștig un salariu mediu normal, puțin cam mic, dar putem vorbi despre 1.500 de euro (...) dacă sunt foarte atent, pot economisi 700 de euro, dar trebuie să ne și bucurăm de viață”.
Cert este că, deși orașele sunt pline de oameni, tot mai multe persoane caută un ritm de viață precum cel al lui Fernando. Astfel, cel puțin 400 de persoane care lucrează de la distanță au solicitat să se mute în sat, însă, din cauza lipsei unei conexiuni stabile la internet, au renunțat. Acesta este un lucru pe care Fernando îl regretă.
Fernando a reflectat asupra faptului că, deși viața la sat este diferită și poate mai puțin confortabilă, nu trebuie să se confrunte cu prețurile teribile ale locuințelor și ale vieții din orașe precum Madrid, care, în cele din urmă, l-au determinat să plece.
„Asta este o mare problemă (locuințele), iar aceasta este soluția. Consider că cea mai mare problemă a Spaniei este depopularea. Poate spun asta pentru că mă afectează mai direct decât problema locuințelor, dar, desigur, este un cerc vicios”, a subliniat localnicul.
În final, el spune că „rezolvarea ambelor probleme ar fi construirea unor locuințe publice în locurile în care sunt necesare în acest moment, precum cele mai mici sate sau regiunile cu cea mai accentuată depopulare”. „Cu siguranță ar veni oameni, pentru că sunt persoane care s-au săturat să trăiască în condiții proaste în capitală, plătind 700 sau 800 de euro pentru o cameră”, a mai spus bărbatul.
