Legea federală americană impune ca US Mint ((instituția federală americană care produce monedele Statelor Unite, inclusiv cele de aur și argint destinate investitorilor - n.r.) să folosească exclusiv aur extras pe teritoriul Statelor Unite pentru monedele destinate investitorilor. O investigație a reporterului Justin Scheck, publicată de The New York Times, arată că de peste două decenii instituția cumpără, de fapt, aur străin – și îl declară american. Urmărind lanțul de aprovizionare, Scheck a ajuns până în Caucasia, Columbia, un oraș controlat de Clan del Golfo, organizație desemnată drept teroristă de Washington, care încasează taxe de la minerii ilegali al căror aur ajunge, verigă cu verigă, în monedele bătute de statul american.
Justin Scheck scrie de ani buni despre bani și putere. Despre locul în care bogăția extremă se întâlnește cu sărăcia extremă. Și mai scrie despre ce se întâmplă când instituțiile bogate iau decizii care ajung să lovească oameni din țări sărace. Acum aproape trei ani, spune el, a devenit obsedat de aur.
Prețul urca de două decenii. În decembrie 2023 ajunsese la 2.000 de dolari uncia, umflat de anxietatea investitorilor și guvernelor care se temeau de atacuri teroriste, războaie, instabilitate financiară și, mai nou, de pandemii. Aurul, gândeau ei, își va păstra valoarea dacă acțiunile, obligațiunile și dolarii și-o pierd pe a lor. În paralel, mineritul ilegal de aur devasta Sahelul african și pădurea amazoniană, finanțând exact lucrurile de care investitorii încercau să se ferească.
Scheck i-a spus editorului său, Matt Apuzzo, că vrea să scrie despre mineritul aurifer. La început, Apuzzo a fost sceptic, dar a pus întrebarea care avea să definească toată investigația: tezaurizarea aurului, făcută tocmai ca să eviți instabilitatea și violența, chiar creează mai multă instabilitate și violență? Dacă băncile și guvernul american – cei mai mari și mai credibili furnizori de aur pentru investitori – cumpără același aur care provine, să zicem, de la un grup terorist, atunci avem o poveste, a spus Apuzzo.
La sfârșitul acelei zile, Scheck era aproape sigur că nu are nicio poveste.
Companiile mari care vând aur investitorilor din SUA și Europa au politici aparent blindate împotriva aurului minat ilegal. Iar legea federală americană impune ca US Mint – cel mai reputat vânzător de aur al Americii – să folosească exclusiv aur extras în Statele Unite pentru monedele destinate investitorilor. Un purtător de cuvânt i-a confirmat de la început: Mint-ul cumpără doar aur american.
Apoi Scheck a cerut lista furnizorilor și a trecut-o printr-o bază de date cu registre de transport. A descoperit că furnizorii importau, la propriu, tone de aur străin. Când i-a sunat, i-au spus că topesc tot aurul împreună – uneori cu aur american – și fac lingouri pe care US Mint le cumpără.
Încălca Mint-ul legea? După peste un an de muncă, sute de apeluri, registre comerciale și o incursiune în patru decenii de istorie legislativă, Scheck a înțeles ce se întâmpla. Nu era complicat: US Mint cumpără aur străin și susține că, din punct de vedere legal, provine din Statele Unite.
Astfel, de zeci de ani, conducerea Mint-ului folosea acrobații logice ca să numească aurul străin „american”. Cumpărau aur originar din Republica Democratică Congo, din casele de amanet mexicane, prin brokeri sud-americani. Un raport federal din 2024 arăta că Mint-ul nu le mai ceruse furnizorilor informații despre originea aurului de peste 20 de ani.
Așa că Scheck a decis să ia calea aurului, până la cel puțin una dintre surse.
Aurul se apropia de 3.000 de dolari uncia când a început să dea telefoane, la sfârșitul lui 2024. Unul dintre ele a fost către un intermediar din Texas care i-a spus că cei mai mari doi clienți ai săi sunt furnizori ai US Mint. Registrele comerciale arătau că texanul importa aur de la o companie columbiană cu un istoric juridic problematic.
Așa că Scheck a zburat la Medellín cu colegii săi, Simón Posada și Federico Rios, ca să afle de unde vine aurul.
Au ajuns în Caucasia, un oraș al aurului controlat de Clan del Golfo – grup desemnat oficial drept organizație teroristă de către guvernul american. Clanul vinde droguri și aur și folosește violența ca să-și mențină teritoriul.
Cei trei au călătorit acolo de patru ori în ultimul an. La a treia vizită, aurul depășise 5.000 de dolari uncia.
Boomul aurifer din Caucasia se vede cu ochiul liber: în cluburile de noapte, în magazinele care vând excavatoare nou-nouțe pentru minerit. În centrul orașului, reporterii au văzut bărbați încărcând saci cu aur într-un camion blindat Brinks, în timp ce paznici înarmați vegheau.
Au întâlnit tot felul de personaje din industria aurului – brokeri, mineri cu lopata și „batea”, operatori industriali care aspiră sedimentul din râuri ca să extragă aur legal. Au vizitat mine legale, mine ilegale și o operațiune industrializată a cărei legalitate nu era clară pentru nimeni de la fața locului. L-au întâlnit pe șeful unui sindicat minier al cărui coleg tocmai fusese ucis, și pe un dealer de pe piața neagră care își făcea reclamă pe Instagram.
Au mâncat multă carne de vită – specialitate locală – și puține legume, care nu sunt. Iar la una dintre minele controlate de cartel, cel mai surprinzător lucru pe care l-au găsit nu a fost aurul, ci o crescătorie de cocoși de luptă de elită.
Până la urmă, un contact i-a dus într-un loc numit La Mandinga – o fermă de vite aflată în proprietatea statului, unde mineri ilegali sfâșie pământul cu furtunuri de apă sub presiune. Minerii le-au spus reporterilor că acel cartel conduce totul, percepând o taxă lunară pentru dreptul de a săpa. Minerii vând aurul unor intermediari care, la rândul lor, plătesc Clanul. Intermediarii le-au spus că vând aurul exportatorului, care îl trimite în Texas.
US Mint a dat vina pe furnizori. Furnizorii i-au spus lui Scheck că se bazează pe intermediarul texan ca să țină la distanță aurul ilegal. Texanul a explicat, la rândul lui, că se bazează pe un tip din Mexic să facă același lucru. După ce le-a prezentat ce a descoperit, toți au spus că au încetat să mai primească aurul columbian.
Dar Trezoreria americană, care supervizează Mint-ul, a negat existența unei probleme sistemice. Poziția Trezoreriei este că practica de a cumpăra aur străin pentru monedele destinate investitorilor nu încalcă legea.
Timp de ani, Mint-ul folosise o definiție elastică pentru „aur american”: aurul străin putea fi considerat american dacă furnizorul cumpărase, în compensare, o cantitate echivalentă de aur din SUA. Raportul federal din 2024 arăta că Mint-ul nu mai verificase nici măcar acest lucru de peste două decenii.
După ce reporterii și-au prezentat descoperirile, o purtătoare de cuvânt a Trezoreriei a precizat că departamentul investighează achizițiile de aur ale Mint-ului și a înăsprit standardele de proveniență, astfel încât Statele Unite să fie „sursa principală” a aurului cumpărat.
Ştiri video recomandate
