Oceanul Pacific tropical traversează o transformare puternică pe măsură ce intrăm în 2026, iar fenomenul La Niña se dizolvă mult mai repede decât se estimase inițial. Un episod intens de vânturi vestice (Westerly Wind Burst) a traversat tropicele, ștergând o mare parte din anomaliile reci și semnalând sfârșitul unei etape a actualului ciclu atmosferic, scrie Severe Weather.
Pe măsură ce ne îndreptăm spre sezonul de primăvară, influența meteorologică a fenomenului La Niña este prognozată să se estompeze atât în America de Nord, cât și în Europa. O tranziție rapidă este deja în desfășurare, iar modelele indică apariția unui nou episod El Niño încă din vară, cu atingerea intensității maxime în iarna 2026/2027.
În prezent, este monitorizată și o perturbare a vortexului polar stratosferic deasupra Polului Nord, care ar putea redefini tiparele meteorologice până adânc în primăvară, în timp ce La Niña se retrage.
Ciclul ENSO: mecanismul care pune în mișcare sistemul climatic global
ENSO este acronimul pentru „El Niño – Oscilația Sudică” și desemnează o regiune a Oceanului Pacific ecuatorial care alternează între faze calde și reci la intervale de aproximativ 1–3 ani.
Aceste anomalii de temperatură ale oceanului nu doar că produc efecte majore asupra vremii globale, dar acționează și ca un „indicator luminos”, semnalând schimbările din sistemul climatic global pe măsură ce acestea se formează și apoi se disipă.
Regiunea principală ENSO este zona centrală a Pacificului tropical, cunoscută sub denumirea Niño 3.4. Aici sunt determinate fazele ENSO pe baza anomaliilor sezoniere ale temperaturii suprafeței oceanului (mai cald sau mai rece decât media).
Faza rece a ENSO poartă numele de La Niña, iar faza caldă este El Niño. Fiecare fază are un impact major asupra sistemului complex de feedback ocean–atmosferă, influențând treptat circulația globală și modificând tiparele meteorologice la nivel mondial.
De regulă, o anumită fază începe să se dezvolte între sfârșitul verii și începutul toamnei și durează până în vara următoare, însă unele episoade pot persista chiar și doi ani.
Compararea anomaliilor de temperatură oceanică pentru fiecare fază ENSO, bazată pe cele mai puternice zece evenimente din fiecare categorie, arată diferențe clare de presiune și precipitații în regiunile tropicale, cu efecte care se propagă în timp la scară globală.
Trecerea de la o fază la alta este declanșată, în principal, de vânturile alizee tropicale, care amestecă straturile de la suprafața oceanului și modifică curenții oceanici, influențând astfel temperatura apei.
Vânturile alizee sunt constante și persistente, suflând către Ecuator în ambele emisfere. Atunci când aceste vânturi din est se intensifică, ele împing apa caldă de la est spre vest, favorizând ridicarea apei reci din adâncime către suprafață – un proces numit „upwelling” – care declanșează un episod La Niña.
În schimb, atunci când vânturile alizee slăbesc sau își inversează direcția, fluxul vestic favorizează încălzirea suprafeței oceanului, oprind răcirea și inițiind un episod El Niño.
Recent, a fost observată o anomalie extrem de puternică a vânturilor, cunoscută sub numele de Westerly Wind Burst. Aceste vânturi vestice au traversat regiunile ENSO și au eliminat o mare parte din anomaliile reci asociate fenomenului La Niña.
Colapsul accelerat al fenomenului La Niña
Datele recente arată că episodul La Niña a atins intensitatea maximă spre sfârșitul toamnei, însă de atunci anomaliile reci au început să se disipeze, cu o accelerare puternică în ultimele săptămâni.
Analiza regiunii ENSO 4 (partea vestică) confirmă această evoluție, indicând o creștere rapidă a temperaturilor din noiembrie, cu valori care au devenit deja pozitive, eliminând anomaliile reci din vestul Pacificului tropical.
Prognozele privind vânturile arată o persistență a anomaliilor vestice, care pot eroda rapid anomaliile reci rămase. Deși semnătura La Niña este încă vizibilă în regiunea centrală ENSO, aceasta slăbește pe ambele flancuri și începe să se amestece cu zone mai calde.
Hărțile de evoluție pe 30 și 90 de zile ale temperaturii oceanului indică o tendință clară de încălzire în toate regiunile ENSO, cu o accelerare pronunțată în partea estică, determinată de slăbirea vânturilor alizee.
Această dizolvare rapidă este alimentată și de modificări importante sub suprafața oceanului. Un vast rezervor de apă caldă s-a format în vestul Pacificului la adâncimi de 100–250 de metri și avansează spre est, erodând straturile reci de la adâncime și favorizând încălzirea continuă a suprafeței.
Totuși, impactul atmosferic al fenomenului La Niña nu dispare instantaneu. De aceea, efectele sale meteorologice pot persista până la începutul primăverii.
Perspectivele pentru 2026: o schimbare oceanică majoră
Prognozele multi-model indică un sfârșit clar al fenomenului La Niña și o tranziție rapidă către un nou episod El Niño. Atât datele C3S, cât și prognozele probabilistice NOAA arată apariția El Niño în timpul verii, cu un vârf de intensitate în iarna 2026/2027, ceea ce va influența puternic America de Nord și Europa.
Această tranziție rapidă de la o fază rece la una caldă sugerează o schimbare majoră a tiparelor meteorologice globale în 2026.
De la ocean la stratosferă: începe perturbarea vremii
Anii cu tranziții similare de la La Niña la El Niño au fost analizați pentru a înțelege impactul asupra vremii din finalul iernii și începutul primăverii. Modelele arată formarea unor blocaje de presiune ridicată deasupra Groenlandei și Atlanticului de Nord, care permit pătrunderea aerului rece din regiunile polare spre America de Nord și Europa.
Acest tipar este susținut și de un episod de încălzire stratosferică majoră, care perturbă vortexul polar, îl fragmentează și permite aerului rece să ajungă mai ușor spre latitudini mai joase, inclusiv în SUA și Europa.
Datele istorice arată că astfel de episoade de încălzire stratosferică au apărut și în alți ani cu colaps rapid al fenomenului La Niña, sugerând o legătură între schimbările tropicale și perturbările vortexului polar.
Previzualizare pentru iarna 2026/2027: revine El Niño cu frig și zăpadă?
Deși El Niño tinde să reducă activitatea uraganelor în Atlantic, impactul său major se resimte iarna. Datele istorice arată ierni mai calde în Canada și nordul Statelor Unite, dar temperaturi mai scăzute în vestul, sudul și estul SUA.
Modelele indică, de asemenea, modificări ale distribuției ninsorilor: mai puțină zăpadă în Midwest, dar episoade semnificative în sudul și estul Statelor Unite, precum și în nord-est, ca urmare a traiectoriei cicloanelor prin sudul continentului.
Europa resimte influența El Niño nu atât de direct, însă datele arată un semnal de ierni mai reci în nordul continentului, cu extinderi ocazionale spre vest și centru, ca efect al reconfigurării circulației atmosferice la scară globală.
Ştiri video recomandate
