Aproximativ 60 de corpuri umane descoperite în mlaștinile Germaniei, vechi de aproape 2.000 de ani, continuă să ridice întrebări majore pentru arheologi. Conservate de mediul mlăștinos, aceste „mumii ale mlaștinilor” dezvăluie nu doar povești tulburătoare din Epoca Fierului, ci și limitele interpretărilor științifice din trecut, corectate astăzi prin tehnologii moderne precum tomografia computerizată și datarea cu radiocarbon, potrivit Euronews.
Mediul mlăștinos a dus, în unele cazuri, la mumificarea naturală a corpurilor, care se află astăzi în muzee din nordul Germaniei, Danemarca și Olanda. Aceste descoperiri provin în mare parte din perioadele în care turba era exploatată intens, iar lucrările de extracție au scos la iveală rămășițe umane bine conservate, capabile să spună povești vechi de milenii.
Potrivit Agenției Federale pentru Conservarea Naturii, peste 90% din mlaștinile Germaniei au fost drenate și suportă acum consecințele schimbărilor climatice, accelerându-le în același timp. Acest lucru se datorează faptului că zonele uscate eliberează dioxid de carbon în atmosferă.
Cu toate acestea, majoritatea descoperirilor provin din vremuri mai vechi, când încă se extragea turba. Aproximativ 60 de cadavre de mlaștină au fost găsite sub acest sol special din Germania. Acestea sunt bine conservate de mlaștină - și lasă în urmă povești nespuse.
Povestea corpurilor din mlaștină
Unul dintre cele mai vechi cazuri datează din 1871, când muncitorii care exploatau turba în zona Heidmoor au descoperit un corp uman remarcabil de bine păstrat, inclusiv fragmente de îmbrăcăminte. Analizele au indicat că era vorba despre un bărbat cu vârsta între 40 și 50 de ani, cunoscut ulterior sub numele de „Omul din Rendswühren”. Pe piciorul său se afla un bandaj din piele de vacă, iar examinările criminalistice au evidențiat o rană triunghiulară deasupra ochiului drept și fracturi severe ale craniului.
Abia o tomografie computerizată realizată în 2005 a arătat că o parte a craniului lipsea, probabil îndepărtată în timpul investigațiilor din secolul al XIX-lea. Descoperirea a fost datată în secolele II–III d.Hr., însă cauza exactă a morții rămâne necunoscută.
În alte cazuri, investigațiile au dezvăluit mai multe detalii, dar prima presupunere nu este întotdeauna rezultatul științei.
Un alt caz celebru este cel al așa-numitei „Fete din Windeby”, descoperită în 1952 în Domslandmoor. Inițial considerată o tânără femeie acuzată de adulter, interpretarea s-a bazat pe poziția corpului, pe o bucată de pânză peste ochi și pe capul parțial ras. Analizele ulterioare au demonstrat însă că rămășițele aparțineau, cel mai probabil, unui băiat de aproximativ 16 ani, subnutrit, care a trăit între 41 î.Hr. și 118 d.Hr. Descoperirea unui al doilea corp masculin în zonă, mai vechi cu 150–300 de ani, a contribuit la prăbușirea ipotezei inițiale privind o pedeapsă ritualică.
Astăzi, o parte dintre aceste mumii ale mlaștinilor se află temporar în Danemarca, în cadrul unei expoziții organizate de Silkeborg Museum, după ce au fost transferate din Germania pentru lucrări de modernizare la Schloss Gottorf.
„Acestea sunt comori unice, iar faptul că ni s-au încredințat aceste comori de neînlocuit este o expresie a marii încrederi și bunăvoințe dintre muzeele și țările noastre”, subliniază Ole Nielsen, directorul Muzeului Danez Silkeborg.
Din octombrie 2025, muzeul danez găzduiește cea mai mare colecție din lume de cadavre de mlaștină bine conservate, inclusiv exemplare păstrate doar sub formă de schelete, provenite din tipuri diferite de mlaștini.
Ştiri video recomandate
