Un șofer de scuter din Elveția a refuzat să plătească o amendă de doar 40 de franci și a dus cazul până la cea mai înaltă instanță. La final, încăpățânarea l-a costat aproape 7.000 de franci, potrivit Blick.
Totul a început pe 17 martie 2022, puțin înainte de ora 11:00. Un radar a înregistrat scuterul circulând cu 51 km/h într-o zonă unde limita era de 50 km/h, după aplicarea marjei obligatorii de eroare de 5 km/h. Practic, depășirea a fost de numai un kilometru pe oră.
Pentru o astfel de abatere, amenda standard era de 40 de franci. Însă conducătorul scuterului a contestat sancțiunea și a refuzat să accepte procesul-verbal. Cazul a ajuns astfel în fața instanței de district, care a confirmat amenda.
Bărbatul nu a renunțat
Nici această decizie nu l-a convins. A făcut apel, iar dosarul a fost analizat de instanța cantonală. Verdictul a rămas neschimbat, iar pe lângă amendă, bărbatul a fost obligat să plătească și cheltuieli de judecată de peste 3.840 de franci.
Cu toate acestea, nu a renunțat. A mers mai departe și a sesizat Tribunalul Federal Elvețian.
În apărarea sa, a susținut că nu existau suficiente dovezi pentru condamnare. A afirmat că vitezometrul scuterului nu era iluminat și că, din acest motiv, nu putea ști cu exactitate viteza cu care circula, deși incidentul s-a petrecut în plină zi. De asemenea, a reclamat faptul că expertul tehnic nu a fost audiat direct și a acuzat procurorii că au furnizat informații înșelătoare despre aparatul radar folosit și că nu au pus la dispoziție la timp anumite fotografii realizate în timpul măsurătorii.
Toate instanțele au confirmat verdictul
Judecătorii federali nu au fost însă convinși. Ei au constatat că argumentele prezentate erau aceleași ca în etapele anterioare și au subliniat că, pentru stabilirea vitezei, contează măsurătoarea radarului, nu indicațiile vitezometrului vehiculului.
În locul achitării pe care o spera, șoferul s-a ales cu încă 3.000 de franci cheltuieli de judecată. Astfel s-a încheiat disputa juridică pornită de la o amendă de 40 de franci și o depășire a limitei de viteză cu doar 1 km/h.
Singura instanță rămasă ar fi fost Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă astfel de cazuri minore sunt respinse de regulă fără a fi analizate pe fond. Măcar acest lucru l-a scutit de alte cheltuieli.