Regimul de la Beijing i-a dat Venezuelei miliarde de dolari în ultimele decenii, bani pe care ar putea să nu-i mai vadă niciodată acum, după ce Statele Unite l-au răpit și arestat pe Nicolas Maduro și încearcă să schimbe regimul de la Caracas cu unul prietenos intereselor americane, scrie NYT.
Afacerea chino-venezueleană a fost stabilită într-o vreme în care China era „însetată” de petrol, iar Venezuela avea nevoie disperată de bani. Acum, după răsturnarea de la putere a dictatorului Maduro, este neclar care mai este viitorul parteneriatului chino-venezuelean.
La începutul anilor 2000, economia Chinei creștea cu o viteză atât de mare încât ea avea nevoie de resurse serioase de petrol pentru a putea fi alimentată cu energie.
Deși produce cantități mari de petrol, China nu poate să-și alimenteze industria și economia masivă doar din producția proprie, așa că mare parte din petrolul folosit provine din import.
La începutul anilor 2000, regimul de la Beijing își trimitea companiile să caute resurse în toată lumea. În Venezuela, chinezii au dat de un partener mai mult decât dispus să le ofere – Hugo Chavez.
Chavez încerca să diversifice economia țării sale, într-o încercare de a o rupe de influența Statelor Unite. Așa a apărut parteneriatul chino-venezuelean, prin care regimul de la Beijing a investit peste 100 de miliarde de dolari în Venezuela, în schimbul petrolului.
Cu banii din China, regimul Chavez a construit căi ferate și centrale de energie și a obținut lucrul pe care îl dorea de multă vreme – lichidități la discreție.
„Venezuela, în schimb, a plătit China cu tot ce are nevoie pentru dezvoltarea și consolidarea sa ca putere mondială”, spunea Chavez, în 2010. Astăzi, această afacere continuă, dar în circumstanțe mai dificile ca niciodată și fără să se știe exact care este viitorul.
De-a lungul anilor, Venezuela a încercat să-și plătească datoria imensă față de China și încă ar mai avea de dat înapoi cam zece miliarde de dolari, conform AidData, un institut de cercetare din Virginia, SUA.
După peste 25 de ani, însă, China și-a redus dependența de petrolul venezuelean dar și dependența de petrol în general. De ce vreme, regimul de la Caracas nu a mai primit nici noi împrumuturi din partea chinezilor.
Vreme de ani de zile, afacerea chino-venezueleană a fost „sugrumată” de sancțiunile SUA. Guvernul american impune de ani de zile sancțiuni economice restrictive împotriva Venezuelei.
Dar, lovitura de grație a venit sâmbătă, când guvernul american a anunțat că a lansat o operațiune secretă împotriva dictatorului de la Caracas. În scurt timp, SUA anunțau că l-au răpit pe Maduro, îl au în custodie și urmează să-l aducă în fața justiției americane.
La puțin timp după, președintele SUA anunța că guvernul american intenționează să „preia controlul asupra industriei petroliere venezuelene”.
Secretarul de stat american, Marco Rubio, a declarat, ulterior, duminică, că armata SUA va opri orice petrolier aflat pe lista de sancțiuni americane din a mai intra sau ieși din Venezuela până ce guvernul de la Caracas nu deschide industria de stat pentru investiții străine, iar SUA nu primesc acces preferențial.
Investiții „pierdute”
Încă din 2017 era deja foarte greu pentru China să-și mai recupereze investiția și banii împrumutați. Atunci, în primul mandat Trump, SUA au impus sancțiuni tot mai restrictive împotriva Venezuelei și a petrolului de acolo.
Atunci, regimul de la Caracas a anunțat că este în incapacitate de plată pe titluri de stat. Economia țării s-a prăbușit, violența și sărăcia au devenit omniprezente, iar milioane de venezueleni au început să fugă din țară.
De atunci, americanii au accentuat și mai tare presiunea prin blocada efectivă impusă de administrația SUA împotriva porturilor venezuelene.
Aranjamentul de tip „petrol în schimbul banilor” era ceva nou și pentru China anilor 2000.
Atunci, regimul de la Beijing a dat sume uriașe de bani primind la schimb garanții în petrol. În loc să trimită plata pentru petrol la Caracas, guvernul chinez trimitea bani într-un cont din China, el fiind folosit pentru a plăti dobânzile la împrumuturi.
Astfel, China a devenit cel mai mare cumpărător de petrol venezulean, dar și cel mai mare investitor din țara latino-americană. Asta s-a întâmplat timp de un deceniu, până în 2016, când Venezuela nu a mai putut să se achite de partea ei de înțelegere.
Prețul petrolului s-a prăbușit, iar Venezuela a fost forțată să trimită cantități și mai mari pentru a-și putea plăti datoriile.
„Călcâiul lui Ahile al acestei afaceri este că trebuie să fii de acord să trimiți aceeași cantitate de petrol stipulată în acordul inițial”, spune Brad Parks, direcor execut iv la AidData. Institutul a calculat că regimul de la Beijing a dat Venezuelei 106 miliarde de dolari din 2000 și până astăzi.
Sancțiunile americane din 2017 au complicat lucrurile și mai tare pentru China pentru că i-a afectat Venezuelei capacitatea de a-și plăti datoriile creditorilor chinezi.
Modelul de funcționare energetică al economiei chineze s-a schimbat și el drastic din 2000 – țara încă folosește combustibili fosili, însă a investit și mai mult în dezvoltarea de surse de energie regenerabilă – mașini electrice și energie fotovoltaică.
Când companiile petroliere chineze au început să circule în străinătate în anii ’90, liderii Partidului Comunist erau îngrijorați de securitatea energetică a țării.
„Dacă derulăm până la China zilelor noastre, vedem acest efort titanic de a electrifica tot. China va mai avea nevoie de importuri de petrol pentru o perioadă destul de lungă, dar mă întreb cum acest efort de electrificare va schimba perspectiva ei față de Venezuela”, spune erica Downs, cercetătoare la Centru pentru Politici Globale în Energie.
Ştiri video recomandate
