Uniunea Europeană se află la răscruce în relația cu China: în timp ce importurile chinezești ating niveluri record și amenință sectorul manufacturier european, liderii de la Bruxelles oscilează între teama de represalii și presiunea de a acționa. Vehiculele electrice ieftine, metalele rare și supracapacitatea industrială a Beijingului au transformat parteneriatul comercial într-un potențial război comercial, scrie The New York Times.
Kaja Kallas, șefa diplomației Uniunii Europene, a sugerat recent că eliminarea dependenței continentului de China seamănă cu tratarea unei boli grave.
„Ar putea fi nevoie de chimioterapie”, a declarat ea, iar procesul va fi, cel mai probabil, dureros.
Declarațiile sunt un exemplu al tonului pe care Europa îl adoptă tot mai des față de China – al doilea cel mai important partener comercial de bunuri al Uniunii Europene, după Statele Unite.
Pe măsură ce Beijingul promovează politici comerciale tot mai agresive și importurile din China în Europa cresc vertiginos, liderii și companiile europene sunt din ce în ce mai îngrijorate de dependența lor față de produsele chinezești – și dezbat cum să reducă această dependență. China devine tot mai dominantă în domeniul manufacturier, iar Europa simte că industriile sale sunt amenințate existențial.
„Tonul este, în esență, panică”, precizează Jeromin Zettelmeyer, directorul Bruegel, un think tank economic din Bruxelles. „Există un sentiment de colaps iminent al industriei, de pericol iminent”.
Anxietatea de la Bruxelles se lovește de ostilitatea de la Beijing, unde oficialii avertizează că China va riposta la orice măsură protecționistă. Confruntarea este foarte probabil să se intensifice în săptămânile următoare.
Liderii mondiali vor discuta despre dezechilibrele economice globale la reuniunea G7 de la Évian, Franța, luna viitoare. China urmează să fie pe ordinea de zi și la summit-ul celor 27 de lideri ai Uniunii Europene, care va avea loc la scurt timp după aceea.
Vineri, brațul executiv al Uniunii Europene este așteptat să aibă o dezbatere preliminară privind politicile față de China, care ar putea contura tonul discuțiilor viitoare.
Oficialii europeni mai speră că ar putea colabora cu China pentru a corecta dezechilibrele comerciale, care s-au accentuat pe măsură ce Beijingul a intensificat exporturile pentru a-și impulsiona creșterea economică. Însă aceștia analizează și măsuri comerciale și industriale mai puternice pentru a frâna dominația crescândă a Chinei în sectoare sensibile.
Reducerea dependenței de China s-ar putea dovedi extrem de dificilă pentru Europa. Politicienii și oamenii de afaceri se tem de represalii, iar consumatorii sunt obișnuiți cu ceea ce oferă China. Europenii continuă să cumpere produse chinezești mai ieftine – în special vehicule electrice, pe care Uniunea Europeană a încercat deja, fără succes, să le oprească de la a inunda piața.
„Nu ne aflăm într-o situație bună”, explică Rebecca Arcesati, cercetătoare la Bruxelles în cadrul Institutului Mercator pentru Studii Chineze. Ea remarcă faptul că liderii europeni trebuie să țină cont de electorat și de considerente politice pe termen scurt – ceea ce îngreunează contracararea fluxului din China, mai ales dacă Beijingul retaliază.
„Sistemele noastre nu au fost concepute pentru a face față unui astfel de provocări”, a declarat Arcesati.
China beneficiază de subvenții guvernamentale și de programe care au consolidat pozițiafabricilor și companiilor din țară. Guvernul de la Beijing a mizat pe industrie după ce o criză imobiliară i-a lăsat pe factorii de decizie fără un alt motor de creștere. Iar pe măsură ce tarifele americane au complicat exporturile spre Statele Unite pentru producătorii chinezi, aceștia și-au îndreptat atenția spre piețe precum Europa.
În primul trimestru al acestui an, importurile din China în Europa au crescut brusc. O analiză a datelor vamale din 2026, realizată de newsletter-ul Soapbox și Institutul Mercator pentru Studii Chineze, a arătat că dezechilibrul comercial al Chinei cu Uniunea Europeană a atins niveluri record la începutul acestui an, pe fondul afluxului de vehicule electrice.
Saltul a coincis cu scăderea cererii interne pentru mașinile chinezești, ceea ce i-a determinat pe producători să se orienteze spre Europa. Totodată, consumatorii europeni s-au îndreptat spre alternative mai ecologice, pe fondul scumpirii carburanților ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu.
Toate acestea au urmat unui deficit comercial de bunuri de aproximativ 418 miliarde de dolari în 2025, conform datelor UE.
Combinația amenință producătorii europeni și angajații lor, în special în țări precum Germania – în mod tradițional un mare producător de automobile și produse chimice, care acum se luptă să rămână competitivă.
Pe măsură ce îngrijorările cresc, Europa a recurs la o retorică mai dură și la idei mai îndrăznețe.
Emmanuel Macron, președintele francez și de mult timp un critic al Chinei, a cerut Uniunii Europene să creeze măsuri de protecție a industriilor strategice, similare celor pe care le au și le utilizează Statele Unite.
Pedro Sánchez, premierul spaniol, considerat în general unul dintre liderii europeni mai prietenoși față de Beijing, a declarat în timpul unei vizite recente în China că Europa are nevoie ca această țară „să se deschidă, pentru ca Europa să nu fie nevoită să se închidă”.
Spania s-a alăturat – cel puțin inițial – Franței, Italiei, Lituaniei și Țărilor de Jos în elaborarea unui document care îndeamnă Uniunea Europeană să riposteze ferm, inclusiv cu noi instrumente comerciale. Deși documentul nu menționează explicit China, critică partenerii comerciali cu „o supracapacitate industrială sistemică și structurală”.
Brad Setser, economist la Council on Foreign Relations, spune că mulți lideri europeni trebuie să procedeze cu prudență față de China, de teama represaliilor. Dar, adaugă el, teama de pierderi în sectorul manufacturier ar putea cântări mai greu, inclusiv în țări ca Germania.
Europa ia deja unele măsuri de protecție, printre care propusul Industrial Accelerator Act al UE – o politică amplă menită să reconstruiască baza industrială a blocului. Concepția planului ar exclude efectiv companiile chineze de la unele subvenții-cheie, avantajând în special vehiculele electrice produse în Europa.
Această politică a stârnit indignare la Beijing, care a denunțat planul drept protecționist și a avertizat că va riposta.
Dar propria atitudine din ce în ce mai agresivă a Chinei în materie de comerț a contribuit la intensificarea reacției europene.
Anul trecut, China a interzis de două ori exporturile de metale rare și magneți, ca răspuns la tarifele americane. Interdicțiile au afectat și Europa, care utilizează ambele materiale în producția de înaltă tehnologie și energie regenerabilă.
Întreruperea lanțurilor de aprovizionare a scos la iveală cât de dependente sunt companiile europene de aceste resurse.
În aprilie, Beijingul a introdus reguli care oferă oficialilor puterea de a examina registrele corporative, de a interoga angajații și chiar de a împiedica directorii executivi să părăsească China dacă se determină că aceștia contribuie la mutarea lanțurilor de aprovizionare în afara țării.
Potrivit unei evaluări recente a Camerei de Comerț Europene din China, această mișcare „ar putea produce acum prejudicii fără precedent economiei europene”.
Reacția Chinei vine parțial pentru că Beijingul simte o front mai puțin unit împotriva politicilor sale comerciale, pe fondul tensiunilor dintre Washington și Bruxelles, spune Noah Barkin, expert în relațiile europeo-chineze la Rhodium Group.
Mesajul Beijingului către Europa este: „Cel mai bun prieten al tău a plecat, iar până și americanii caută stabilitate cu noi – deci nu ne testați”, adaugă Barkin.
Ştiri video recomandate
