Incursiuni cu drone, tentative de asasinat și acte de sabotaj pe teritoriul european îi determină pe tot mai mulți critici să spună că actuala confruntare cu Rusia nu mai poate fi descrisă pur și simplu drept un „război hibrid”, scrie Politico, vineri. Drone și explozibili descoperiți în Germania, în legătură cu un presupus plan de atac asupra aeroportului din Leipzig. O dronă navală doborâtă în apropierea unei platforme de gaze din Marea Neagră. Un complot pentru asasinarea șefului unei companii europene din industria apărării.
Campania Rusiei împotriva Europei devine tot mai agresivă și mai greu de ascuns. Liderii UE continuă, însă, să evite să o numească așa cum, potrivit unui număr tot mai mare de oficiali din domeniul securității, începe să arate: un război. În schimb, folosesc formula mai puțin tranșantă de „război hibrid”, care permite UE și NATO să evite un răspuns militar.
Această terminologie este tot mai contestată, în condițiile în care Rusia intensifică sabotajele, atacurile cibernetice și alte operațiuni în Europa. Experți în securitate, diplomați și oficiali din domeniul apărării spun că eticheta de „hibrid” riscă să minimalizeze gravitatea amenințării și să ascundă cât de mult a escaladat deja confruntarea cu Rusia.
Un exemplu a venit chiar la începutul acestei săptămâni. După ce anchetatorii germani au descoperit o a treia dronă, împreună cu explozibili despre care se crede că aveau legătură cu un atac pregătit asupra unui aeroport, cancelarul Friedrich Merz a avertizat că Germania se confruntă cu „amenințări foarte reale”, pe fondul unei presiuni tot mai mari din partea unor „atacatori hibrizi”.
Europa se confruntă cu „o campanie de amenințări în escaladare” și cu un „război hibrid”, a avertizat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-o postare pe Twitter din 20 august, după incidentul din Marea Neagră.
Lista unor asemenea incidente continuă să crească, iar unele servicii de informații cred că ele ar putea pregăti terenul pentru un atac direct rusesc asupra unui stat NATO. În acest context, directorul CIA, John Ratcliffe, a mers săptămâna aceasta la Moscova pentru a avertiza Kremlinul să nu atace țările alianței.
„Suntem într-adevăr într-un război hibrid care nu mai este chiar atât de «hibrid»”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO și actual șef al Asociației Industriilor Europene Aerospațiale, de Securitate și Apărare.
„Directorii companiilor din industria apărării și-au întărit cu toții paza personală în ultimele luni”, a spus Grand, după amenințările la adresa șefului Saab și complotul pentru asasinarea directorului gigantului german Rheinmetall.
Liderii și oficialii UE vor, însă, să evite orice sugestie că Rusia s-ar afla în pragul unui atac direct.
„Putem spune foarte clar că serviciile europene nu văd în prezent niciun risc de atac asupra țărilor europene”, a declarat un oficial UE de rang înalt anonim.
Războiul „hibrid” care se încălzește
Liderii europeni recurg frecvent la termenii „amenințare hibridă” sau „război hibrid”, noțiuni asociate adesea cu un studiu publicat în 2007 de fostul analist al Pentagonului Frank Hoffman, deși există dispute privind originea exactă a termenului.
Conceptul este foarte extins și include, potrivit unei definiții a Comisiei Europene, „combinarea unor activități coercitive și subversive cu metode convenționale și neconvenționale, inclusiv diplomatice, militare, economice și tehnologice, care pot fi folosite coordonat de actori statali sau nestatali pentru atingerea unor obiective specifice, fără a depăși pragul unui război declarat oficial”.
Un oficial UE a explicat anonim că termenii „amenințări hibride” și „război hibrid” sunt folosiți pentru acțiuni care nu ajung până la atacuri directe asupra unor ținte militare sau civile europene.
Această formulare permite UE să evite calificarea situației drept una de război și, implicit, necesitatea unui răspuns militar din partea UE sau NATO. În același timp, termenul sugerează amenințări devenite aproape obișnuite, în condițiile în care asemenea atacuri și provocări de intensitate redusă au devenit frecvente în Europa încă de la mijlocul anilor 2000.
Mai există și un alt motiv pentru folosirea etichetei de „hibrid”: orice sugestie că țările europene se află în război sau într-un conflict direct cu Rusia ar putea avea consecințe economice majore, de la fuga investitorilor până la creșterea puternică a costurilor asigurărilor.
James Appathurai, secretar general adjunct al NATO pentru inovare, amenințări hibride și securitate cibernetică, consideră că termenul descrie corect acțiunile Rusiei, inclusiv pătrunderea dronelor și avioanelor în spațiul aerian al NATO sau UE.
„Avem tendința să folosim termenul «acțiuni hibride», pentru că am trecut deja cu mult dincolo de simple amenințări, după cum vedem din amploarea atacurilor cibernetice, sabotajelor și incursiunilor cu drone”, a declarat el pentru Politico.
„Răspundem acestor acte ostile. De exemplu, aliații au coordonat expulzarea unor «diplomați» ruși și am desfășurat mijloace militare în Marea Baltică pentru a descuraja atacurile asupra infrastructurii submarine”.
Falsă senzație de siguranță
Criticii spun, însă, că folosirea excesivă a expresiei „război hibrid” pentru asasinate și incursiuni cu drone riscă să creeze în rândul populației o falsă senzație de siguranță.
„Ar trebui să vorbim pur și simplu despre un conflict”, a declarat Pawel Wieczynski, directorul companiei de tehnologie pentru apărare DataWalk.
„În decembrie anul trecut, Rusia a fost foarte aproape să oprească întreaga rețea energetică a țării noastre. Am fost la câteva minute distanță de a rămâne fără electricitate. Încearcă să arunce în aer căi ferate și, în cel puțin un caz, au reușit. Trimit colete încărcate cu explozibili. Sunt atacuri cibernetice într-un număr uriaș: Polonia este țara cea mai atacată cibernetic din Europa”.
„Cum poți spune că nu ești într-un conflict atunci când o țară străină îți ucide cetățenii și îți aruncă în aer căile ferate?”, a continuat el, făcând referire la asasinarea, în iunie anul trecut, a artistului Semion Skrepețki, un critic vocal al lui Vladimir Putin.
Pentru Grand, care a fost secretar general adjunct al NATO între 2016 și 2022, intensificarea acestor atacuri este imaginea în oglindă a modului în care țările occidentale și-au crescut treptat sprijinul pentru Ucraina după declanșarea războiului din Ucraina.
„Am început prin a trimite căști și saci de dormit și am ajuns să livrăm rachete cu rază lungă de acțiune”.
„Este metoda fierberii broaștei”, a adăugat Grand, referindu-se la acceptarea treptată a unei situații periculoase care se agravează în timp.
„Ceea ce ieri ni se părea șocant devine mâine normal, și tot așa, până când te trezești într-o situație mult mai gravă (...) Ne testează limitele”.
