În urmă cu o generație, în Polonia zahărul și făina se dădeau pe cartelă, iar salariile erau de zece ori mai mici decât cele din Germania de Vest. Astăzi, economia țării a depășit-o ușor pe cea a Elveției și a devenit a 20-a cea mai mare din lume, cu o producție anuală de peste 1.000 de miliarde de dolari, scrie AP News.
Este un salt istoric, de la urmele comunismului de după anii 1989-1990 la statutul actual de campioană europeană a creșterii economice. Economiștii spun că evoluția Poloniei oferă lecții importante despre cum poate fi adusă prosperitatea mai aproape de oamenii obișnuiți. Administrația Trump consideră că această transformare ar trebui recunoscută prin prezența Poloniei la summitul G20 al principalelor economii ale lumii, programat în acest an.
Transformarea se vede și în povești personale, precum cea a Joannei Kowalska, ingineră din Poznan, un oraș de aproximativ jumătate de milion de locuitori. Ea s-a întors acasă după cinci ani petrecuți în Statele Unite. „Sunt întrebată des dacă îmi lipsește ceva după ce m-am întors în Polonia și, sincer, eu simt mai degrabă contrariul”, a spus Kowalska. „În foarte multe domenii, suntem înaintea Statelor Unite.”
FOTO: AP News
Kowalska lucrează la Centrul de Supercomputing și Rețelistică din Poznan, care dezvoltă prima fabrică de inteligență artificială din Polonia și o integrează cu un computer cuantic, unul dintre cele 10 de pe continent finanțate printr-un program al Uniunii Europene.
După absolvirea Universității de Tehnologie din Poznan, Kowalska a lucrat pentru Microsoft în SUA, într-un post pe care îl considera „un vis devenit realitate”. Totuși, spunea ea, îi lipsea sentimentul că munca ei contează cu adevărat. „Mai ales în domeniul inteligenței artificiale, tehnologia a început să se dezvolte foarte repede în Polonia. Așa că a fost foarte tentant să mă întorc”, a adăugat Kowalska.
Cum a ieșit Polonia din sărăcie
Invitația la summitul G20 este mai degrabă una simbolică. Nicio țară invitată nu a devenit membru cu drepturi depline de când G20 s-a reunit pentru prima dată, la nivel de miniștri de Finanțe, în 1999, iar o astfel de decizie ar necesita consensul tuturor membrilor. În plus, țările inițiale nu au fost alese doar după mărimea PIB-ului, ci și după importanța lor pentru economia globală.
Totuși, gestul reflectă o realitate statistică: în 35 de ani, adică în mai puțin decât durata unei vieți profesionale, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei a ajuns la 55.340 de dolari în 2025, adică 85% din media Uniunii Europene. În 1990, acesta era de 6.730 de dolari, adică 38% din media UE. Astăzi, nivelul Poloniei este apropiat de cel al Japoniei, care are 52.039 de dolari, potrivit datelor Fondului Monetar Internațional, calculate în dolari actuali și ajustate la costul mai scăzut al vieții din Polonia.
De la aderarea la Uniunea Europeană, în 2004, economia Poloniei a crescut cu o medie anuală de 3,8%, depășind clar media europeană de 1,8%.
Marcin Piątkowski, profesor la Universitatea Kozminski din Varșovia și autor al unei cărți despre ascensiunea economică a țării, spune că Polonia nu a ieșit din capcana sărăciei datorită unui singur factor.
Unul dintre cele mai importante elemente a fost construirea rapidă a unui cadru instituțional solid pentru mediul de afaceri, spune el. Asta a însemnat instanțe independente, o autoritate de concurență care să asigure competiția corectă și reglementări ferme pentru ca băncile cu probleme să nu blocheze creditarea.
Astfel, economia nu a fost capturată de practici corupte și de oligarhi, așa cum s-a întâmplat în alte state ieșite din comunism.
Polonia a beneficiat și de miliarde de euro din fonduri europene, atât înainte, cât și după aderarea la UE în 2004, când a obținut acces la uriașa piață unică europeană.
Mai presus de toate, a existat un consens larg, în tot spectrul politic, că obiectivul pe termen lung al Poloniei este aderarea la Uniunea Europeană.
„Polonezii știau încotro se îndreaptă. Polonia a preluat instituțiile, regulile jocului și chiar unele norme culturale pe care Vestul le-a construit în 500 de ani”, a spus Piątkowski.
Oricât de opresiv a fost, comunismul a contribuit și el într-un anumit fel, pentru că a redus vechile bariere sociale și a deschis accesul la studii superioare pentru muncitorii din fabrici și pentru oamenii de la sate, care înainte nu aveau această șansă. După comunism, învățământul superior a cunoscut o expansiune puternică, iar acum jumătate dintre tineri au studii universitare.
„Tinerii polonezi sunt, de exemplu, mai bine educați decât tinerii germani”, spune Piątkowski, însă câștigă doar jumătate din cât câștigă germanii. În opinia sa, aceasta este „o combinație imbatabilă” pentru atragerea investițiilor.
Drumul spre succes, cu autobuze electrice
Solaris, companie fondată în 1996 la Poznan de Krzysztof Olszewski, este unul dintre principalii producători de autobuze electrice din Europa, cu o cotă de piață de aproximativ 15%. Povestea sa arată una dintre trăsăturile definitorii ale succesului Poloniei, și anume spiritul antreprenorial, adică disponibilitatea de a-ți asuma riscuri și de a construi ceva nou.
Format ca inginer în perioada comunistă, Olszewski a deschis un atelier auto în care folosea piese de schimb din Germania de Vest pentru a repara mașini poloneze. Deși majoritatea afacerilor fuseseră naționalizate, autoritățile permiteau existența unor ateliere private de mici dimensiuni, potrivit economistei Katarzyna Szarzec, de la Universitatea de Economie și Afaceri din Poznan. „Acestea erau enclave de antreprenoriat privat”, a spus ea.
În 1996, Olszewski a deschis o filială a producătorului german de autobuze Neoplan și a început să producă pentru piața poloneză.
„Intrarea Poloniei în UE, în 2004, ne-a oferit credibilitate și acces la o piață europeană vastă și deschisă, cu libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor”, a declarat Mateusz Figaszewski, responsabil pentru relațiile instituționale.
În 2011, compania a început să producă autobuze electrice, într-un moment în care puțini jucători din Europa testau această tehnologie. Figaszewski spune că marile companii occidentale aveau mai mult de pierdut dacă trecerea la vehicule electrice nu funcționa. „A devenit o oportunitate de a obține un avantaj tehnologic înaintea pieței”, a spus el.
Îmbătrânirea populației rămâne o provocare
Polonia are însă în continuare și probleme. Din cauza natalității scăzute și a îmbătrânirii populației, tot mai puțini angajați vor trebui să susțină tot mai mulți pensionari. Salariile medii rămân sub media Uniunii Europene. Iar deși întreprinderile mici și mijlocii se dezvoltă bine, puține au ajuns branduri globale.
Primarul orașului Poznan, Jacek Jaskowiak, vede inovarea internă ca pe al treilea val al dezvoltării economice post-socialiste a Poloniei. În primul val, la începutul anilor ’90, companii străine au deschis fabrici în Polonia, profitând de populația locală bine pregătită.
În jurul începutului de mileniu, spune el, companiile occidentale au adus în Polonia activități mai avansate, inclusiv în finanțe, IT și inginerie.
„Acum este momentul să dezvoltăm aici astfel de activități sofisticate”, spune Jaskowiak, adăugând că una dintre prioritățile sale principale este investiția în universități. „Mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește inovația și progresul tehnologic. Dar continuăm să urcăm pe scara valorii adăugate. Nu mai suntem doar un furnizor de piese.”, a adăugat Szarzec, economista din Poznan.
Studenții ei spun că trebuie făcut mai mult pentru reducerea decalajelor dintre urban și rural, pentru locuințe accesibile și pentru sprijinirea tinerilor care își întemeiază familii. Ei mai spun că polonezii trebuie să recunoască și faptul că imigranții, cum sunt milioanele de ucraineni fugiți din calea invaziei ruse din 2022, contribuie la dezvoltarea economică într-o societate care îmbătrânește.
„Polonia are o economie atât de dinamică și atât de multe oportunități de dezvoltare, încât, eu voi rămâne aici. Polonia este o țară de viitor.”, a spus Kazimierz Falak, în vârstă de 27 de ani, unul dintre masteranzii Katarzynei Szarzec.
Ştiri video recomandate
