Proiecțiile Fondului Monetar Internațional (FMI) arată creșteri semnificative ale PIB-ului pe cap de locuitor, exprimat în euro, în întreaga Europă până în 2030, însă clasamentul se schimbă foarte puțin atunci când este analizat în funcție de puterea de cumpărare. Dintre cele 41 de țări europene analizate, Irlanda depășește Luxemburgul la puterea de cumpărare, iar țările candidate sunt la coada clasamentului.
Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor este unul dintre cei mai folosiți indicatori pentru compararea economiilor, iar în mare parte a Europei tendința este de creștere. Totuși, o valoare mai mare nu înseamnă neapărat că o țară se detașează de celelalte, deoarece toate economiile avansează în același timp. De aceea, poziția ocupată în clasament spune adesea mai mult decât cifra brută.
Euronews Business a analizat proiecțiile din raportul World Economic Outlook al FMI pentru anii 2025 și 2030, atât în privința PIB-ului nominal pe cap de locuitor, cât și a PIB-ului calculat la paritatea puterii de cumpărare (PPP), indicator care ține cont de diferențele de preț dintre țări.
Irlanda depășește Luxemburgul la paritatea puterii de cumpărare
Dintre cele 41 de țări europene analizate, inclusiv state membre UE, țări candidate, membri EFTA și Regatul Unit, Irlanda este proiectată să ocupe primul loc în clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare până în 2030, depășind Luxemburgul, care conduce în 2025.
Această cifră trebuie însă privită cu prudență. PIB-ul Irlandei este recunoscut drept puternic influențat de prezența masivă a companiilor multinaționale, iar Alan Barrett, directorul Economic and Social Research Institute, susține că venitul național brut (VNB) este un indicator mult mai potrivit pentru a reflecta activitatea economică reală a țării. Potrivit datelor Băncii Mondiale privind VNB pentru 2024, Irlanda nici măcar nu ar intra în primele patru poziții.
Norvegia, Elveția și Danemarca sunt proiectate să completeze top 5, iar pozițiile lor rămân stabile între 2025 și 2030.
Dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, Germania se clasează cel mai bine, pe locul 12, urmată de Franța, pe 15, și Regatul Unit, pe 16. Italia ocupă locul 18, iar Spania este ultima dintre cele cinci, pe locul 22.
Țările candidate, la coada clasamentului. Cu o excepție
Ultimele nouă poziții sunt ocupate în mare parte de țări candidate la aderarea la UE, Ucraina, Kosovo și Republica Moldova fiind la baza clasamentului. Turcia este excepția, fiind proiectată să urce pe locul 29 în 2030, peste trei state membre ale Uniunii Europene: Bulgaria, Letonia și Grecia.
Cincisprezece țări sunt așteptate să își păstreze exact aceeași poziție între 2025 și 2030. Grecia înregistrează cea mai mare scădere, coborând de pe locul 29 pe 32, în timp ce Cipru marchează cel mai mare avans, urcând de pe 16 pe 13.
Nicio altă țară nu este proiectată să urce sau să coboare cu mai mult de trei poziții.
Diferența dintre clasamentele nominale și cele calculate la paritatea puterii de cumpărare spune, la rândul ei, o poveste importantă. Malta, România, Polonia și Turcia se situează semnificativ mai sus în clasamentul PPP decât în cel exprimat în euro nominali, ceea ce sugerează că puterea lor reală de cumpărare este mai mare decât arată cifrele brute.
Situația este inversă în cazul Estoniei, Regatului Unit, Islandei și Letoniei, unde poziția în clasamentul PPP este vizibil mai slabă decât cea din clasamentul nominal.
În fruntea clasamentului, diferențele sunt foarte mari. Irlanda și Luxemburg sunt detașate clar, cu un PIB pe cap de locuitor proiectat la 182.000 de dolari, aproximativ 168.000 de euro, respectiv 167.000 de dolari, aproximativ 154.000 de euro, în dolari internaționali.
Norvegia și Elveția urmează în clasament, ambele fiind așteptate să depășească pragul de 115.000 de dolari, adică aproximativ 106.000 de euro, până în 2030.
Dacă sunt excluse Irlanda și Luxemburg, diferențele din interiorul Uniunii Europene rămân totuși semnificative. Danemarca conduce plutonul rămas, cu 100.000 de dolari, aproximativ 92.000 de euro, aproape dublu față de Grecia, care are 54.000 de dolari, aproximativ 50.000 de euro, cel mai redus nivel dintre statele membre UE.
În rândul marilor economii, Germania are cea mai mare putere de cumpărare, cu 86.000 de dolari, aproximativ 79.000 de euro, în timp ce Spania are cel mai slab nivel, de 66.000 de dolari, aproximativ 61.000 de euro, o diferență de circa 31%.
În afara Uniunii Europene, imaginea este și mai severă. Aproape toate țările candidate sunt proiectate să rămână sub pragul de 50.000 de dolari, aproximativ 46.000 de euro, iar unele coboară mult sub acest nivel, sub 30.000 de dolari, aproximativ 28.000 de euro, adică în jur de jumătate din nivelul Greciei. Distanța dintre UE și statele care așteaptă să adere rămâne uriașă.
Diferențele se adâncesc în termeni nominali, exprimați în euro
În termeni nominali, exprimați în euro, ecartul este și mai mare. Proiecțiile FMI arată un PIB pe cap de locuitor cuprins între 7.276 de euro în Ucraina și 152.417 euro în Luxemburg până în 2030, o diferență care depășește cu mult ceea ce indică comparațiile bazate pe PPP. Bulgaria se află la coada clasamentului în interiorul UE, cu 28.086 de euro.
Chiar și fără Luxemburg și Irlanda, estimată la 137.819 euro, variațiile din interiorul blocului comunitar rămân consistente.
Danemarca ocupă locul al treilea între statele UE, cu 84.128 de euro, urmată de Țările de Jos, cu 79.613 euro, Suedia, cu 73.104 euro, și Austria, cu 67.406 euro.
Germania, cu 65.924 de euro, se află pe locul 10 la nivel general și este singura dintre cele mai mari cinci economii europene care intră în top 10. Regatul Unit urmează îndeaproape, pe locul 11, cu 64.360 de euro.
Dincolo de UE, Elveția, cu 127.846 de euro, Islanda, cu 108.366 de euro, și Norvegia, cu 93.046 de euro, se află toate în primele cinci poziții la nivel general, între Luxemburg și Irlanda, aflate în fruntea clasamentului.
Tendința generală rămâne aceeași: țările din nordul și vestul Europei se grupează în partea de sus a clasamentului, în timp ce Europa de Est, și mai ales statele candidate la aderarea la UE, rămân mult în urmă.