Antena 3 CNN › Mediu › Pământul se prăbușește brusc în Turcia, care se pregătește pentru summitul COP31. Sunt aproape 700 de doline adânci de zeci de metri

Pământul se prăbușește brusc în Turcia, care se pregătește pentru summitul COP31. Sunt aproape 700 de doline adânci de zeci de metri

G.M.
3 minute de citit Publicat la 13:54 31 Oct 2026 Modificat la 13:54 31 Oct 2026
doline in turcia
În Konya, Turcia, dolinele se înmulțesc rapid din cauza secetei prelungite și a pomparii excesive a apei subterane FOTO: Profimedia Images

Platoul central al Anatoliei, una dintre cele mai importante zone agricole ale Turciei, devine tot mai instabil. În bazinul Konya au apărut doline uriașe, unele late și adânci de zeci de metri. Acestea înghit terenuri agricole și pun în pericol drumurile și satele din apropiere. Potrivit unui studiu recent, în fiecare an apar aproximativ 20 de doline noi, scrie The Conversation.

Prăbușirile pot avea loc brusc, uneori în câmpuri cultivate de generații.  

Localnicii le numesc „obruk”. Fenomenul nu este nou, dolinele există în zona Konya de mii de ani. În ultimele decenii, însă, au devenit mult mai frecvente.

Dolinele din Konya sunt, așadar, atât un pericol geologic, cât și un semn că apa este gestionată prost. Golurile de sub câmpuri s-au format în mii de ani. Faptul că acum se prăbușesc tot mai des are însă legătură cu intervenția omului asupra apelor subterane și cu seceta tot mai accentuată.

În timp ce reprezentanți din toată lumea se pregătesc să vină în Turcia pentru conferința ONU privind clima, COP31, Ankara se confruntă acasă cu această problemă de mediu tot mai gravă.

Autoritatea turcă pentru situații de urgență (AFAD) a numărat recent 684 de doline în provinciile Konya, Karaman și Aksaray, principalele zone agricole ale țării.

De ce apar dolinele

Creșterea numărului de doline este pusă adesea pe seama secetei și a schimbărilor climatice. Dar și pomparea excesivă a apei din subteran pentru agricultură crește riscul de prăbușire.

Zeci de ani de irigații intensive au schimbat ce se află sub suprafața bazinului. În plus, în perioadele lungi de secetă, rezervele de apă din subteran nu se mai refac, iar problema se agravează.

Konya este un bazin închis: apa care ajunge aici nu se varsă în mare. Ea rămâne în subteran, se adună în lacuri și zone umede sau se evaporă.

Aici plouă puțin, iar o mare parte din ploi cad în afara sezonului în care cresc culturile. De aceea, apa din subteran a devenit esențială pentru agricultură, mai ales pentru porumb, sfeclă de zahăr și plante furajere, care au nevoie de irigații.

Problema este că fermierii folosesc mai multă apă decât se poate reface în mod natural în straturile subterane care o înmagazinează, numite acvifere. Un studiu recent a arătat că, în fiecare an, rezervele de apă subterană scad în medie cu echivalentul unui strat de apă de 3,4 centimetri. Cifra arată un sistem aflat sub presiune constantă.

Situația s-a înrăutățit în 2025, când Turcia a trecut prin cea mai gravă secetă din ultimele decenii, iar fermierii au fost puși și mai mult sub presiune.

În astfel de situații, fermierii pompează și mai multă apă din subteran, iar nivelul acesteia scade. Astfel, apa nu mai „susține” rocile și sedimentele din jurul golurilor subterane, care pot deveni instabile și se pot prăbuși.

Efectele nu se opresc la lipsa apei. Subsolul bazinului Konya este format în mare parte din roci precum calcarul. În timp, apa care trece prin fisuri dizolvă roca și lărgește golurile. Acest proces, numit carstificare, formează canale, peșteri și cavități subterane. Dolinele apar atunci când stratul de deasupra acestor goluri cedează.

Când nivelul apei scade, se schimbă și felul în care apa și sedimentele circulă prin aceste goluri, iar pământul afânat poate aluneca în jos. Acolo unde „tavanul” unei cavități este deja slăbit, terenul se poate prăbuși.

Totul depinde însă de condițiile locale, de cât de adânci și ce formă au golurile, cât de groase și de rezistente sunt straturile de deasupra, cum sunt distribuite fisurile și cum a variat în timp nivelul apei.

Asta explică o concluzie importantă a unui studiu despre dolinele din Konya, realizat pe perioada 2000-2024. Cercetătorii au observat o creștere bruscă: de la aproximativ trei doline pe an în 2000-2010, la 32 pe an în 2016-2019. După 2020, numărul a scăzut la aproximativ 22 pe an, deși nivelul apei din subteran a continuat să scadă.

Dacă vinovată este scăderea apei, de ce apar acum mai puține doline? O posibilă explicație este că, în unele zone, cele mai fragile goluri s-au prăbușit deja. Numărul dolinelor depinde de câte goluri instabile există în subteran, nu doar de câtă apă se extrage.

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine
TOP articole
x close