În satul Stagiates, din centrul Greciei, localnicii apără un izvor care alimentează comunitatea de peste trei secole, opunându-se perspectivei unei privatizări și cerând să li se redea sursa de apă de care s-au folosit dintotdeauna. Mobilizarea a început după ce, în 2020, autoritățile au decis ca cea mai mare parte a apei care ajunge în gospodării să fie adusă printr-un sat vecin, scrie Greek Reporter.
Un nou studiu, semnat de Maria-Iris Kotzamani și colegii săi în revista Europa XXI, descrie modul în care această așezare de pe Muntele Pelion, aflată în apropiere de Volos, s-a organizat în jurul izvorului Krya Vrysi, adică „Izvorul Rece”.
Apa țâșnește de sub rădăcinile unui platan bătrân, iar izvorul a modelat viața satului de-a lungul generațiilor. La recensământul din 2021, Stagiates mai avea doar 106 locuitori.
Comunitatea a mai trecut prin astfel de dispute. În anii ‘70 și ‘80, localnicii i-au retras dreptul de exploatare unui îmbuteliator privat care, potrivit relatărilor, lua vara mai multă apă decât fusese convenit.
În anii ‘90, un proiect comunitar de îmbuteliere a eșuat, iar în 2013 sătenii s-au opus unei propuneri care presupunea lucrări de irigații private. În ianuarie 2020, președintele companiei de apă a vorbit despre vânzarea apei îmbuteliate din Pelion.
Teama de privatizare a izvorului a devenit mobilizare comunitară
Pe 17 aprilie 2020, compania municipală de apă din Volos a deconectat alimentarea principală de la Krya Vrysi și a legat-o de Portaria, printr-o conductă de rezervă. Până în iulie 2024, potrivit cercetătorilor, doar fântâna satului și câteva case mai primeau apă direct de la izvor.
Localnicii au înființat inițiativa „Ape Libere”, au organizat adunări și au pornit acțiuni în justiție pentru a cere reconectarea. Întâlnirile, ținute la început în piața satului, s-au mutat cu timpul în clădirea fostei școli. Din 2024, președintele ales al comunității locale a început să colaboreze cu adunarea.
Adunarea se reunește în prima miercuri a fiecărei luni și discută acum și despre alte probleme ale satului. Participarea a scăzut însă: dacă imediat după deconectare veneau între 80 și 100 de oameni, la jumătatea lui 2024 mai participau doar 25-30.
Sătenii curăță canalele de irigații, verifică dacă apa este poluată și împart între ei costurile de întreținere. După ce compania de apă a ridicat suspiciuni privind o posibilă contaminare, au început să trimită și ei apa la analize. Felul în care au grijă de izvor se sprijină pe cunoștințe transmise din generație în generație.
Furtunile și tradițiile țin vie lupta pentru apă
Pentru localnici, apa are și o profundă semnificație personală. „Nu-mi pot imagina satul fără apă”, le-a spus cercetătorilor Alexandra, al cărei nume real a fost înlocuit cu un pseudonim în studiu. De generații întregi, izvorul și canalele lui au dat ritmul irigațiilor, întâlnirilor și vieții de zi cu zi.
Când furtuna Daniel a avariat canalele de irigații în 2023, sătenii au discutat despre posibilitatea de a le repara cu propriile mâini. Tot atunci, au dus apă potabilă oamenilor din Volos, după ce furtuna contaminase rețeaua de apă a orașului. Serile de film, concertele și sărbătorile locale au ajutat campania să câștige susținători.
Cercetătorii au constatat că mobilizarea i-a apropiat pe oameni și le-a permis să recupereze spații comune, precum școala și muzeul. Cu toate acestea, alimentarea oficială cu apă a satului nu fusese încă reconectată la izvor. Iar depopularea și îmbătrânirea locuitorilor pun în pericol capacitatea comunității de a continua această luptă.
