Anul 2011 a venit cu schimbări majore în lumea arabă, care au condus la prăbuşirea unor regimuri şi declinul altora, informează AFP
TUNISIA
La 14 ianuarie, preşedintele Zine El Abidine Ben Ali se refugiază în Arabia Saudită, după 23 de ani petrecuţi la conducerea Tunisiei, în urma unor mişcări de contestare, care s-au extins în toată ţara.
Un acerb opozant de stânga al regimului lui Ben Ali, Moncef Marzouki, este ales preşedinte al Adunării Constituante, dominată de islamiştii din cadrul Ennahda, în data de 12 decembrie.
Numărul doi din ierarhia acestui partid, Hamadi Jebali, este însărcinat să formeze Guvernul.
EGIPT
Data de 25 ianuarie 2011 marchează debutul manifestaţiilor care vor mobiliza sute de mii de persoane, mai ales în Piaţa Tahrir din Cairo.
Pe 11 februarie, Hosni Mubarak, aflat la conducerea ţării de aproximativ 30 de ani, predă puterea armatei.
Aproape 850 de civili au fost ucişi.
Fostul preşedinte este judecat de la 3 august pentru reprimarea revoltei şi corupţie.
LIBIA
Proteste faţă de regimul colonelului Muammar Gaddafi izbucnesc la jumătatea lui februarie, în estul ţării. Contestarea, reprimată violent, se transformă în război civil.
În martie este lansată o operaţiune de către Washington, Paris şi Londra, sub mandat ONU, a cărei comandă este preluată ulterior de către NATO.
Rebelii cuceresc Tripoli în august.
Liderul îndepărtat de la putere este ucis la 20 octombrie, în cursul unor confruntări la Sirt, ultimul său fief.
Conflictul s-a soldat cu peste 30.000 de morţi, potrivit Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT).
YEMEN
Pe 27 de ianuarie începe o mişcare de contestare, care cere îndepărtarea lui Ali Abdallah Saleh, aflat la putere din 1978.
Sub presiunea evenimentelor, Ali Abdallah Saleh acceptă să plece de la putere. Vicepreşedintele Abed Rabbo Mansour Hadi preia interimatul.
În cursul reprimării au fost ucise sute de persoane.
SIRIA
Pe 15 martie începe o revoltă populară contra regimului preşedintelui Bashar al-Assad, care o reprimă sângeros. Potrivit ONU, au fost ucise peste 5.000 de persoane.
În pofida sancţiunilor adoptate de ţări occidentale şi arabe, represiunea continuă în Siria.
