Islanda respinge reluarea negocierilor de aderare la UE. 52,5% din voturi sunt pentru „Nu”

Islanda a votat împotriva propunerii guvernului de a relua discuțiile de aderare la Uniunea Europeană, potrivit unui post public de televiziune citat de Sky News.

Au fost înregistrate 52,5% din voturi pentru Nu și 47,5% pentru Da.

Rezultatul final depinde de numărarea voturilor dintr-o singură circumscripție, Southwest. În acest moment, tabăra „Nu” are un avantaj de 8.598 de voturi la nivel național, iar „Da” ar trebui să obțină în Southwest o victorie spectaculoasă pentru a întoarce rezultatul, scrie ruv.is.

În afara circumscripției Southwest, votul „Nu” conduce cu 8.598 de voturi. Pentru ca „Da” să câștige la nivel național, Southwest ar trebui, prin urmare, să îi ofere un avantaj de cel puțin 8.599 de voturi.

În Southwest însă, rezultatul parțial este deja favorabil taberei „Nu”. Până acum, aici au fost numărate 15.900 de voturi pentru „Da” și 16.900 pentru „Nu”, ceea ce înseamnă că „Nu” are în această circumscripție un avantaj de exact 1.000 de voturi.

Prin urmare, pentru a recupera diferența de la nivel național, voturile care au mai rămas de numărat în Southwest ar trebui să producă un avantaj de cel puțin 9.599 de voturi pentru „Da”.

În funcție de numărul exact de voturi valide exprimate în Southwest, circumscripția ar trebui să ajungă la un rezultat final în care aproximativ 56,5%-57% dintre alegători să voteze „Da” pentru ca tabăra favorabilă reluării negocierilor cu Uniunea Europeană să poată câștiga referendumul la nivel național.

Referendumul din Islanda privind reluarea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană se apropie de final, iar rezultatul este în continuare prea strâns pentru a putea fi anticipat, scrie BBC.

Din primele 153.197 de voturi numărate, dintr-un total de aproximativ 270.000 de alegători eligibili, 50,1% au respins propunerea guvernului, în timp ce 49,9% au votat pentru, potrivit postului public de televiziune RÚV. Între cele două tabere sunt în acest moment doar 435 de voturi.

Guvernul de centru-stânga condus de premierul Kristrún Frostadóttir promisese inițial organizarea unui referendum până în 2027, însă a decis să îl devanseze pe fondul tensiunilor internaționale, inclusiv al amenințărilor președintelui american Donald Trump privind Groenlanda.

În această țară insulară cu aproape 400.000 de locuitori, dezbaterea s-a concentrat însă mai ales asupra industriei pescuitului și mai puțin asupra problemelor de securitate.

Islanda face deja parte din piața unică europeană și din spațiul Schengen, fără controale la frontierele interne. Aderarea la UE ar aduce însă țara în uniunea vamală și, în cele din urmă, ar presupune adoptarea monedei euro.

Islanda și-a depus candidatura pentru aderarea la UE în 2009, în urma crizei financiare din 2008 și a prăbușirii sistemului bancar islandez.

Candidatura era deja într-un stadiu avansat când, în 2013, la putere a ajuns un guvern eurosceptic, care a suspendat negocierile. Principalul obstacol la acea vreme a fost reprezentat de drepturile de pescuit, o problemă care rămâne și astăzi în centrul dezbaterii. Industria pescuitului și cea maritimă reprezintă aproape 40% din exporturile Islandei, iar mulți dintre alegătorii care au votat „Nu” s-au temut că țara va pierde o parte din controlul asupra zonelor sale de pescuit, extrem de profitabile, în cadrul politicii comune a UE în domeniul pescuitului.

Campania pentru referendum a alimentat dezbaterea privind locul Islandei în lume, a declarat Frostadóttir după ce și-a exprimat votul, sâmbătă, în capitala Reykjavik. „Este o zi importantă. Am așteptat acest moment ani de zile pentru a putea vota”, a spus Frostadóttir, adăugând că guvernul său își va continua activitatea indiferent de rezultatul referendumului.

Întrebarea de pe buletinul de vot a fost: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”

Un vot favorabil nu ar reprezenta o decizie finală privind aderarea la UE, ci doar un pas către un acord de aderare, care ar trebui ulterior aprobat printr-un al doilea referendum.

În mod similar, un vot „Nu” nu ar exclude definitiv posibilitatea ca Islanda să reia negocierile în viitor.

Deși problemele economice au dominat campania pentru referendum, și preocupările legate de securitate au avut un rol important.

Islanda este membru fondator al NATO, însă nu are o armată proprie și se bazează pe aliații săi pentru apărare. Țara a sprijinit Ucraina în timpul războiului, iar oficialii islandezi au fost îngrijorați de intensificarea manevrelor maritime rusești în apropierea insulei.

Interesul exprimat de Trump pentru preluarea Groenlandei a amplificat, de asemenea, preocupările privind securitatea și poziția Islandei într-un context geopolitic tot mai tensionat.

Capitala Islandei, Reykjavík, a înregistrat până la prânz o prezenţă la vot mai mare în referendumul cu miză uriaşă privind UE decât în acelaşi interval din alegerile parlamentare din 2024, au arătat sâmbătă cifrele preliminare, scrie Euronews.

În orele de după deschiderea urnelor pentru referendumul care va decide dacă se redeschid negocierile de aderare la UE, 13,7% dintre alegători votaseră până la prânz în circumscripţia Reykjavík Nord, faţă de puţin peste 10% la alegerile din 2024.

În Reykjavík Sud, puţin peste 14% votaseră până la prânz, faţă de puţin peste 11% la alegerile parlamentare.

Peste 20% dintre alegători şi-au exprimat votul prin corespondenţă, înainte de ziua scrutinului, a transmis radioteleviziunea publică islandeză RÚV.

Cursa se anunţă strânsă: un ultim sondaj, publicat vineri, indica 50,4% dintre alegători hotărâţi să voteze „da” şi 49,6% „nu”.

Susţinătorii aderării la UE spun că e mai bine ca Islanda să se apropie de vecinii săi europeni pentru a face faţă unor probleme ce nu ţin cont de graniţe, precum schimbările climatice. Ei mai susţin că moneda euro ar aduce mai multă stabilitate decât volatila coroană islandeză.

Oponenţii spun că actualul aranjament e tocmai bun şi că Islanda se bucură deja de toate avantajele integrării europene, fără compromisurile de suveranitate care vin, inevitabil, la pachet cu statutul de membru cu drepturi depline. Ei invocă acorduri comerciale mai avantajoase, precum cel încheiat cu China.

„Cred că ar trebui să facem parte dintr-o unitate mai mare. Cred că merită să analizăm această opţiune”, a spus Unnur Jokulsdottir, pensionară de 71 de ani, după ce a votat la Primăria din Reykjavík.

În schimb, Olafur Thorsson, comerciant de peşte în vârstă de 53 de ani, s-a arătat sceptic.

„Îmi plăcea Uniunea Europeană pe vremea când era un lucru bun. Dar azi a devenit un fel de mare închisoare economică”, a spus el.

Ţara cu puţin sub 400.000 de locuitori a depus cerere de aderare la UE în urma crizei financiare din 2009, care i-a devastat economia.

Negocierile de aderare au fost apoi suspendate în 2013, când a venit la putere un guvern eurosceptic.

Un vot „da” ar declanşa reluarea negocierilor cu Comisia Europeană pe 35 de capitole, de la economie până la drepturile omului.

Chestiunea pescuitului – un pilon al economiei islandeze, asupra căruia Reykjavíkul vrea să păstreze controlul exclusiv – ar trebui negociată cu Bruxellesul, care de această dată pare mai dispus la compromisuri.

Pe plan global, întoarcerea războiului în Europa, odată cu invazia rusă în Ucraina, a zdruncinat doctrinele de securitate consacrate.

Imprevizibilitatea lui Trump şi ameninţările sale de a prelua controlul asupra Groenlandei vecine – pe care a confundat-o de câteva ori cu Islanda – au adâncit temerile islandezilor.

Insula lor este situată strategic în zona subarctică, nu are armată şi depinde pentru apărare de NATO şi de un acord bilateral cu Statele Unite din 1951.

Rezultatul votului va fi urmărit îndeaproape de UE, care nu a mai primit un stat bogat, contributor net la bugetul său, din 1995.

Cel mai recent sondaj privind intenția de vot la referendumul din Islanda pentru reluarea negocierilor de aderare la UE arată pentru prima dată o majoritate pentru „Nu”, relatează Reuters, citat de Agerpres. Sondajul a fost realizat de Gallup și dat publicității vineri.

Referendumul de sâmbătă, 29 august, nu este unul privind aderarea la UE şi orice acord încheiat cu blocul european ar necesita ca Islanda să organizeze un al doilea referendum privind intrarea în Uniune în termenii conveniţi în timpul negocierilor.

Sondajul din perioada 24-27 august făcut pe un eşantion de 4.583 de persoane arată că 51,6% dintre respondenţi se opun redeschiderii negocierilor cu Comisia privind aderarea la UE, în timp ce 48,4% susţin acest demers.

Cotidianul islandez Visir a relatat, anterior, în cursul săptămânii, că 51,3% dintre respondenţi sunt în favoarea organizării de negocieri privind aderarea, în timp ce 48,7% se opun, citând un sondaj al agenţiei Maskina. Islanda a întrerupt negocierile de aderare în 2013, la patru ani după ce a cerut oficial să se alăture blocului european, după ce un guvern eurosceptic a ajuns la putere.

De atunci, creşterea costului vieţii şi războiul din Ucraina au deschis apetitul public pentru reluarea întrebării.

Guvernul din Islanda vorbeşte în ceea priveşte aderarea la UE de un moment de „acum sau niciodată”. Prim-ministra Kristrun Frostadottir le-a spus cetăţenilor în august că un „nu” la referendum ar face să înceteze orice discuţii despre aderarea la UE.

Calitatea de membră UE i-ar da Islandei un cuvânt de spus în procesul de luare a deciziilor din organizații precum Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European şi îi va da ţării opţiunea de a adopta moneda euro, mai scrie Reuters.

Un rezultat negativ ar reprezenta un recul pentru politica de extindere a UE, care a prins avânt în ultimii patru ani după invadarea Ucrainei de către Rusia și în contextul politicii externe imprevizibile a administrației Trump, care a făcut ca UE să fie percepută tot mai mult drept un reper de stabilitate.

Oficialii europeni și-au redus declarațiile publice despre referendum pentru a evita impresia că încearcă să influențeze decizia Islandei. În discuțiile private există, însă, recunoașterea faptului că unda verde pentru reluarea negocierilor ar reprezenta un impuls important pentru politica de extindere.

Un vot pentru „Nu” ar sugera, de asemenea, că perspectiva aderării la UE nu este suficient de atractivă pentru statele bogate din nordul Europei, mai ales într-un moment în care un grup de țări nordice încearcă să reducă bugetul UE în cadrul unor negocieri dificile.

Spre deosebire de Islanda, celelalte țări candidate la aderarea la UE sunt mai sărace decât actualele state membre și au un PIB pe cap de locuitor considerabil mai redus.

Islanda însăși a prezentat referendumul drept o decizie crucială, ceea ce înseamnă că un rezultat negativ ar putea închide dezbaterea privind aderarea la UE pentru mulți ani sau chiar decenii. Prim-ministra Frostadottir și partidele pro-europene aflate la guvernare ar suferi o înfrângere importantă, iar forțele eurosceptice ar ieși întărite.

Un asemenea rezultat ar fi cu atât mai dur pentru tabăra pro-europeană cu cât alegătorii nu ar respinge aderarea propriu-zisă la UE, ci chiar posibilitatea de a afla ce condiții de aderare ar putea negocia Islanda.

Pentru UE, ar însemna o lovitură importantă dată avântului politicii de extindere și pierderea, pentru o perioadă foarte lungă, a unei oportunități strategice de a-și consolida poziția în Atlanticul de Nord și în regiunea arctică.

Un vot pentru „Nu” ar ridica, totodată, noi întrebări despre modul în care Islanda ar putea folosi actualele forme de cooperare pentru a-și aprofunda relațiile cu UE în domenii precum securitatea și apărarea, într-un context geopolitic aflat în continuă schimbare.

Un vot favorabil nu ar însemna aderarea imediată a Islandei la UE, ci relansarea unor negocieri intense cu UE privind condițiile în care țara ar putea deveni stat membru.

În practică, acest lucru ar presupune ca executivul european să formeze o echipă specială similară celei care se ocupă deja de Muntenegru, țara cea mai avansată în actualele negocieri de aderare, ceea ce ar pune o presiune suplimentară asupra mecanismului de extindere al UE, deja foarte solicitat.

„Dacă islandezii vor decide să urmărească aderarea la UE, Islanda va deveni cu siguranță una dintre țările aflate în fruntea acestui proces”, a declarat șefa diplomației europene, Kaja Kallas.

Islanda a închis deja 11 dintre cele 33 de capitole ale negocierilor de aderare, iar UE estimează că procesul ar putea fi încheiat în unul sau doi ani, deoarece țara este deja profund integrată în piața unică europeană.

„Negocierile de aderare reflectă întotdeauna realitățile specifice fiecărei țări candidate”, a scris, pe Bluesky, comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, sugerând că UE ar putea fi dispus să caute o soluție de compromis în această problemă delicată.

Este foarte probabil ca guvernul de la Reykjavik să solicite condiții speciale sau derogări de la politica comună în domeniul pescuitului, iar UE ar putea fi nevoit să ia în calcul asemenea variante.

Acest lucru ar putea, însă, deschide cutia Pandorei, organizațiile din industria pescuitului din Irlanda cerând deja ca sectorul lor să primească aceleași derogări care ar putea fi acordate Islandei în cadrul viitoarelor negocieri.

Comisia a făcut din extindere una dintre principalele sale priorități politice.

O decizie oficială a Islandei de a relua negocierile ar da un nou impuls acestei politici și ar aduce mai mult echilibru geografic și economic în rândul potențialilor noi membri.

De asemenea, aderarea unei țări prospere precum Islanda ar putea face procesul de ratificare mai ușor de acceptat pentru statele membre cele mai sceptice față de extindere.

Sondajele sugerează că rezultatul ar putea fi extrem de strâns.

Un sondaj realizat în iulie de Maskina indica un sprijin de 53% pentru „Da” și 47% pentru „Nu”, ceea ce sugerează că prezența la vot ar putea fi decisivă.

Un alt sondaj, realizat de Gallup la începutul acestei luni, arăta că 46% dintre alegători susțin tabăra „Da”, 46% pe cea „Nu”, iar 8% sunt indeciși.

Deși referendumul este prezentat drept crucial în contextul schimbărilor geopolitice, chestiuni foarte concrete, precum agricultura și pescuitul, au devenit principalele preocupări ale alegătorilor.

Pescuitul ocupă un loc central și delicat în dezbatere, nu doar din motive economice, deoarece peștele și produsele marine reprezintă aproximativ 40% din exporturile Islandei, ci și pentru că păstrarea controlului asupra apelor teritoriale este strâns legată de suveranitatea și identitatea națională.

Principalul obstacol în eventualele negocieri ar fi probabil relația Islandei cu Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a UE, care stabilește limitele capturilor și cotele de pescuit pentru statele membre.

Principala federație a industriei pescuitului din Islanda, SFS, a avertizat că aderarea la UE ar însemna că Islanda nu ar mai avea „puterea de a acționa ca stat de coastă independent”.

Reprezentanții guvernului islandez au recunoscut că etapele privind agricultura și pescuitul vor fi probabil cele mai dificil de încheiat. Procesul de aderare a fost suspendat în 2013 înainte ca Islanda să adopte o poziție oficială de negociere privind pescuitul.

Un raport al guvernului islandez menționează printre probleme „autoritatea oficială asupra resurselor marine, restricțiile privind investițiile și reprezentarea intereselor la nivel internațional”.

Disputa a fost deosebit de intensă în cazul macroului, în cadrul așa-numitului „război al macroului”, după ce Islanda și-a stabilit unilateral cote de pescuit pe care UE le considera excesive, în timp ce Reykjavík s-a opus acordurilor încheiate între UE, Norvegia și Insulele Feroe.

Relația Islandei cu UE a avut numeroase schimbări de direcție. Țara insulară a depus cererea de aderare în 2009, după criza financiară. Negocierile au fost în cele din urmă suspendate după venirea la putere, în 2013, a unei coaliții eurosceptice.

Până atunci, economia Islandei își revenise puternic, eliminând unul dintre principalele motive pentru aderare, iar sprijinul populației pentru integrarea în UE scăzuse pe măsură ce negocierile se blocaseră în problema delicată a pescuitului.

În consecință, în 2015, guvernul islandez a informat UE că nu intenționează să reia negocierile de aderare și că Islanda nu mai trebuie considerată țară candidată.

Schimbarea de direcție a venit în 2024, când la putere a ajuns o coaliție pro-europeană. Acordul de guvernare prevedea organizarea, înainte de 2027, a unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare.

De atunci, evoluții geopolitice importante au schimbat peisajul internațional - Donald Trump a amenințat că va prelua controlul asupra Groenlandei, pe care uneori a confundat-o cu Islanda, iar regiunea arctică a devenit tot mai importantă pentru accesul la minerale din pământuri rare și pentru noile rute comerciale.

Într-un raport publicat la începutul acestui an, ministra de externe Katrin Gunnarsdottir a scris că „sistemul internațional în care am trăit de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se clatină”, adăugând că o cooperare mai strânsă cu UE reprezintă „un factor esențial” pentru protejarea intereselor Islandei.

Decizia de organizare a referendumului fusese însă luată înaintea acestor schimbări ale politicii internaționale, iar problema alianțelor de apărare și a securității Islandei nu a devenit până acum un subiect important al campaniei, care rămâne concentrată în mare parte asupra economiei.

Islandezii votează sâmbăta, pe 29 august, dacă să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. O victorie a taberei „Da” ar relansa discuțiile cu Comisia pe tema aderării, iar pescuitul ar urma să devină principalul punct de dispută. Un rezultat negativ ar reprezenta un recul serios pentru politica de extindere a UE.

Islandezii sunt chemați la urne pentru a decide dacă țara trebuie să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană sau să renunțe, pentru viitorul apropiat, la perspectiva de a deveni membru cu drepturi depline.

Guvernul islandez a prezentat votul din 29 august drept o ocazie de tipul „acum ori niciodată” pentru a redeschide perspectiva aderării la UE sau pentru a menține actualul statut al țării în Spațiul Economic European, care îi garantează accesul la piața unică europeană, dar nu și participarea la luarea deciziilor de la Bruxelles.

Este important, însă, că referendumul va decide doar dacă Islanda reia negocierile de aderare. O eventuală decizie privind aderarea propriu-zisă la UE ar putea necesita un al doilea referendum, posibil în 2028.

„Este foarte clar că acest vot are ca scop obținerea unui mandat pentru negocieri”, a declarat, în mai, în parlament, prim-ministra Kristrun Frostadottir. „Nu cred că ar trebui să ne blocăm în chestiuni de retorică. Vom negocia un acord bun. Oamenii vor avea primul cuvânt în această chestiune și tot ei îl vor avea și pe ultimul”.