Criza din Ucraina a împins statele membre NATO într-o situaţie divergentă fără precedent: cancelariile occidentale au tendinţa să menţină latent conflictul din ţara vecină, limitându-se la eforturi diplomatice, şi restabilească relaţiile economice cu Moscova. De cealaltă parte, blocul ţărilor membre din Europa de Est îşi măresc cheltuielile militare, fiindu-le teamă de o eventuală agresiune a Rusiei.
În timp, această sciziune se va agrava scrie Stratfor (Strategic Forecasting Inc), companie americană de cercetare şi analiză, citată de RIA Novosti.
"Chiar şi în interiorul NATO, unele ţări prezintă în mod deliberat o poziţie conciliantă faţă de ostilităţile din Ucraina. Acest decalaj a accentuat sciziunea politică între membrii NATO cu privire la strategia privind de Rusia", se arată în analiza americanilor.
Autorii articolului aduc drept confirmare a disensiunilor apărute în NATO poziţia lui Christophe Homar, şeful serviciului de spionaj militar, care a declarat că el nu confirmă faptul că Rusia ar fi creat o infrastructură pentru invazia militară în Ucraina, precum şi declaraţia ministrului de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, precum că în procesul evacuării armamentului de pe linia confruntărilor din estul Ucrainei a fost obţinut un anumit progres.
Statele Europei de Vest tind spre păstrarea conflictului la cota actuală şi normalizarea legăturilorilor economice cu Moscova, în timp ce statele Europei de Est, membre ale NATO, susţin la unison că sunt ameninţate de agresiunea rusească şi solicită "sporirea capacităţii de apărare de-a lungul graniţei de est a alianţei".
Potrivit semnatarilor acestei analize geo-politice, în acest fel se justifică reducerea bugetelor militare în ţările din vestul Europei şi majorarea acestora în ţările estice.
Din aceleaşi considerente, SUA s-au orientat spre Polonia şi România, care acum reprezintă o direcţie prioritară pentru acţiunile de securizare în estul graniţei de est a Alianţei Nord-Atlantice, notează Stratfor.
