Ce ar însemna recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia pentru România: „Ar rupe în primul rând reguli fundamentale”

Discuțiile dintre liderii ucraineni, europeni și americani privind războiul din Ucraina s-au blocat din nou, miercuri, după ce un summit programat la Londra a fost amânat din cauza absenței secretarului american de stat și a lipsei de consens pe tema unui plan de pace propus de americani. Administrația Trump ar fi propus, conform surselor din presa americană, un cadru de pace în care să fie recunoscută Crimeea ca aparținând Rusiei din punct de vedere juridic și o recunoaștere de facto a ocupației rusești în celelalte patru regiuni pe linia actuală a frontului. Pe lângă alte propuneri, s-a discutat și crearea unor forțe de menținere a păcii în Ucraina, însă participarea SUA în acest efort nu este menționată.

Am discutat cu Iulian Chifu, analist de politică externă și fost consilier prezidențial, despre cum ar trebui să privim aceste negocieri, planul propus de americani și ce înseamnă pentru România toate aceste lucruri.

Antena 3 CNN: Ce înseamnă implementarea unei astfel de păci, concret, pentru România și pentru securitatea la Marea Neagră?

Iulian Chifu: În primul rând că nu putem să vorbim despre un plan de pace cât timp nu este convenit de ambele părți, deci n-are sens să mă gândesc virtual ce ar fi. Evident că este relevant faptul dacă fie și numai dacă Statele Unite ar recunoaște unilateral anexarea Crimeei de către Federația Rusă pentru că asta ar rupe în primul rând reguli fundamentale și în al doilea rând ar încălca suveranitatea Ucrainei și integritatea sa teritorială recunoscută internațional, deci ar schimba regulile jocului.

Nu suntem acolo, este o speculație, nu avem datele exacte despre cum arată propunerea, știm că e o discuție între de jure și de facto pentru că este una să recunoaștem că Crimeea este ocupată de facto de Federația Rusă, ca și celelalte teritorii, și alta este să spunem că Crimeea este de jure teritoriu al Federației Ruse.

Încă o dată, Axios, Financial Times, New York Times... sunt speculații cu surse din interior și nu sunt date ale unui acord convenit de două părți, acela e acordul de unde putem să discutăm de consecințe juridice, deci este speculativă această discuție. Dar o modificare a regulilor sau o apariție de jure a Federației Ruse în Crimeea, deci, practic, vecini peste Marea Neagră cu România, sigur că ridică probleme privind succesiunea la tratate sau la decizii internaționale a Federației Ruse.

„Rusia nu-și permite să continue războiul, nici să-l oprească”

Antena 3 CNN: Există vreo situație în care Ucraina să accepte așa ceva, să accepte dezmembrarea țării?

Iulian Chifu: Nu, nu există la ora actuală un lider politic, din poziție de putere, de oriunde, din Ucraina care să poată să-și asume o asemenea formulă, iar părțile când negociază un acord trebuie să-și asume să găsească o fomulă care să fie acceptabilă celor doi, să găsească formulele de ieșire dintr-un asemenea clinci. Iată, de exemplu, chestiunea respectivă – știu că este ocupată de facto de Federația Rusă, deci discut cu Federația Rusă teme care țin de, dar atât, acesta este maximul acceptabil potrivit dreptului internațional, pe care și Federația Rusă pretinde că-l respectă.

Dacă-l întrebați pe domnul Lavrov, Rusia respectă dreptul internațional și caută formule de nuanțare, de relativizare – nerecunoașterea unui regim – asta e foarte important vizavi de declarațiile lui Putin, că el negociază în continuare cu „regimul de la Kiev”, nu recunoaște că Zelenski e președinte legitim.

Antena 3 CNN: S-a mai vorbit inclusiv de așa-zisa recunoaștere de facto, în celelalte regiuni altele decât Crimeea.

Recunoașterea de facto este o chestiune fezabilă pentru că Rusia ocupă acele regiuni, deci nu fac decât să recunosc o realitate de fapt. Care nu înseamnă faptul că acele regiuni aparțin Rusiei sau au fost integrate în Rusia.

Situația teritorială în războiul din Ucraina. Albastru: granițele administrative ale regiunilor ucrainene revendicate de ruși. Roșu: Ocupație rusească. 1: Crimeea (ocupată din 2014), 2: Lugansk 3: Donețk, 4: Zaporojie, 5: Herson. Rusia revendică întregul teritoriu al regiunilor, chiar dacă el nu se află sub ocupație în acest moment și cere evacuarea administrației și armatei ucrainene de acolo. Hartă: Adrian Dumitru/Antena 3 CNN

Antena 3 CNN: Practic se vorbește de o înghețare a războiului pe linia actuală a frontului...

Iulian Chifu: Asta este altceva, pentru că nici Federația Rusă nu-și mai permite să continue războiul, așa cum nu-și permite nici să-l oprească. Dacă continuă războiul își epuizează resursele financiare, fondul de stabilizare până la sfârșitul anului, potrivit estimărilor. După care trebuie să plătească din buzunar pentru că nu mai există rezerve de altă factură pentru a plăti. Dacă îl oprește, nu e o pauză ca să se regrupeze ci îl oprește... sigur că se va pune problema leadership-ului Federației Ruse, unul septuagenar, și nu mă refer la populația generală, ci exact la grupurile relevante din jurul conducerii Federației Ruse, care au influență, care aduc bani și resurse în funcționalitatea aceasta.

Antena 3 CNN: Ce se întâmplă când Ucraina spune inevitabil nu, probabil și alături de europeni?

Iulian Chifu: Ucraina a spus următorul lucru, e corect să spune – a spus „suntem de acord 90 la sută cu planul american prezentat la Paris. Nu am înțeles foarte exact cum e cu teritoriul, ce este de jure și ce este de facto. Suntem de acord să recunoaștem că de facto Rusia ocupă niște regiuni, nu suntem de acord cu recunoașterea unor cedări de teritorii. E contrar suveranității, contrar constituției, contrar legii”. Asta a fost spus și la Paris.

Deci, genul proxim este Ucraina susține planul american, dar urmează să se întâlnească la Londra pentru clarificări. Asta a fost închiderea discuțiilor. Sigur că asta înseamnă în mod direct faptul că Ucraina nu va accepta în mod de jure, juridic, cedarea de teritorii. Lucru pe care nu l-ar face niciun stat al lumii. Niciun lider politic al niciunei țări nu poate face așa ceva.

Să ne așteptăm atunci că dacă Ucraina va accepta această propunere și cu Crimeea trecută tot la teritorii de facto ocupate că rămânem într-o înghețare a conflictului și atât?

Depinde, noi nu știm ce conține acel proiect. Avem feliuțe care au ieșit pe surse din diferite publicații. Nu cunoaștem conținutul complet, știm de exemplu că Federația Rusă respinge orice prezență internațională. Știm că Statele Unite își doresc două categorii, iată, potrivit articolului publicat noaptea trecută. O categorie care să fie ucraineni-ruși și o terță țară non-NATO care ar trebui să asigure monitorizarea liniei de contact ca să nu pornească războiul și o altă forță de reasigurare care să fie majoritar europeană sau alcătuită din europeni și non-europeni cum se discuta anterior care ar urma să fie forța care intervine dacă se întâmplă altceva și care să fie forța care să reasigure Ucraina, care să reasigure acele garanții de securitate de care se vorbea.

Dar, încă o dată, suntem la faza speculațiilor. Sunt elemente care au fost spuse lui Trump de către reprezentantul special al Federației Ruse la Washington care, ulterior, au fost negate vehement și public oficial de Federația Rusă. Deci, până la urmă, care sunt temele despre care vorbim? Inclusiv acordul pentru garanții de securitate se spunea atunci. Acum despre ce vorbim? Acceptăm sau nu acceptăm? Care e forma? Eu zic că suntem într-o formă de negociere, vorba lui Peskov, nu se rezolvă peste noapte, nici într-o zi sau două sau trei și presupune mult mai multă muncă. E vorba de termene serioase de lucru, cu atenție, de lucrul unor specialiști, cu hărți, cu dreptul internațional alături și abia ulterior vin liderii care tranșează problemele care necesită decizie politică finală.

Absența lui Marco Rubio de la Londra

Antena 3 CNN: E posibil să fie un mesaj faptul că Rubio n-a mai venit la Londra?

Iulian Chifu: Putem să credem asta sau nu. Nu uitați că Marco Rubio se ocupă acum cu restructurarea Departamentului de Stat, am aflat-o tot noaptea trecută. Nu poți să ceri unui secretar de stat să vină și să fie prezent la toate întâlnirile. Depinde, ține de economia și de ecuația dezbaterilor.

Important a fost Parisul pentru că a pus față în față poziția americană și europeană care a arătat că e conjugată în cea mai mare măsură. Nu uitați că planul în sine reprezintă doar linii generale, nu e un plan dus la bun sfârșit care urmează a fi negociat, iar faptul că europenii cu ucrainenii se întâlnesc la Londra și cu trimisul special pentru Ucraina (Keith Kellogg – n. red.) nu este de neglijat și nici de ignorat, pentru că el vine să clarifice temele care erau pe listă la Paris și asupra cărora o parte sau alta a ridicat semne de întrebare.

Deci nu aș califica așa foarte abrupt o variantă sau alta, aici e vorba de nuanțe pe tot ce înseamnă negociere și, în principiu, negocierile nu se fac în spațiul public. Tot ce vedem în spațiul public sunt elemente de presiune sau de poziționare pe care o parte sau alta a vrut să le aducă în prim plan. Nu sunt substanța negocierilor, acolo lucrurile se desfășoară pe cu totul alte coordonate și le vom vedea în momentul în care se for clarifica. Pe de altă parte, cred că toată lumea era conștientă că nu se poate ajunge la o pace în momentul în care părțile au poziții fundamental și diametral opuse.

Da, varianta propusă de ucraineni cu încetarea focului e un pas important și în direcția asta și Rusia ar fi fost de acord cu încetarea focului pe linia de contact care să nu însemne acord de pace de niciun fel, adică nici asumarea de către Ucraina a pierderii teritoriale. Spune încă o dată, niciun stat nu-și permite acest lucru.

Ce se întâmplă cu ajutorul american

Antena 3 CNN: În cazul în care Ucraina spune nu și nu se ajunge la niciun compromis legat de planul american, e posibil să ne așteptăm la o încetare a oricărui fel de ajutor al SUA pentru Ucraina?

Iulian Chifu: Din nou, este o speculație, ține de Statele Unite, ține de măsura în care vede utilitatea prezenței sale în negocieri, ține de faptul că, iată, nedorind să mai participe la negocieri pentru că sunt mult prea complexe și nu văd un răspuns rapid, să le abandoneze în brațele europenilor.

Dar asta nu înseamnă să nu-și asume partea lor, până la urmă, întreaga dezbatere pe această formulă a fost legată de împărțirea corectă a responsabilităților. Sigur, europenii doresc să aibă o forță de reasigurare dar au solicitat un sprijin american din exterior al teritoriului Ucrainei într-o direcție sau alta. Nu știu, e speculativ acest lucru, l-am văzut și eu prin presă vehiculat, dar n-am văzut nicăieri o asumare într-o direcție sau alta și, încă o dată, trebuie gândit și la perspectiva leadership-ului american care, în momentul de față... – Acordul din Gaza a căzut, discuțiile cu Iranul nu sunt pe poziții avantajoase, discuțiile cu Ucraina dacă dispar ce a mai rămas din soluționarea rapidă a conflictelor și dorința de pace? Reconcilierea cu Rusia și începutul afacerilor business as usual? Nu știu dacă acest lucru avantajează leadership-ul președintelui Trump.

Deci, de aceea trebuie luate nuanțat toate aceste elemente, dincolo de declarații foarte bombastice ale unor lideri care pot fi unele de moment, însă, ulterior, reflecția internă a establishment-ului vine și permite abordarea unor nuanțe. Vedeți, și la tarifele globale cu China – au mers undeva, dar nu au cum să rămână acolo pentru că sunt blocate toate schimburile între cele două state și acest lucru nu se poate întâmpla. O soluție trebuie găsită chiar dacă se joacă la negociere în forță și la supralicitarea unor poziții. Eu cred că e prematur să speculăm într-o direcție sau alta, cu atât mai puțin în direcții negative chiar dacă, să zicem, în spatele ușilor închise sunt elaborate toate categoriile de scenarii.