Ministerul britanic al Apărării a anunțat că mărește de la 55 la 65 de ani vârsta până la care foști militari trecuți în rezervă pot fi rechemați temporar la datorie, în cazul unei crize. La prima vedere poate părea ciudat să crezi că generația 60 - 65 mai poate avea un rol în apărare, dar o analiză The Independent explică de ce măsura are logică.
Argumentul de bază pornește de la schimbarea realităților demografice. În anii 1980, speranța de viață medie era de 70 de ani pentru bărbați și 76 pentru femei. Astăzi, este de 79, respectiv 83, iar prognozele indică o creștere ușoară în următorul deceniu. În plus, când pensionarea „oficială” nu începe decât la 67 de ani, presupunerile despre ce pot face oamenii și la ce vârste se schimbă inevitabil.
Sigur că vor exista voci care se vor întreba dacă un rezervist de 63 de ani este, fizic, capabil să funcționeze într-un mediu militar. Dar și această presupunere, trebuie pusă sub semnul întrebării. Datele de la Maratonul de la Londra arată că în 2025 au alergat 2.500 de persoane cu vârste între 60 și 64 de ani, iar în total aproximativ 3.500 de alergători aveau între 60 și peste 80 de ani, cam același ordin de mărime ca grupa 20 - 24 de ani.
Atletismul, alături de alte sporturi, câștigă teren în rândul persoanelor peste 60 de ani. În octombrie 2025, la un eveniment Parkrun în sud-vestul Londrei, au participat 117 persoane de peste 80 de ani. Ideea este că societatea, chiar dacă se confruntă cu creșterea obezității într-o zonă, a înregistrat, în cealaltă, progrese vizibile în materie de sănătate și condiție fizică.
Multe roluri considerate „de luptă” nu mai cer, ca în anii 1980 și 1990, o forță fizică ieșită din comun
Dacă, de exemplu, operezi o dronă aflată la sute de kilometri de linia frontului, nu mai e relevant dacă poți căra muniție de 60 de kg sau să alergi un maraton sub patru ore. În tot mai multe poziții, criteriul cheie nu mai este performanța fizică de vârf, ci competența.
Marea Britanie nu e singura țară care ia o asemenea măsură. În Suedia, mobilizarea poate merge până la 70 de ani. Finlanda a legiferat în 2022 un plafon de 65 de ani, iar alte țări nordice analizează, la rândul lor, ridicarea limitei peste 60 de ani.
În ceea ce privește folosirea efectivă a militarilor mai în vârstă pe teren, războiul din Ucraina a răsturnat o serie de prejudecăți despre vârstă.
Vârsta medie pe frontul din Ucraina, 48-51 de ani
Deși Kievul ia în calcul reducerea vârstei de încorporare pentru cei de 20 și ceva de ani, un raport din 2023 al Harvard Kennedy School nota că vârsta medie a soldaților de pe linia frontului era de 48 - 51 de ani, adăugând că, dacă trendul continua, media ar fi putut urca până la 58. Poate părea de neimaginat în Europa de Vest, dar această forță mai „îmbătrânită” a reușit să oprească și să țină pe loc o armată rusă mult mai mare.
În Marea Britanie, rezerviștii de 60 - 65 de ani nu ar fi trimiși, realist, să ia pușca și să meargă prin tranșeele de pe prima linie. Armata are numeroase unități cu funcții administrative, cum sunt personal logistic, sau personal medical, de exemplu brancardieri.
În război, cartierele generale și facilitățile de acest tip au nevoie de detașamente de securitate, iar cea mai indicată soluție este să mobilizezi o unitate de rezerviști mai în vârstă pentru a face această muncă. În anii 1980, aceasta a fost soluția adoptată. În 1982, pe fondul tensiunilor în creștere cu Uniunea Sovietică, existau îngrijorări reale că Marea Britanie e mai expusă la un atac și că apărarea trebuie întărită. Una dintre opțiuni a fost crearea Home Service Force (HSF), care a reînrolat rapid mii de foști militari și rezerviști mai în vârstă, cu ani de experiență în spate.
Un „stoc” de cunoștințe extrem de valoros
Mergând pe aceeași logică, cineva care a lucrat zeci de ani în războiul antisubmarin este puțin probabil să fi uitat complet acea expertiză și ar putea fi folosit pe posturi de stat major în domeniul respectiv. Un asemenea „stoc” de cunoștințe ar fi extrem de valoros în marina de azi, unde oamenii tind să schimbe posturile la doi ani. La fel, un rezervist care a condus cândva o bază aeriană întreagă poate fi un sprijin major pentru un coleg mai tânăr. O persoană în vârstă poate să fi gestionat apărarea fizică a bazei în timpul Războiului Rece, în timp ce un ofițer tânăr nu a trăit niciodată tipul de planificare și exerciții care erau obișnuite în anii 1980, potrivit sursei citate.
La finalul anilor 1980, Home Defence Territorial Army număra aproximativ 30.000 - 35.000 de militari, la care se adăugau până la 10.000 de trupe HSF. Poate că astăzi o asemenea dimensiune ar fi excesivă, dar o forță de peste 20.000 de militari pentru apărarea internă, bine echipată, motivată și pregătită, ar însemna un pas important înainte.
De altfel, politica Ministerului Apărării recunoaște deja că, dacă vrei să recrutezi oameni pentru zona de apărare cibernetică nu îi poți trata la fel ca pe „trupele obișnuite” din tranșee. Specialiștii cyber au cerințe complet diferite. În aceeași logică, ar trebui privită și resursa rezerviștilor mai în vârstă pentru competențe specializate.
Desigur, este crucial ca rezerva, la toate nivelurile, să aibă un program de instruire care să mențină abilitățile de bază la un nivel bun. Studiile arată că, după trei ani sau mai mult petrecuți în afara uniformei, apare o „erodare” a competențelor. În Israel, perspectiva este că, după cinci ani fără antrenament de reîmprospătare, mobilizarea devine mult mai dificilă tocmai din acest motiv. Totuși, experiența arată că și un curs de tip „un weekend” poate menține rezerviștii la un nivel acceptabil.
Ştiri video recomandate
