În timp ce Europa și-a diminuat dependența de gazul rusesc prin importurile masive de gaz natural lichefiat (GNL) care ajunge în terminalele din marile porturi europene, România a ales altă opțiune pentru securitatea sa energetică. Proiectul terminalului GNL de la Constanța a fost în cele din urmă abandonat, deși inițal a fost intens promovat de autoritățile Române și de cele de la Bruxelles ca soluție salvatoare pentru independența energetică.
Proiectul AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector), cunoscut și ca terminalul GNL de la Constanța, prevedea aducerea gazului din Azerbaidjan, extras din zăcământul Shah Deniz, transportat prin conducte până în Georgia, unde urma să fie lichefiat într-un terminal GNL pe țărmul georgian al Mării Negre. Gazul ar fi fost apoi transportat cu nave GNL peste Marea Neagră, regazificat la Constanța, într-un terminal GNL românesc, și injectat în rețeaua națională, cu posibilitatea livrării mai departe către piețele europene.
Perspectiva exploatării gazului din perimetrul Neptun Deep a schimbat radical importanța strategică a proiectului: România are acum șansa de a trece de la statutul de importator net la cel de unul dintre cei mai importanți jocători pe piața gazelor din Europa.
Eugenia Gușilov, expert în energie, a precizat pentru Antena3.ro, că proiectul AGRI nu oferea, de fapt, avantaje reale în ciuda unor investiții masive:
“E distanța mult prea mică. Faci proiect de terminal de import de GNL atunci când ai acces la oceanul planetar, nu ca să ai livrare pe o distanță mult mai scurtă în interiorul Mării Negre. Nu avea sens. Din acest motiv, până la urmă, nu s-a mai făcut. Construiești așa ceva ca să ai acces la vasele care transportă GNL care pot veni de orinde, din America Latină, din America de Nord, din SUA, din Australia. Nu construieși un terminal ca să imporți dintr-o singură țară, ci ca să imporți din mai multe, de la cine are disponibil atunci când ai tu nevoie”.
"Nu putem vorbi despre o vulnerabilitate a României dincolo de 2027"
Expertul în energie a subliniat că România ar mai avea doar un an de vulnerabilitate energetică. Odată cu intrarea în producție a Neptun Deep, România nu mai depinde de volatilitatea pieței internaționale de gaze și nici de deciziile politice ale altor state.
Singurul scenariu care ar putea schimba această ecuație este extinderea conflictului militar și vizarea infrastructurii energetice offshore.
“Din momentul în care producția va începe, riscurile energetice ale României vor fi reduse aproape de zero. Nu putem vorbi despre o vulnerabilitate a României dincolo de 2027.
Singurul scenariu problematic ar fi extinderea războiului, cu atacuri asupra infrastructurii energetice sau asupra platformei de exploatare. Dacă platforma rămâne în afara conflictului și războiul nu se extinde către o țară NATO sau într-o zonă economică exclusivă a altor state membre, precum România sau Bulgaria, atunci nu există un risc major.
Cea mai dificilă perioadă pentru România rămâne anul 2026, până la intrarea în producție a gazului din Neptun Deep”, a explicat Eugenia Gușilov.
În acest context, expertul în politică externă George Scutaru a precizat recent, la Antena 3 CNN, că România trebuie să accelereze programul de reînarmare pentru a face față unor posibile provocări lansate de Rusia în zona economică exclusivă a României. El a subliniat că este incert dacă zona economică exclusivă (ZEE) intră automat sub protecția oferită de articolul 5.
Conform Convenției ONU asupra Dreptului Mării (UNCLOS), o ZEE se întinde până la 200 mile marine de coastă. Statul are drepturi exclusive asupra resurselor naturale, cum ar fi petrolul și gazele, dar nu are suveranitate deplină, cum are pe teritoriul uscat. Conform regulilor internaționale, navele altor state pot naviga sau pescui în aceste ape.
Potrivit rapoartelor, exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, situat în Marea Neagră, ar putea transforma România dintr-un importator net de gaze într-un producător regional semnificativ. Zăcământul este estimat la peste 100 miliarde de metri cubi de gaze naturale, iar producția anuală, preconizată pentru 2027, ar putea ajunge la 5–6 miliarde de metri cubi pe an. Începerea extracției va reduce dependența României de importuri și va permite injectarea gazului direct în rețeaua națională, cu posibilitatea de a alimenta, pe termen mediu, și piețele europene. Gazele din perimetrul Neptun Deep vor fi exploatate de consorțiul OMV Petrom – Romgaz, OMV Petrom având rolul de operator principal al proiectului.