În adâncurile Oceanului Pacific, între SUA și China are loc o competiție acerbă pentru accesul la mineralele critice care vor fi motorul noii ere industriale, relatează The Guardian. Mineritul la mari adâncimi nu are loc, deocamdată, nicăieri în lume. Este o practică controversată, în care știința este abia la început, iar pericolele pentru ecosistemele subacvatice sunt uriașe. Însă atât Beijingul, cât și Washingtonul par să creadă că este doar o chestiune de timp până când aceste resurse vor putea fi exploatate. Oamenii de știință avertizează însă că deschiderea „cutiei Pandorei” poate fi extrem de periculoasă.
Fundul oceanului este presărat cu aglomerări de roci maro și negre, fiecare conținând metale valoroase. Aceste roci, cunoscute sub numele de noduli polimetalici, conțin rezerve de minerale critice care ar putea fi folosite pentru a alimenta energia curată și a susține o nouă eră industrială.
În Insulele Cook, o națiune situată la jumătatea distanței dintre Hawaii și Noua Zeelandă, nave de explorare cartografiază fundurile marine bogate în minerale.
Aici, atât Statele Unite ale Americii, cât și China explorează potențialul acestor resurse – dând naștere unei noi lupte strategice între cele mai puternice două țări ale lumii.
Analistul în geopolitică Jocelyn Trainer de la Terra Global Insights afirmă că cele două superputeri se luptă pentru influență și sunt hotărâte să „concureze pentru a ajunge primele la fundul mării”.
„Vedem cu adevărat această competiție pentru a fi primii – fie că e vorba de dezvoltare, producție sau pur și simplu de a fi primii fizic pe fundul oceanului”, a declarat Trainer.
Cursa mineralelor rare: China pare că a furat startul
Cererea pentru minerale critice, precum cobalt, nichel sau mangan, a crescut vertiginos, pe măsură ce națiunile se grăbesc să alimenteze energiile curate, tehnologiile de apărare și inteligența artificială. Cum rezervele terestre scad, iar cea mai mare parte a pieței este controlată de China, atenția se îndreaptă acum spre adâncurile oceanului.
Până în prezent, nicăieri în lume nu există minerit comercial în adâncurile mărilor sau oceanelor. Practica este una controversată din cauza temerilor privind impactul asupra mediului, iar zeci de țări au cerut impunerea unui moratoriu.
Cu toate acestea, deoarece conține una dintre cele mai bogate de rezerve de minerale submarine din lume, Pacificul a devenit un loc cheie în această competiție pentru a domina economia mondială. O atenție specială se acordă Insulelor Cook, care dețin una dintre cele mai mari zone oceanice din Pacific și unde potențialul resurselor de pe fundul mării este explorat activ.
În prezent, țara interzice mineritul submarin, dar guvernul ei analizează posibilitatea de a dezvolta comercial aceste resurse, efectuând evaluări tehnice și de mediu pentru a ghida viitoarele decizii. Oficialii afirmă că vor trece la recoltare doar atunci când baza științifică va fi clară.
În aprilie, Donald Trump a semnat un ordin executiv controversat pentru intensificarea activităților de minerit submarin în apele americane și internaționale.
În această lună, o navă de cercetare americană cartografiază părți din teritoriul subacvatic al Insulelor Cook și colectează date. SUA vor oferi 250.000 de dolari în „asistență tehnică” Insulelor Cook pentru a sprijini consolidarea capacităților, schimbul de cunoștințe și atragerea de investiții în acest sector.
Departamentul de Stat al SUA a transmis că susține progresul științei pentru „a explora dezvoltarea mineralelor de pe fundul mării și activitățile miniere responsabile în Pacific”.
China pare să aibă ambiții similare.
La începutul acestui an, Beijingul a semnat un acord cu Insulele Cook pentru cooperare în dezvoltarea și cercetarea mineralelor submarine, inclusiv crearea unui „comitet mixt” între guverne pentru a supraveghea această activitate. Guvernul chinez nu a răspuns la întrebările referitoare la acord.
China deține acum mai multe licențe de explorare în apele internaționale decât orice altă țară. De asemenea, se pare că are în vedere un parteneriat cu Kiribati, o altă națiune din Pacific, pentru explorarea resurselor submarine.
Insulele Cook au acordat licențe de explorare către trei companii – două americane și una deținută de statul Insulelor Cook – pentru a analiza fundul oceanului. Guvernul nu a răspuns întrebărilor The Guardian.
În afara Insulelor Cook, zona Clarion-Clipperton – o regiune bogată în minerale din Pacific, între Hawaii și Mexic – este, de asemenea, un punct de interes major pentru SUA și China.
Totuși, explorarea mineralelor de mare adâncime rămâne extrem de controversată. În întreaga lume, 38 de țări – inclusiv mai multe din Pacific – au cerut un moratoriu asupra practicii, în timp ce unele state insulare, precum Nauru, Kiribati și Tonga, s-au alăturat Insulelor Cook în explorarea potențialului acesteia.
Unii oameni de știință au avertizat că mineritul ar putea cauza pagube mari, severe și ireversibile ecosistemelor marine, cu efecte precum zgomot dăunător, vibrații, nori de sedimente și poluare luminoasă.
Temeri pentru ecosistemele fragile de pe fundul oceanelor
Douglas McCauley, profesor de științe marine la Universitatea din California, spune că este îngrijorat de faptul că intensificarea competiției pentru mineritul submarin ar putea dăuna ecosistemelor subacvatice vulnerabile.
„Mineritul propus ar avea loc în unele dintre cele mai fragile și mai puțin reziliente ecosisteme de pe planetă”, afirmă McCauley, adăugând că este deosebit de preocupat de efectele „norilor de apă reziduală” care ar fi evacuați în ocean după extragerea mineralelor.
În acordul său cu Insulele Cook, China s-a angajat să acționeze „în spiritul dreptului internațional, inclusiv al principiilor Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării”. Această convenție stabilește cadrul juridic pentru gestionarea și protejarea oceanelor lumii, inclusiv a resurselor minerale din apele internaționale.
Spre deosebire de China, SUA nu a semnat această Convenție, iar Donald Trump a fost criticat, atât de China cât și de alte state, pentru că a ordonat agențiilor „accelerarea” mineritului submarin în apele americane și internaționale, deși SUA nu este parte a tratatului.
McCauley avertizează, de asemenea, că această cursă geopolitică pentru minerale critice riscă să deschidă calea unei noi ere de exploatare nereglementată, numind-o „o deschidere foarte periculoasă a cutiei Pandorei”.
Între timp, în Insulele Cook, opiniile despre mineritul de adâncime sunt împărțite. Unii se tem pentru sănătatea oceanului lor, alții îl văd ca pe o oportunitate sigură de dezvoltare națională.
Edward Herman, de la Autoritatea pentru Minerale Submarine a Insulelor Cook, o agenție guvernamentală, spune că țara „colaborează în prezent doar pe partea de cercetare științifică marină pentru a-și îmbunătăți înțelegerea propriului ocean”, atât cu China, cât și cu Statele Unite.
Alanna Matamaru Smith, directoarea organizației de mediu Te Ipukarea Society, cere o supraveghere independentă, avertizând că cercetarea de mediu este modelată de aceleași companii și puteri străine care speră să profite de pe urma industriei miniere submarine în formare.
„La finalul zilei, cercetarea este tot dezvoltată de companiile miniere și se bazează pe China și Statele Unite pentru a furniza datele”, spune ea.
Smith se teme că, pe măsură ce superputerile lumii se învârt în jurul lor, prioritățile propriei țări ar putea fi trecute cu vederea. „Sunt aceste state uriașe ale lumii”, spune ea. „Iar noi suntem micile Insule Cook.”