Dincolo de problemele interne care îi macină pe islandezi în perspectiva unei potențiale aderări la Uniunea Europeană - economia, suveranitatea, pescuitul - aceștia se uită cu tot mai multă neîncredere și spre Statele Unite. O problemă care nu exista în 2009, când Islanda a depus prima dată cererea de aderare la UE. Astfel, ambiția lui Donald Trump de a deține controlul asupra Groenlandei, dar și erodarea încrederii islandezilor în SUA ca partener de securitate, ar putea influența puternic rezultatul unui vot istoric, relatează CNBC.
Islandezii vor vota sâmbătă la referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană.
Întrebarea la care vor trebui să răspundă cei 400.000 de cetățeni ai țării nordice e simplă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?”
Sondajele de opinie indică faptul că votul va fi unul strâns. Țara este practic împărțită în două în privința acestui subiect. Dacă majoritatea alegătorilor va răspunde „da”, vor fi reluate negocierile de aderare, iar dacă acestea vor avea succes, un acord negociat va fi supus unui al doilea referendum, în cadrul căruia islandezii vor decide dacă îl acceptă sau îl resping.
Donald Trump schimbă calculele islandezilor
Referendumul are loc într-un moment în care Arctica devine un important punct de interes pentru mineralele critice. În același timp, schimbările climatice topesc rapid gheața marină, deschizând rute maritime sezoniere. Peste toate acestea se adaugă, eforturile reînnoite ale președintelui Donald Trump de a achiziționa Groenlanda, cel mai apropiat vecin al Islandei.
Președintele american susține de mult timp că Statele Unite ar trebui să dețină controlul asupra Groenlandei din motive de securitate națională. În mod notabil, Trump pare să fi confundat în repetate rânduri Groenlanda cu Islanda în timpul unui discurs special susținut la începutul anului, la Forumul Economic Mondial de la Davos, în Elveția.
„Toate argumentele prezentate de președintele american pentru a explica de ce ar fi necesar ca SUA să achiziționeze Groenlanda se aplică, de fapt, și în cazul Islandei. Singura diferență este că Islanda este, în mod oficial, o țară independentă”, a declarat Eiríkur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifröst din Islanda.
Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, în urma crizei financiare mondiale, înainte de a suspenda negocierile în 2013, când la putere a venit o coaliție guvernamentală eurosceptică.
La începutul acestui an, ministrul de Externe al Islandei, Thorgerdur Gunnarsdottir, a spus că un dialog mai pofund și colaborare cu UE va fi un factor esențial pentru protejarea intereselor țării.
„Este clar că sistemul internațional în care am trăit de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial se află în haos”, a spus Gunnarsdottir într-un articol publicat de ziarul islandez Visir.
Economie, suveranitate și pescuit
Dincolo de pretențiile lui Donald Trump privind Groenlanda, Bergmann a spus că pierderea încrederii în Statele Unite ca un partener de securitate reprezintă o altă preocupare importantă înainte de votul de sâmbătă.
Islanda, membru fondator al NATO, este singurul aliat care nu are armată. Țara se află, de asemenea, în zona așa-numitei breșe GIUK, un punct strategic maritim între Groenlanda, Islanda și Regatul Unit, care leagă Arctica de Oceanul Atlantic.
„Securitatea și apărarea Islandei sunt asigurate de apartenența noastră la NATO, dar și, pentru mulți dintre noi, mai important, de un acord bilateral de apărare cu SUA încheiat în 1951. Acum, mulți oameni reevaluează într-un fel valabilitatea acestui acord de apărare”, a spus Bergmann.
Deși aceste evoluții geopolitice au influențat contextul în care islandezii discută despre perspectiva aderării la UE, experții politici au atras atenția că dezbaterea este în continuae dominată de probleme interne - în special economia, suveranitatea și pescuitul.
Unul dintre argumentele în favoarea votului „da” se referă la coroana islandeză, o monedă cu curs de schimb flotant, cunoscută pentru vulnerabilitatea sa la fluctuații valutare puternice.
„Actualul guvern condus de social-democrați, care, de fapt, a inițiat sau a depus prima dată cererea de aderare, încearcă acum din nou să rezolve această problemă rămasă neterminată, ca să spunem așa”, a declarat Steven Blockmans, director adjunct al think tankului International Centre for Defence and Security, pentru CNBC.
Fostul premier al Islandei, Katrín Jakobsdóttir, a spus că ea nu crede că există argumente pentru ca țara să adereze la UE, spunând că Islanda are legături economice strânse cu blocul format din 27 de țări, iar cetățenii ei deja se bucură de un standard de viață ridicat.
„Dacă majoritatea oamenilor dorește să depunem cererea, este foarte important să ascultăm acea majoritate, dar eu nu mi-am schimbat poziția”, a declarat Jakobsdóttir pentru CNBC la jumătatea lunii aprilie.
Cert este că Islanda este deja profund integrată în cadrul european, în parte datorită apartenenței sale la Spațiul Economic European, care oferă insulei vulcanice acces la piața unică a UE fără a necesita statutul de membru cu drepturi depline.
Islanda face, de asemenea, parte din Spațiul Schengen, astfel că europenii pot călători în țara nordică fără pașaport și vice versa.
O victorie pentru UE
În ceea ce privește UE, experții politici spun că uniunea este în căutarea unei victorii mai ales după ieșirea Marii Britanii din Uniune în 2020.
O victorie a taberei care susține votul „da” ar putea deschide calea către încheierea relativ rapidă a unui acord negociat, a spus Bergmann, deoarece guvernul de coaliție al Islandei se apropie de următoarele alegeri generale, care trebuie organizate cel târziu în august 2028.
„În zilele noastre, se pare că mai mare înseamnă mai bine”, a spus Blockmans.
El a adăugat că o eventuală primire de către UE a unei țări clasate printre liderii mondiali în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și printre țările cu cele mai bune performanțe democratice la nivel global ar conferi, fără îndoială, „un plus de strălucire proiectului integrării europene”.
