"Erau bucăţi de corpuri peste tot". Supravieţuitorii atentatelor de la Madrid trăiesc cu obsedanta amintire a tragediei din 11 martie

de A.M.P    |    11 Mar 2014   •   15:05
"Erau bucăţi de corpuri peste tot". Supravieţuitorii atentatelor de la Madrid trăiesc cu obsedanta amintire a tragediei din 11 martie Foto: Agerpres

La zece ani de la atentatele de la Madrid, Adeniria Moreira încă se gândeşte la copilul pe care l-a pierdut, când trenul în care tocmai se urcase, în dimineaţa zilei de 11 martie, a fost spulberat de o bombă, scrie AFP, care prezintă mărturii ale unor supravieţuitori ai atacurilor din Spania.
   
"Nu mai pot trece pe jos printre două maşini parcate. Mi-e teamă că în interior ar putea fi o bombă", mărturiseşte Adeniria, o infirmieră braziliancă în vârstă de 48 de ani.
   
La 11 martie 2004, femeia era însărcinată în trei luni şi tocmai urcase din gara El Pozo, de la periferia capitalei spaniole, într-unul dintre cele patru trenuri vizate de cele zece bombe care au explodat la Madrid, provocând 191 de morţi şi aproape 1.900 de răniţi.
   
Atentatul, cel mai sângeros din istoria Spaniei, a fost revendicat câteva ore mai târziu de o grupare apropiată Al-Qaida.
   
"Erau bucăţi de corpuri peste tot", îşi aminteşte Adeniria, care încă trăieşte cu amintirea acelor momente ce i-au schimbat viaţa. Femeia a scăpat în mod miraculos cu viaţă din trenul în care a explodat bomba, iar ulterior s-a prezentat la spital, pentru a se asigura că totul este bine. Trei săptămâni mai târziu, s-au declanşat contracţiile şi a ajuns de urgenţă la spital, unde i s-a spus că a pierdut sarcina.

"În fiecare zi mă gândesc la copilul pe care l-am pierdut", mai spune femeia. După zece ani de la atacuri, la fel ca ceilalţi supravieţuitori ai atentatelor din Madrid, Adeniria încă se luptă cu amintirile acelui moment. "Pot sta în casă săptămâni la rând, fără să doresc să ies", povesteşte femeia, stabilită de 16 ani în Spania.
   
Suferind de stres posttraumatic, femeia urmează un tratament pentru anxietate şi depresie, după ce a fost internată pentru cinci zile într-un spital de psihiatrie. Soţul său, şofer de autobuz, o ajută cu creşterea copilului, în vârstă de 11 ani. Fiul cel mare, în vârstă de 26 de ani, s-a întors în Brazilia.

Adeniria şi-a pierdut locul de muncă.

Prin aceeaşi tragedie a trecut şi Eloy Moran, pasager într-un tren care a plecat în dimineaţa zilei de 11 martie de la Alcala de Henares, la periferia Madridului. Explozia s-a produs înainte ca trenul să intre în gara Atocha, din Madrid. Grav rănit la cap, Eloy, în vârstă de 65 de ani în prezent, şi-a pierdut ochiul drept şi a surzit. "Am simţit o presiune insuportabilă în cap, ca şi cum ar fi urmat să explodeze", mărturiseşte bărbatul, fost angajat al Ministerului de Interne.

După două săptămâni petrecute în spital, el s-a întors la muncă, dar nu a mai putut lucra, după ce s-a confruntat cu insomnii. După doi ani, a realizat că nu mai poate munci şi s-a pensionat anticipat. "A fost îngrozitor. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Am ajuns cu mare eforturi la acel loc de muncă şi totul s-a năruit, dintr-o dată", mai povesteşte bărbatul.
   
"Am intrat într-o depresie profundă pe care nu am reuşit să o depăşesc", adaugă el. La doi ani după atentate, a început să ia medicamente pentru anxietate şi nu s-a mai urcat niciodată într-un astfel de tren.
   
După un prim proces în 2007, apoi un al doilea apel în 2008, 18 persoane au fost condamnate pentru atentatele de la Madrid. Cu toate acestea, Eloy Moran este convins că mulţi dintre cei implicaţi în atacurile teroriste nu au fost arestaţi. "Acest lucru ne umple de tristeţe şi amărăciune", mărturiseşte bărbatul. "Vinovaţii sunt liberi, pe stradă", conchide bărbatul.

Parteneri
x close