Umbra lungă aruncată de Grecia asupra datoriei suverane a Europei începe, într-un final să se retragă, însă în locul ei urmează să se stabilească una nou – conform oficialilor și proiecțiilor bugetare, Italia urmează să ia locul Greciei și să devină cea mai îndatorată țară din zona euro până la sfârșitul lui 2026. Această schimbare simbolică în topul datoriei marchează evoluția din ultimii ani a economiilor sud-europene.
Pe parcursul a mare parte din deceniul trecut, Grecia a fost exemplul de „așa nu” pentru excese fiscale.
Criza datoriei sale, care a erupt cu o forță extraordinară la începutul anilor 2010, a necesitat trei „operațiuni” de salvare economică în valoare de 280 de miliarde de euro și a produs o eră a austerității care a remodelat întreaga scenă politică de la Atena. Astăzi, însă, narațiunea din Grecia este despre o reabilitare economică clară, una câștigată cu mari sacrificii.
Datoria publică a Greciei, care se situa la aproximativ 145% din PIB în 2025, este estimată să scadă puternic, până la aproximativ 137% în 2026. Aceasta marchează o îmbunătățire dramatică de peste 45 de puncte procentuale față de 2020, o perioadă în care guvernul de la Atena a combinat disciplina fiscală cu o creștere economică rezilientă. Oficialii au semnalat chiar intenția de a rambursa anticipat aproximativ șapte miliarde de euro din împrumuturile din perioada programelor de salvare — un gest la fel de politic care demonstrează hotărârea Greciei de a închide capitolul anilor de criză.
Italia, în schimb, se află pe o traiectorie opusă, deși departe de un teritoriu de criză. Povara datoriei este prognozată să crească de la 137,1% din PIB în 2025 la aproximativ 138,6% în 2026, împingând țara înaintea Greciei în clasamentul datoriei din zona euro. Deși creșterea este modestă, ea reflectă provocări structurale mai profunde care continuă să apese asupra celei de-a treia economii ca mărime din Europa.
Principala dintre acestea este creșterea economică — sau, mai exact, lipsa consistenței sale. Economia Italiei este așteptată să avanseze cu doar 0,6% anual în următorii doi ani, un ritm care face prea puțin pentru a reduce povara uriașelor sale datorii publice. Presiunile externe, inclusiv costurile ridicate ale energiei și tensiunile geopolitice legate de instabilitatea din Orientul Mijlociu, au complicat și mai mult perspectivele.
Guvernul italian a încercat să compenseze aceste presiuni printr-un amestec de prudență fiscală și contabilitate creativă. Planurile de a strânge miliarde prin vânzarea de active de stat — inclusiv participații în companii din energie și sectorul financiar — urmăresc să reducă treptat muntele de datorii. Totuși, astfel de măsuri au atras scepticism, criticii avertizând că ele ar putea reprezenta doar „machiaj contabil” în absența unei creșteri economice mai solide.
Nimic din toate acestea nu sugerează că Italia se confruntă cu o criză iminentă. De fapt, zona euro, în ansamblu, este mult mai bine pregătită să gestioneze niveluri ridicate ale datoriei decât era în timpul turbulențelor de la începutul anilor 2010. Costurile de împrumut, deși în creștere, rămân gestionabile, iar cadrul instituțional care susține moneda unică a fost consolidat semnificativ.
Cu toate acestea, imaginea Italiei care o înlocuiește pe Grecia în fruntea clasamentului datoriei este greu de ignorat. Pentru factorii de decizie de la Bruxelles și nu numai, este un memento că vulnerabilitățile zonei euro nu au dispărut — ele doar s-au mutat.
Pentru Grecia, momentul aduce o anumită justificare tăcută. După ani de austeritate, reforme și turbulențe politice, țara apare acum ca o relativă poveste de succes, cu o traiectorie fiscală clar descendentă. Pentru Italia, este un semnal — poate incomod — că trebuie să confrunte slăbiciunile economice vechi, pe care nicio manevră fiscală nu le poate ascunde la nesfârșit.
În cele din urmă, schimbarea de gardă în ierarhia datoriei europene este mai puțin povestea declinului unei țări și mai mult a redresării alteia. Dar servește și drept avertisment: în zona euro, unde creșterea rămâne greu de obținut și șocurile externe nu sunt niciodată departe, progresul de astăzi se poate transforma rapid în problema de mâine.
Ştiri video recomandate
