Legenda jurnalismului, Christiane Amanpour, a vorbit, de la sediul CNN din Londra, despre provocările și amenințările Rusiei, precum şi despre poziţia României în contextul actual geo-politic, într-un interviu-eveniment, realizat de Mihai Gâdea, realizator Sinteza Zilei şi CEO al Antena 3 CNN.
În interviul difuzat joi seară de Antena 3 CNN, Christiane Amanpour a explicat care este semnificația războiului din Ucraina, de ce este important pentru statele occidentale ca democrația și libertatea să reziste asaltului Rusiei și care sunt provocările pentru libertatea de exprimare în contextul ascensiunii rețelelor de socializare.
Mihai Gâdea: Christiane, îți mulțumesc foarte mult pentru acest interviu. Pentru generația mea, ești mult mai mult decât o voce. Ești un model de curaj și o lecție vie despre spunerea adevărului. Și asta este un privilegiu pentru mine.
Christiane Amanpour: Ei bine, în primul rând, îți mulțumesc pentru invitație. Am o mare afecțiune pentru România și pentru români. Cunosc mulți, mulți, după cum știi, atât de mulți au venit în Marea Britanie. Dar mi-am început cariera ca jurnalist străin. Știi despre reportajul din România din 1989 și despre producătorul de teren. Da. Eram producător de teren. Nu eram încă în fața camerei și îmi amintesc exact cum s-a întâmplat. Eram în New York, de Crăciun, petreceam sărbătorile cu prietenii mei și mă uitam la CNN după prânz, iar aceea era ziua în care Ceaușescu și soția sa au fost executați.
Da, și stăteam acolo și ne uitam, și am început să înțeleg, pentru că voiam să fiu corespondent străin, și am început să înțeleg că am ratat totul, căderea Zidului Berlinului și toate chestiile astea, pentru că eram încă producător în New York și aveau nevoie de cineva, așa că m-au trimis ca producător de teren, pentru că, știi, povestea se intensifica acolo și era ultima piesă din domino, că se va prăbuși în urma căderii blocului sovietic după Zidul Berlinului și nu voi uita niciodată acea călătorie și cât de multe am învățat și cât de mult mi-a plăcut.
Poate că „mi-a plăcut” nu e cuvântul potrivit, dar eram atât de entuziasmat să fiu parte dintr-o poveste atât de importantă. Îmi amintesc că am fost la palatul pe care Ceaușescu încerca să-l construiască. Îți amintești, bine, poate erai prea tânăr, dar era o alee uriașă pe care dărâmase toate casele, toate locuințele oamenilor.
Mihai Gâdea: Știu foarte bine.
Christiane Amanpour: Și aceasta a fost prima lecție pe care am învățat-o despre capriciile puterii absolute. Când am fost duși la palat, arhitecții și, știi, revoluționarii ne-au arătat și ne-au spus că doamna Ceaușescu venea aici în fiecare zi și, într-o zi, voia ca scara mare să fie mutată cu jumătate de centimetru spre stânga, iar a doua zi spunea că nu, nu, asta este greșit, vrem să fie mutată puțin mai la dreapta, iar în acel moment am înțeles frivolitatea, capriciile, cruzimea puterii absolute și a dictaturii și în acel moment am înțeles într-un fel de ce a avut loc o astfel de revoluție împotriva lor și știu că s-a terminat violent pentru ei, dar pentru mine a fost ceva de văzut, chiar a fost.
”Era foarte periculos pentru noi să părăsim hotelul”
Mihai Gâdea: Christiane, pentru mine acel moment este foarte important, pentru că eu sunt liber și fiica mea este liberă datorită acelui moment. Și facem parte din lumea liberă. Suntem parteneri CNN. Și acesta este un moment foarte important pentru mine. Și sunt foarte impresionat că ți-ai început cariera în România. Ce fețe, ce sunete, ce imagini ai păstrat în minte după tot acest an petrecut la București?
Christiane Amanpour: Îmi amintesc multe imagini. În primul rând, era foarte periculos pentru noi să părăsim hotelul și să mergem să alimentăm caseta, așa cum îi spuneam noi. Asta era la vremea aceea, trebuia să mergem la postul local de televiziune, să punem caseta fizică într-un aparat și să o trimitem prin satelit sau altceva pentru a fi difuzată, asta era tehnologia de atunci, iar sistemul de securitate era încă în funcțiune și era destul de periculos, era destul de riscant să vedem dacă vom reuși, îmi amintesc că în hotelul nostru etajul al doilea era rezervat pentru toate mecanismele de spionaj și ascultare. Îmi amintesc asta. Ni s-a spus să fim atenți.
Adică, evident, regimul se schimba, dar încă nu căzuse complet și definitiv. Îmi amintesc că am mers într-un cimitir în acea noapte, una dintre nopțile de după execuție, și literalmente cu o cameră, cu lumina camerei, pentru că totul era întunecat. Fie se instituise o stare de urgență, fie nu era curent electric, nu-mi amintesc, dar totul era întunecat și căutam mormântul lui Nicolae Ceaușescu și al Eleonorei Ceaușescu și credem că l-am găsit, dar, desigur, nu am săpat, așa că nu știm, dar am mituit unul dintre gropari cu niște țigări, care erau foarte scumpe la vremea aceea.
Adică, nu-mi place cuvântul mită, pentru că nu sunt adeptul corupției, dar l-am plătit pentru serviciile sale. Și ne-a arătat mormântul, care era nemarcat. Încă nu știu dacă era mormântul potrivit, dar totul era o combinație uimitoare de politică, oameni și emoție. Îmi amintesc mâncarea, care la vremea aceea era destul de proastă, dar știu că este un loc pentru gurmanzi și un loc minunat de vizitat.
Ce altceva îmi mai amintesc? Îmi amintesc că m-am întors ca reporter.
Mihai Gâdea: În 1990.
Christiane Amanpour: În mai 1990, au început procesul electoral și libertatea instituțională, dar ceea ce îmi amintesc este că am mers la țară, care fusese din nou decimată de Ceaușescu în cadrul repatrierii forțate de la țară la oraș, și am văzut oamenii, fermierii și sătenii, întorcându-se. Își aminteau unde erau casele lor și urmăreau conturul fundațiilor pe care și le aminteau, unde erau și cât de largi și lungi erau, și și-au reconstruit casele. Asta explica din nou atașamentul față de casă, față de pământul tău, față de istoria ta, și vedem asta întâmplându-se peste tot în lume.
Mihai Gâdea: În 1989, sunt sigur că vă amintiți când frica s-a transformat în curaj și era multă speranță pe străzile noastre, în acea perioadă. Astăzi vorbim din nou în România și în estul Europei despre frică și, de fapt, din același motiv. Atunci era Uniunea Sovietică, astăzi este Rusia. Și toată lumea se întreabă ce se va întâmpla în regiunea noastră.
Christiane Amanpour: Ei bine, este o întrebare bună și nu trebuie să vă spun eu, pentru că ați avut niște alegeri foarte dubioase, ați avut interferențe din partea Rusiei și a trebuit să reorganizați alegerile. Și, în final, a câștigat un centrist, nu-i așa? Primarul Bucureștiului.
Mihai Gâdea: Primarul Bucureștiului era un centrist, este pro-european, pro-NATO, pro-american.
Christiane Amanpour: Exact. Deci, vocea poporului a fost auzită. Ei vor să fie pro-occidentali, democrați, să respecte statul de drept, să scape de corupția instituțională.
”Cred cu tărie că trebuie să continuăm să acoperim această poveste cu Rusia”
Mihai Gâdea: Dar ceea ce vrea Rusia în regiunea noastră?
Christiane Amanpour: Să scape de statul de drept democratic. Dar știi, ăsta e punctul în care, când a venit momentul, Rusia a pierdut runda aceea. Ceea ce e foarte important, e că în Ucraina, știi, după protestele din Maidan, Rusia a pierdut în esență runda aceea, deși apoi a plătit, știi, apoi s-a răzbunat și asta e o amenințare majoră, cred, pentru toată Europa.
Și de aceea cred cu tărie că trebuie să continuăm să acoperim această poveste ca și cum ar fi cea mai importantă poveste existențială a generației noastre, a vieților noastre, a comunității noastre și a zonei noastre, că nu putem permite, știți, zeci, sute de milioane de oameni care au luptat literalmente pe străzile țării voastre și ale altor țări din Europa de Est pentru libertatea lor, care au salutat și au dorit NATO și UE ca protecție împotriva dominației și preluării autoritare pe care le-au avut sub Uniunea Sovietică. Și, evident, vor continua să lupte, iar noi vom continua să sprijinim oamenii care cred în statul de drept, democrație, drepturile omului, drepturile tuturor. Dar înțeleg ce spui. Este o situație delicată, mai ales în flancul estic al Europei.
Mihai Gâdea: Să rămânem puțin la flancul estic și să discutăm puțin despre acest lucru. Tu înțelegi foarte bine regiunea, îi înțelegi foarte bine pe ruși. Ai avut primul interviu de la începutul războiului cu cineva de la Kremlin, cu Paschal. Am difuzat interviul în direct în emisiunea mea și toată lumea era interesată de ce va spune Paschal, așa că întrebarea mea este următoarea: în ultimele două zile, propaganda rusă zilnică, în special în emisiunea lui Vladimir Solovyov, amenința România, că vom ataca România, că vom bombarda România. Desigur, sunt foarte supărați de ceea ce se întâmplă în Moldova.
Christine: Așa că au pierdut și runda aceea.
Mihai Gâdea: Da. Așa că spun tot timpul că războiul cu NATO va începe din cauza României, pentru că România va face ceva în Moldova și Transnistria. Poate că, de fapt, sunt sigur că poți înțelege propaganda rusă în mod diferit. Este o amenințare? Este o intimidare? Sau vor să facă ceva în România?
Christiane Amanpour: Cred că este o amenințare și o intimidare. Nu pot să cred că în acest moment, după aproape patru ani de impas în Ucraina, fără să câștige, fără să câștige, da, după ce au pierdut un milion de oameni, conform estimărilor serviciilor secrete britanice, un milion de morți și răniți pentru o suprafață minimă de teren, un milion de ruși, fără să mai punem la socoteală câți ucraineni și doar ruși, știu că lui Putin nu-i pasă și știu că are această viziune grandioasă de a reconstitui importanța imperiului, poate nu a Uniunii Sovietice, ci a Rusiei mari. Dar cred că probabil au prea multe de făcut în acest moment. Cred că folosesc cu adevărat toate mijloacele cibernetice, hackingul, interferența politică și prin internet și toate celelalte, alegerile, propaganda, sunt geniali în toate acestea. Sunt geniali în a semăna frică.
Dar cred că dacă oamenii, prin intermediul programului tău sau prin alte aspecte ale societății civile, avertizează în permanență despre asta și tu continui să vorbești despre asta și continui să arăți cum cetățenii României vor ceva diferit și ce fac și de ce este important pentru ei. De exemplu, dacă mergeți în Ucraina, chiar și în zonele dominate de ruși, să zicem, chiar înainte de invazia pe scară largă, oamenii poate că vorbeau rusa și poate că aveau familie în Rusia și poate că susțineau Rusia într-o oarecare măsură înainte de masacrele în masă și așa mai departe.
Dar ei spun că nu vor să trăiască sub un regim autoritar ca cel din Rusia. De aceea luptă. Deci, cred că majoritatea națiunilor est-europene, care sunt libere, nu vor să trăiască sub dominația Rusiei. Moldova a arătat că nu vrea acest lucru la alegeri, voi în România ați arătat că nu vreți acest lucru la alegeri și așa mai departe, așa că depinde de noi, depinde de noi toți ca oameni, nu doar ca elită sau guverne sau cum vreți să le numiți, ci ca indivizi și cetățeni, să luptăm pentru propria noastră democrație și propria noastră libertate și, sincer, exemplele se regăsesc în procesul electoral din țara voastră, așa cum am spus, pe teren, în Ucraina, unde oamenii își dau viața pentru acest principiu. Și trebuie să respectăm și să susținem acest lucru dacă vrem să continuăm să trăim într-un sistem democratic.
Mihai Gâdea: Sunt aici, față în față cu unul dintre cei mai buni jurnaliști, în opinia mea, jurnalistul care pune cele mai bune întrebări. Așadar, să facem puțin jurnalism aici.
Christiane Amanpour: Oh, nu.
Mihai Gâdea: Să facem puțin jurnalism aici. Care este cea mai dificilă întrebare pentru Europa în acest moment?
Christiane Amanpour: Pentru Europa, întrebarea cu adevărat dificilă este dacă poate menține unitatea de scop și unitatea voinței politice pentru a face toate lucrurile despre care tocmai am vorbit, pentru a se asigura că vor continua să sprijine Ucraina, care a fost abandonată de președintele Trump. Europei i s-a spus peste noapte că trebuie să cumpere arme americane pentru a le da apoi Ucrainei și să obțină cumva muniție și toate sistemele necesare. Europa are propriile probleme economice cu tarifele și toate celelalte impuse de administrația SUA.
Are probleme cu faptul că i se spune că trebuie să renunțe la agenda verde. De care avem nevoie, Știți, pentru prima dată în istorie, săptămâna aceasta, energiile regenerabile au preluat locul cărbunelui, ceea ce este un lucru destul de important. Da, energiile regenerabile produc mai multă energie decât cărbunele pentru prima dată în istorie, așa că suntem pe drumul cel bun și trebuie să rămânem pe drumul cel bun. Deci, cred că cea mai mare provocare pentru Europa este să aibă voința și resursele necesare pentru a-l înfrunta pe Putin și pentru a se asigura că acesta nu câștige războiul din Ucraina și, într-un sens mai larg, să aibă unitatea și scopul a ceea ce este, până la urmă, un mare bloc de 500 de milioane de oameni, cu o economie masivă, și să încerce să nu fie la cheremul agresorilor de pe scena internațională.
Întrebările pentru Putin, Zelenski și Trump
Mihai Gâdea: Cea mai dificilă întrebare pentru Vladimir Putin?
Christiane Amanpour: Cred că cea mai dificilă întrebare pentru Vladimir Putin ar fi...după ce toți acești oameni au fost uciși și răniți, pentru că, după cum spun, fiecare centimetru contează, dar el nu a reușit să preia controlul asupra Ucrainei. El vrea să elimine Ucraina ca entitate suverană separată.
Nu a reușit să facă asta. A vrut să slăbească NATO. Nu a reușit să facă asta. A întărit NATO. Deci întrebarea este: unde declari victoria? Cum declari victoria? Și sper că se gândește la asta chiar acum, pentru a încerca să găsească o modalitate de a ajunge la masa negocierilor, astfel încât să poată pune capăt războiului într-un mod just și onorabil pentru toate părțile. Cred și sper că, în sfârșit, președintele Trump iese din umbră în ceea ce privește catastrofa din Orientul Mijlociu și, cu puțin noroc, cu puțin noroc, se va pune capăt ororii din Gaza, se vor înapoia ostaticii israelieni și poate că va urma un scenariu rațional și pașnic. Știți, pe brațul meu am un tatuaj pe care scrie: „Fără dreptate, fără pace”. Și puteți transpune asta la orice conflict din lume sau la orice relație personală. Înseamnă pur și simplu că nu veți avea niciodată pace dacă nu sunteți conștienți că și ceilalți merită dreptate și egalitate.
Mihai Gâdea: Mi-ar plăcea să vorbesc puțin despre acest lucru, dar aș dori să închei cu întrebarea dificilă. Cea mai dificilă întrebare pentru Volodimyr Zelenski.
Christiane Amanpour: Cum să menținem restul lumii unit și angajat în a-l ajuta în continuare în lupta sa? Cum să convingem Europa că are toate elementele la locul lor, inclusiv combaterea corupției și toate celelalte lucruri pentru Europa. După ce am urmărit totul, cred că, poate, pe o listă de verificare, bine, trebuie să faci asta, trebuie să faci asta, trebuie să faci asta, ei au dovedit prin acțiunile lor din ultimii trei ani că sunt mai mult decât europeni. Și-au dat viața pentru Europa pentru a dovedi asta, nu-i așa? Și-au dat viața, sunt mai mult decât războinici. Și-au dat viețile, ingeniozitatea incredibilă și perseverența în fața unor șanse enorme și a unei populații mult mai numeroase și a unui inamic mult mai puternic, pentru a demonstra că sunt demni de a face parte dintr-o structură militară aliată. Cred asta și, prin urmare, cea mai mare provocare pentru el este să continue să facă asta și apoi cred că ceea ce a spus recent pentru Axios, că odată ce războiul se va termina, nu își imaginează neapărat că va rămâne la putere. Cred că este un lucru foarte important din punct de vedere democratic.
Mihai Gâdea: Și acum o întrebare dificilă, cea mai dificilă întrebare pentru președintele Trump?
Christiane Amanpour: Cât de mult vă pasă? Cât de mult vă veți implica și veți continua să urmăriți aceste situații importante pe care, la preluarea mandatului, ați spus că le veți rezolva în 24 de ore? Cât de mult vă veți concentra asupra acestor probleme majore, pentru că toate sunt importante, dar, în fond, cât de mult vă pasă, vă pasă că Europa este suverană, liberă și puternică, ca un aliat real al Statelor Unite, vă pasă că situația din Orientul Mijlociu se rezolvă pașnic, nu doar pentru beneficiul financiar al oricui ar putea beneficia, ci pentru soluționarea, pacea și securitatea întregii părți a lumii, pentru că, după cum știți și știu și eu, această problemă nu va fi niciodată rezolvată până când nucleul acesteia nu va fi rezolvat, și anume conflictul continuu de ocupație dintre Israel și palestinieni.
”Cred că asta e o prostie. Sincer, m-am săturat de asta”
Mihai Gâdea: „Dacă aș fi relatat despre cel de-al Doilea Război Mondial, ar fi trebuit să spun, în numele obiectivității, că săracul domn Hitler are dreptate? Nu, nu poți face asta în fața cuiva care a comis crime împotriva umanității”. Asta ai spus. Și sunt total de acord cu tine. Dar în zilele noastre sunt occidentali care spun că are și Putin dreptatea lui sau că ucrainenii, polonezii și țările baltice au provocat acest război.
Christiane Amanpour: Da, cred că asta e o prostie. Sincer, m-am săturat de asta. Am crescut în timpul războiului din Bosnia, unde oamenii spuneau că victimele erau de vină pentru ceea ce li se întâmpla, adică curățarea etnică și genocidul judecate la Tribunalul Penal Internațional. Doar pentru că Iugoslavia, președintele sârb Milosevic, sârbii bosniaci voiau o Mare Serbie, un stat sârb etnic pur pe care îl scoteau din toate republicile lor. Este foarte similar cu ceea ce vrea Rusia. Și tacticile sunt similare, cu excepția faptului că sunt la o scară mult mai mare.
Este un război împotriva civililor, pentru că, după cum puteți vedea, bombardarea constantă a civililor din toată Ucraina, bombardarea infrastructurii civile, răpirea copiilor, comiterea de crime de război în Bucha și în alte părți. Și asta nu este permis. Conform normelor internaționale, nu invazi vecinul tău, indiferent de neînțelegerile pe care le ai. Te așezi la masa negocierilor, formezi o comisie de anchetă. Orice ai face, nu rezolvi problema și nu recurgi la o invazie unilaterală, neprovocată, agresivă, care durează deja de patru ani.
Și știi că faptul că a durat patru ani înseamnă că a făcut o mare greșeală. Credea că va câștiga în câteva ore sau zile, dar nu a fost așa. Și în loc să-și dea seama, pentru că este inteligent, adică nu este un tip prost, Vladimir Putin, este super inteligent, are capacitatea agenților de informații de a analiza lucrurile, de a se așeza la masa negocierilor, de a-și da seama care sunt limitele și să vedem dacă putem discuta. Dar nu și în acest caz. Acest lucru nu-i face niciun bine lui Putin. Nu-i face niciun bine Ucrainei. Nu-i face niciun bine întregii noastre lumi. Prin urmare, această afirmație înseamnă că nu voi trata toate părțile în mod egal atunci când nu sunt egale.
Mihai Gâdea: Toată lumea se întreabă ce se va întâmpla cu lumea. Am văzut că unele servicii de informații din diferite țări spun că Vladimir Putin va ataca probabil într-o zi o țară NATO. Nu știm asta. Alții spun că China și Rusia vor colabora și vor încerca să facă ceva împreună care să reprezinte o mare problemă pentru Occident, pentru Statele Unite și pentru NATO. Și în acest moment, nu doar pe flancul estic, toată lumea se întreabă ce va urma, pentru că nu aveți nici dreptate, nici pace, dar, așa cum a spus cancelar german, nu suntem în război, dar nici în pace.
Christiane Amanpour: Da, nu suntem.
”Aceste rețele sociale sunt concepute, împreună cu algoritmii, pentru a crea conflicte, pentru a semăna ură”
Mihai Gâdea: Așa că ce credeți că se va întâmpla?
Christiane Amanpour: Cred că acestea sunt întrebări foarte importante, pentru că sunt întrebări strategice enorme, care nu sunt neapărat pe deplin înțelese. Ați menționat Rusia, care este o amenințare mare, dar o amenințare și mai mare, potrivit multor analiști americani, și poate și europeni, este probabil China, pentru că China are o capacitate mult mai mare decât Rusia.
China ajută Rusia. Rusia nu ajută neapărat China în acest sens. Armata Chinei este pregătită să concureze și poate să depășească, cel puțin în ceea ce privește marina militară, Statele Unite, precum și economia acestora. China vrea să devină următoarea superputere. Consideră că, din punct de vedere istoric, a sosit momentul să preia conducerea. Nici China, nici Rusia nu doresc să funcționeze într-o ordine bazată pe reguli conduse în esență de Statele Unite. Ele doresc propriile polarități. Așadar, trebuie să sperăm că există din nou o cale de a face față tuturor acestor probleme fără a ajunge la război, fără ca un sistem să fie complet preluat de altul. Și aș mai adăuga că, deoarece situația este foarte diferită față de înainte, cred că președintele Macron a ținut recent în Germania un discurs foarte important, în care a vorbit despre impactul malign și otrăvitor al rețelelor sociale. Și nu este vorba doar de un lucru minor. Este vorba de esența guvernării. Este vorba de esența războiului și a păcii. Este vorba de esența capacității oamenilor și a diferitelor părți de a se așeza împreună la masa negocierilor, atât pe plan intern.
Uitați-vă la ce se întâmplă în Franța în acest moment, cât și pe plan extern, să zicem, între Europa, Rusia, Ucraina, Statele Unite etc. Aceste rețele sociale sunt concepute, împreună cu algoritmii, pentru a crea conflicte, pentru a semăna ură, pentru a semăna, știți, doar o incapacitate de a ști unde se află adevărul. Așadar, cred că noi toți, civilii și cetățenii, și spun mereu acest lucru celor care mă întreabă ce să facă în continuare, spun: „Uitați, trebuie să fiți responsabili acum, nu puteți sta pur și simplu și să spuneți: „Oh, bine, nu știam” sau „Oh, cineva mi-a spus asta” sau „Oh, derulez și derulez și nu știu ce să cred”. Trebuie să căutați informații despre care știți că sunt de încredere și trebuie să încercați să dărâmați acele ziduri. știu sau „oh, cineva mi-a spus asta” sau „oh, derulez și derulez fără încetare”. Nu, trebuie să căutați informații despre care știți că sunt de încredere și trebuie să încercați să dărâmați zidurile conflictului și urii. Știți, poate că avem adversari, dar ei nu sunt neapărat dușmanii noștri, nu-i așa? Oamenii pot avea diferențe de opinie față de noi, dar nu trebuie să mergem până la capăt.
Mihai Gâdea: Acum cincisprezece ani, probabil, am cunoscut o doamnă foarte specială, pe nume Maggie Hills.
Maggie era o persoană extraordinară și am avut ocazia să mergem împreună la Barcelona, la News Exchange. A fost o petrecere de ziua lui Becky Anderson și am petrecut o noapte lungă, în care am băut multă șampanie bună. Da, Becky e în regulă, așa că am întrebat-o pe Maggie cine este, în opinia ei, cel mai bun jurnalist din lume, iar Maggie a răspuns: „Fără îndoială, Christiane. Christiane”
Christiane Amanpour: Știi că o să mă omori cu toate aceste complimente.
Ce se va întâmpla cu jurnalismul?
Mihai Gâdea: Nu, vreau să-ți spun ceva ce probabil Maggie nu ți-a spus. Poate că n-a avut ocazia. Așa că te întreb ce se va întâmpla cu profesia noastră? În această lume în care oamenii se uită la TikTok și cred că știu ce se întâmplă pentru că au asta. Crezi că jurnalismul mai are un viitor?
Christiane Amanpour: Da, cred. Dar cred că este mai dificil, deoarece avem mai multă concurență pentru adevăr și pentru fapte. Și de aceea spun că oamenii trebuie să fie responsabili și pentru ceea ce consumă. Noi facem ceea ce trebuie. Noi raportăm și comunicăm oamenilor informații care, din punct de vedere istoric și încă, credem că trebuie să le cunoască sau că le vor interesa sau că sunt importante pentru viața lor de zi cu zi sau pentru comunitățile lor, țările lor, lumea lor.
Dar acum, mai mult ca niciodată, este responsabilitatea fiecăruia să se asigure că obține informații din surse de încredere, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să accesați rețelele sociale. Evident, nu spun asta. Dar spun că acesta ar trebui să fie doar un aspect dintre multe altele pe care le luați în considerare. Trebuie să găsiți surse de încredere. Și există multe, iar multe dintre ele se află pe rețelele sociale.
Așadar, dacă doriți să utilizați telefonul și să derulați, foarte bine, derulați prin conținutul verificat și care a obținut sigiliul de aprobare pentru integritate, credibilitate, istoric și longevitate. Și, după cum a spus Macron, și eu cred că acest lucru este adevărat și mă frustrează foarte tare, noi, ca jurnaliști, după cum știți, trebuie să operăm în conformitate cu regulile profesiei noastre. Avem reguli de angajament. Nu trebuie să mințiți în mod conștient. Nu trebuie să vă luați de oameni doar din răutate, nu trebuie să creați, să strigați „foc” într-un cinematograf aglomerat, ceea ce este o definiție legală a unei limite a libertății de exprimare. Știm asta și ne desfășurăm activitatea în conformitate cu aceste reguli.
Există reguli care guvernează meseria noastră, chiar și cele legale și obligatorii, dar nu și pe rețelele de socializare. Nu. Ei pot face și spune orice. Și șefii acestor rețele, fac tot posibilul să nu fie reglementați și să nu fie controlați. Și acum au parte de ridicarea tuturor controalelor în era Trump. Așa că cred că au o responsabilitate enormă și mi-aș dori să înceapă să-și asume și să-și folosească responsabilitatea în mod serios, pentru că altfel... Altfel, sunt doar niște miliardari nenorociți, fără alte calități sociale care să-i răscumpere.
Scuzați-mi limbajul. Bleep it!
”Bosnia și acoperirea acelui război și a post-războiului au fost fundamentale”
Mihai Gâdea: Este dificil să faci podcastul cu un fost soț?
Cristiane Amanpour: Știi, a fost ideea mea. Am crezut că ar fi o idee bună. Diversific. Aștept, acoperindu-mi întreaga carieră în televiziune. Este interesant. Și cu el, este interesant pentru că avem o istorie comună.
Și, cum ne place să spunem, politica externă nu a fost niciodată o mare problemă, dar... nu, e bine, e bine pentru moment, da, absolut, putem fi puțin mai sinceri și mai relaxați decât atunci când stau în spatele biroului.
Mihai Gâdea: Ultima întrebare. Ai făcut reportaje în cele mai fierbinți locuri din lume, ai avut interviuri cu șefi de stat, prim-miniștri. Alege un moment din cariera ta care ți-a marcat viața într-un mod special, poate chiar ți-a schimbat viața. Este ceva atât de puternic încât vrei să împărtășești cu noi astăzi?
Cristiane Amanpour: Cred că Bosnia, cu siguranță. Spun asta mereu, pentru că acolo acolo am crescut ca jurnalist și ca persoană și am petrecut tot timpul acoperind acel război și, știi, m-am implicat fără să știu cu adevărat cu ce mă confrunt și brusc mi-am dat seama cu ce mă confrunt și a trebuit să iau decizii jurnalistice și morale despre cum să mă comport când te confrunți cu astfel de atacuri inacceptabile.
Am luat decizia și am acționat, dar nu a fost ceva natural. Și asta m-a marcat pe tot parcursul carierei mele, pe tot parcursul vieții mele. Așa că, da, Bosnia și acoperirea acelui război și a post-războiului au fost fundamentale și formative pentru mine la toate nivelurile.
Mihai Gâdea: Mulțumesc foarte mult! Sunt foarte fericit că am șansa să stau cu tine și să am acest interviu care te așteaptă în România. Îți place să vorbești cu jurnaliștii care te iubesc și te respectă și cu publicul român. Va fi foarte interesant pentru tine, după 35 de ani, să vezi cum s-a schimbat România. Sunt foarte mândru de țara mea!
Cristiane Amanpour: Ar trebui să fii mândru. Și știi, experimentul nu este niciodată complet, dar atâta timp cât direcția de mers este cea corectă și știm care este direcția corectă, pur și simplu o urmăm, fără a fi imperialisti sau altceva. Știm despre drepturile omului, despre statul de drept, despre democrație, libertatea de exprimare etc. Și ne confruntăm cu aceste provocări în Occident, într-o democrație veche precum cea a Statelor Unite. Așadar, cu toții avem aceste provocări și cu toții, ca cetățeni, trebuie să luptăm. Chiar trebuie să luptăm pentru a păstra ceea ce merităm. Merităm libertatea.
Ştiri video recomandate
