Isabelle Dinoire, beneficiara primului transplant de faţă din istorie, a acordat un interviu pentru BBC, în care a povestit cum s-a petrecut accidentul în care a fost desfigurată, modul în care a decurs recuperarea şi cum se simte acum, cu noul ei chip.
În 2005, Isabelle a suferit o depresie puternică şi a încercat să se sinucidă cu un cocktail de somnifere. Aceasta a zăcut inconştientă mai multe ore, timp în care labradorul său a muşcat-o în repetate rânduri de faţă, pentru a o trezi.
Când şi-a recăpătat cunoştinţa, franţuzoaica avea faţa plină de sânge. "Îmi venea greu să cred că tot sângele ăla e al meu şi că faţa îmi fusese distrusă de câine", a declarat Dinoire.
Gura, nasul şi bărbia femeii fuseseră atât de rău distruse, încât medicii au stabilit că nu pot opta pentru o reconstrucţie facială clasică. Astfel, au încercat o procedură complet nouă: un transplant de faţă de la o pacientă decedată.
Operaţia femeii a durat 15 ore şi a fost o premieră mondială. "Locuiesc într-un oraş mic, toţi ştiau de transplantul meu. Când mergeam pe stradă, oamenii râdeau şi ziceau: 'Ea e!'. Mă simţeam ca un animal de la circ", povesteşte Isabelle.
Treptat, femeia, acum în vârstă de 45 de ani, s-a obişnuit cu reacţia oamenilor. "Dacă lumea se holbează la mine, mă holbez şi eu la ei. Iar dacă mă simt deprimată, mă uit în oglindă şi îmi amintesc de femeia care mi-a 'dăruit' chipul, asta îmi dă speranţă", spune Isabelle.
Isabelle Dinoire recunoaşte că încă îi e greu să se obişnuiască, după şapte ani, cu noua ei înfăţişare.
"Parcă văd două persoane într-una singură", a spus franţuzoaica.
