Vârtejuri submarine „furtunoase” topesc agresiv doi ghețari esențiali din Antarctica, cu potențiale „implicații de mare amploare” pentru creșterea nivelului global al mării, potrivit unui studiu recent, transmite CNN.
Antarctica seamănă cu un pumn cu un deget subțire întins spre America de Sud. Ghețarul Pine Island se află aproape de baza acestui „deget”. Thwaites, cunoscut drept Ghețarul Apocalipsei din cauza impactului devastator pe care l-ar avea topirea lui asupra nivelului mării, se află chiar lângă el.
În ultimele decenii, acești giganți înghețați au trecut printr-o topire rapidă provocată de încălzirea apelor oceanice, în special în zona în care se ridică de pe fundul mării și devin plutitori, formând platouri de gheață.
Noul studiu, publicat luna trecută în Nature Geosciences, este primul care analizează sistematic modul în care oceanul topește platourile de gheață pe parcursul a doar câteva ore și zile, mai degrabă decât sezoane sau ani, spun autorii.
„Analizăm oceanul la scări de timp foarte scurte, asemănătoare vremii, ceea ce este neobișnuit pentru studiile asupra Antarcticii,” a declarat Yoshihiro Nakayama, autor al studiului și profesor asistent de inginerie la Dartmouth College.
Ce sunt furtunile submarine
Furtunile submarine asupra cărora s-au concentrat sunt vârtejuri oceanice care se schimbă rapid.
„Gândiți-vă la ele ca la mici rotiri de apă care se învârt foarte repede, ca atunci când amestecați apa într-o cană,” a spus autorul studiului Mattia Poinelli, cercetător în știința sistemului terestru la Universitatea din California, Irvine, și afiliat NASA.
Totuși, în ocean aceste vârtejuri nu sunt deloc mici — ele pot atinge până la aproximativ 10 kilometri în diametru.
Ele se formează atunci când apa caldă și cea rece se întâlnesc. Revenind la analogia cu cana, este același principiu ca atunci când turnați lapte într-o cafea și vedeți mici rotiri care se formează și amestecă lichidul.
Fenomenul este similar modului în care se formează furtunile atmosferice — atunci când aerul cald și cel rece se ciocnesc — și, asemenea acestora, pot fi foarte periculoase.
Vârtejurile ridică apă mai caldă din adânc și intensifică topirea ghețarului
Vârtejurile se formează în largul oceanului și se deplasează rapid sub platourile de gheață. Aflate între baza complexă și denivelată a platoului și fundul mării, vârtejurile ridică apă mai caldă din adânc, ceea ce intensifică topirea atunci când „lovește” gheața vulnerabilă, a spus Nakayama.
Oamenii de știință au folosit modele computerizate și date reale de la instrumente oceanice pentru a analiza impactul acestor furtuni submarine.
Ei au descoperit că, împreună cu alte procese de scurtă durată, furtunile au provocat 20% din topirea celor doi ghețari pe o perioadă de nouă luni. „Cuantificarea contribuției exacte a furtunilor este dificilă din cauza naturii lor haotice,” a spus Poinelli, însă aceste evenimente par să aibă un rol major pe intervale scurte de timp.
Cerc vicios îngrijorător
Cercetătorii au subliniat și un cerc vicios îngrijorător. Pe măsură ce furtunile topesc gheața, ele cresc cantitatea de apă rece și dulce care intră în ocean. Aceasta se amestecă cu apa mai caldă și mai sărată de dedesubt, generând mai multă turbulență oceanică, ceea ce duce la și mai multă topire a gheții.
„Acest feedback pozitiv ar putea să se intensifice într-un climat în curs de încălzire,” a spus autoarea studiului Lia Siegelman de la Scripps Institution of Oceanography, UC San Diego.
Consecințele ar putea fi grave, deoarece platourile de gheață au un rol vital în a ține ghețarii pe loc, încetinind curgerea lor în ocean. Numai Ghețarul Thwaites conține suficientă apă pentru a ridica nivelul mărilor cu peste 60 de centimetri. Dar, deoarece el funcționează și ca un dop care ține în loc vasta calotă glaciară antarctică, prăbușirea lui ar putea duce, în final, la o creștere a nivelului mării de aproximativ 3 metri.
„Amploarea topirii observate în studiu este uluitoare”
Studiul este important „pentru că evidențiază rolul trăsăturilor mici ale oceanului în topirea bazei platourilor de gheață,” a spus Tiago Dotto, cercetător principal la National Oceanography Centre din Marea Britanie, care nu a fost implicat în studiu. „Amploarea topirii observate în studiu este uluitoare,” a spus el pentru CNN.
Există încă mari incertitudini. Platourile de gheață din Antarctica sunt printre cele mai inaccesibile locuri de pe Pământ, ceea ce înseamnă că oamenii de știință trebuie să se bazeze în mare parte pe simulări. „Astfel de studii sunt intrigante, dar sunt modele computerizate,” a spus David Holland, profesor de matematică și științe atmosferice și oceanice la NYU, care de asemenea nu a fost implicat. Sunt necesare mult mai multe date reale pentru a înțelege cu adevărat impactul acestor vârtejuri, împreună cu alte fenomene oceanice, a spus el.
Există, de asemenea, mulți factori care contribuie la topirea gheții pe acest continent vast. „Sute de lucruri au o importanță similară în degradarea calotei de gheață,” a spus Ted Scambos, cercetător senior la Earth Science and Observation Center al Universității din Colorado Boulder, care nu a participat la studiu. „Înțelegerea dinamicii oceanului din apropierea calotei glaciare evoluează rapid,” a spus el pentru CNN.
Studiul subliniază clar că este nevoie de mai multe date pentru a înțelege modul în care furtunile submarine pot varia de la un sezon la altul sau de la un an la altul. Cu toate acestea, aceste procese pe termen scurt, asemănătoare vremii, sunt „departe de a fi neglijabile,” a spus Poinelli.
„Studierea acestor fenomene oceanice la scară fină este următoarea frontieră în ceea ce privește interacțiunile ocean-gheață care ne ajută să înțelegem pierderea de gheață și, în cele din urmă, creșterea nivelului mării,” a spus Siegelman.
Ştiri video recomandate
