Crizele din Iran s-au multiplicat în ultimele luni, amenințând un regim șubrezit de războiul din vară cu Israelul, de criza apei și de nemulțumirea unei populații sărăcite, în care tinerii dau tonul revoltelor, notează CNN într-o amplă analiză publicată pe site-ul său.
La începutul lui decembrie, sute de femei s-au adunat la un maraton pe insula Kish, în tricouri și colanți, sfidând normele vestimentare într-un demers care le-ar fi putut trimite la închisoare.
Mai devreme, în octombrie, muzicieni locali au interpretat riff-ul hitului rock "Seven nation army" în fața unei mulțimi care dansa pe străzile din Teheran. Imaginile, viralizate pe rețelele sociale, au fost redistribuite de chitaristul american Jack White, compozitorul piesei.
Săptămâna aceasta, comercianții au ieșit în stradă în mai multe orașe iraniene, scandând sloganuri anti-regim după ce moneda națională, rialul, a atins minime record iar inflația i-a adus în situația de a nu-și mai putea plăti chiriile.
Sunt cele mai ample proteste de la revolta națională din 2022, declanșată de moartea Mahsei Amini, o tânără de 22 de ani, aflată în custodia poliției, care fusese arestată pentru nerespectarea normelor vestimentare.
Regimul teocratic islamist pare să treacă cu vederea nesupunerea civilă exprimată prin aceste acte aparent necoordonate, fiind tot mai preocupat să se concentreze pe propria supraviețuire, remarcă CNN.
Cum arată situația în Iran, după aproape 50 de ani de regim teocratic islamist
La cârma țării se află liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, cu o sănătate precară.
În afara protestelor recente, el trebuie să fie atent la lobby-ul pe care Israelul, dușmanul de moarte al țării - declarat ca atare de Teheran - îl face pe lângă Statele Unite pentru noi acțiuni militare împotriva Republicii Islamice.
Cu opțiuni limitate, Khamenei adoptă acum un joc de așteptare precaut, evitând deciziile majore și măsurile drastice, în ciuda provocărilor interne tot mai mari.
"Mulți observatori transmit senzația că 'nu e nimeni acasă'. Nimeni nu ia decizii importante sau, mai degrabă, Khamenei nu permite nicio decizie reală", a declarat pentru CNN Mohammad Ali Shabani, redactor șef al Amwaj.media, un site de știri cu sediul la Londra, axat pe Iran, Irak și țările din Peninsula Arabică.
"În acest moment, orice decizie ar lua Khamenei, aceasta va aduce, probabil, un dezavantaj semnificativ, așa că va evita orice acțiune majoră", a adăugat el.
În timpul războiului de 12 zile cu Israelul, încheiat după ce americanii au efectuat lovituri asupra site-urilor nucleare ale Teheranului, Khamenei a stat ascuns într-un buncăr subteran securizat, fără comunicații cu exteriorul.
Ayatollahul a rămas după conflict cu o armată slăbită, un program nuclear grav afectat și o populație care își pierdea rapid încrederea în politicile vechi de 36 de ani ale liderului cândva revoluționar.
În lunile care au urmat, populația Iranului a văzut cum țara devine tot mai disfuncțională, cu crize tot mai mari.
Penele persistente de electricitate, inflația record și șomajul în creștere i-au lăsat pe cetățeni cu sentimentul că sunt abandonați de conducerea neputincioasă.
O țară în care liderii dau impresia că "nu sunt acasă"
În prezent, smogul acoperă cerul în Iran, după ce guvernul, disperat să susțină producția de electricitate pe perioada iernii, a trecut la combustibil mai ieftin, de calitate inferioară, cu o ardere mai "murdară" decât gazul natural.
Douăzeci de provincii au suferit anul acesta de pe urma celei mai grave secete din ultimii 40 de ani. Criza, gestionată ineficient, a devenit atât de acută încât președintele Masoud Pezeshkian a avansat ideea ca locuitorii Teheranului să evacueze capitala pentru a diminua presiunea imensă asupra rezervelor în scădere.
În plan economic, inflația topește ultimele rămășițe de solvabilitate.
Rialul a atins minime istorice în această lună, declanșând revolte ale proprietarilor de magazine, deoarece necesitățile de bază le-au devenit acestora inaccesibile.
Anii de tipărire masivă a banilor au devalorizat moneda atât de crunt, încât cel mai recent buget al guvernului a fost exprimat cvadrilioanele de riali.
Presa internațională consemnează că președintele Masoud Pezeshkian i-a cerut ministrului de interne să poarte discuții cu reprezentanții protestatarilor și "să acționeze responsabil" pentru a rezolva problemele reclamate de aceștia.
De asemenea, Pezeshkian a acceptat demisia guvernatorului băncii centrale a Iranului, Mohammadreza Farzin, și l-a numit pe fostul ministru al economiei și finanțelor, Abdolnasser Hemmati, în locul său.
Politica externă iraniană, pe vremuri vicleană și inovatoare, a stagnat, fără a se întrevedea nicio revelație diplomatică, pe măsură ce puterile occidentale și-au înăsprit sancțiunile.
Rețeaua de militanți ai Gărzilor Revoluționare, multă vreme o piatră de temelie a influenței și descurajării regionale a Iranului, este grav slăbită din cauza atacurilor Israelului, iar un avantaj teritorial cheie a fost pierdut atunci când rebelii sirieni au răsturnat anul trecut dinastia Assad, aliniată cu Iranul.
Khamenei se agață de vechea sa strategie, în timp ce populația vrea o schimbare
Iranul este obișnuit de zeci de ani cu crizele și presiunea internațională, dar în prezent lucrurile par să fi ajuns într-un punct de rupere.
La scurt timp după revoluția islamică din 1979, țara a fost blocată într-un război sângeros de opt ani cu Irakul lui Saddam Hussein, dar a abordat acel conflict cu multă determinare și, în cele din urmă, i-a supraviețuit.
Moștenind la momentul respectiv o națiune aproape distrusă și izolată regional de război, tânărul, pe atunci, Ali Khamenei s-a confruntat cu sarcina dificilă de a revitaliza economia și societatea. Ayatollahul a trebuit să gestioneze disidența internă și rivalitățile din sânul complicatelor structuri religioase ale țării, să se confrunte cu presiunile economice internaționale și să mențină vii idealurile revoluționare de suveranitate și independență.
În prezent, Khamenei, îmbătrânit și bolnav, se agață de strategia sa familiară: producerea de rachete și drone, lupta pentru reconstruirea intermediarilor regionali decimați de Israel și refuzul condițiilor prealabile puse de occidentali pentru negocieri menite să relaxeze sancțiunile.
"Toată lumea din Iran își dorește o schimbare. Cei din linia dură vor o întoarcere la trecut, reformiștii vor o schimbare către viitor, iar mulți moderați își doresc orice fel schimbare. Nimeni nu este mulțumit de situația actuală", estimează redactorul șef al Amwaj.media.
Khamenei a petrecut decenii consolidând Revoluția Islamică la toate nivelurile societății iraniene.
Sfârșitul său inevitabil, fie prin deces, fie prin răsturnare de la putere, va marca un moment critic, de natură să schimbe profund traiectoria Iranului, în funcție de cine va veni după el.
"Fără îndoială, plecarea sa ar fi cel mai important moment din istoria Republicii Islamice... și ar exista o oportunitate de a schimba direcția geostrategică a Iranului, în funcție de cine și ce va veni după Khamenei", spune, la rândul său, Ali Vaez, directorul Proiectului Iran la International Crisis Group.
Rămâne neclar dacă sistemul teocratic s-a hotărât asupra unui succesor al Liderului Suprem.
Analiștii citează potențiali candidați precum Mojtaba Khamenei, fiul său și un cleric cu influență, sau Hassan Khomeini, nepotul liderului Revoluției din 1979, ayatollahul Ruhollah Khomeini.
"Lumea exterioară are foarte puțină influență în legătură cu cine va veni la putere, iar acest lucru depinde cu adevărat de dinamica internă și de echilibrul de putere dintre forțele interne", punctează Ali Vaez.
Israelul crede că "nu și-a terminat treaba" în Iran
Pe fondul convergenței crizelor, Khamenei se confruntă acum cu o altă amenințare externă.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu s-a dus în SUA săptămâna aceasta pentru a-l presa pe președintele Donald Trump să ia măsuri mai agresive împotriva Teheranului, invocând programul de rachete balistice al Republicii Islamice și presupusa revitalizare a programului nuclear iranian.
Însă Trump a declarat în repetate rânduri că programul nuclear al Iranului a fost distrus, eliminând cea mai puternică justificare pusă pe masă de Israel pentru a capacita sprijinul Statelor Unite, remarcă Sina Toossi, cercetător principal la Centrul pentru Politică Internațională.
"Prin urmare, insistența lui Netanyahu cu privire la rachetele (iraniene) nu ar trebui interpretată ca descoperirea unei noi amenințări, ci ca un efort de a crea un casus belli (motiv de război, n.r.) de conjunctură, după ce amenințarea nucleară a fost eliminată", a adăugat acest specialist.
Cât privește reacția lui Trump la cererile lui Netanyahu, CNN consemnează că acesta a spus, la finalul întâlnirii cu premierul israelian: "Am auzit că Iranul încearcă să-și reconstruiască (arsenalul balistic), iar dacă o face, va trebui să-l doborâm. Îl doborâm de nu se vede!"
Ştiri video recomandate
