În mijlocul deșertului Sahara, în Mauritania, se află una dintre cele mai spectaculoase formațiuni geologice de pe Pământ. Privită de la sol, Structura Richat nu dezvăluie neapărat forma sa neobișnuită, însă de la mare altitudine seamănă cu un uriaș ochi sau cu o țintă formată din cercuri concentrice. Din acest motiv a primit numele popular de „Ochiul Saharei”.
Formațiunea are aproximativ 40 de kilometri în diametru, iar unele estimări și imagini NASA indică aproape 50 de kilometri, în funcție de zona considerată. Este atât de mare și atât de distinctă încât a devenit un reper pentru astronauții aflați pe orbită.
De-a lungul timpului, Structura Richat a fost interpretată în mai multe moduri. La început, forma sa aproape perfect circulară i-a făcut pe cercetători să creadă că ar putea fi un crater produs de impactul unui meteorit uriaș. Astăzi, însă, explicația acceptată de geologi este diferită: Richat este o formațiune geologică complexă, modelată de procese magmatice, ridicarea rocilor și eroziune.
Iar aspectul său neobișnuit a alimentat și o altă ipoteză, mult mai spectaculoasă: aceea că ar putea avea legătură cu Atlantida.
› Vezi galeria foto ‹
Unde se află „Ochiul Saharei”
Structura Richat, cunoscută și sub numele de Guelb er Richat, (n.r. în dialectul local arab înseamnă „ochiul lui Richat”) se află în nord-vestul Mauritaniei, în regiunea Adrar, în partea sahariană a țării.
Este situată într-un peisaj dominat de deșert, dune și platouri stâncoase. Privită de sus, formațiunea se distinge printr-o succesiune de inele concentrice, care creează imaginea unui ochi gigantic.
NASA descrie Structura Richat drept un „bull's-eye” uriaș în peisajul Saharei. În imaginile satelitare, cercurile de roci ies puternic în evidență în contrast cu nisipul din jur.
USGS, Serviciul Geologic al Statelor Unite, indică un diametru de aproximativ 40 de kilometri pentru inelele exterioare. NASA a folosit în diferite materiale valori de aproximativ 40–50 de kilometri, în funcție de modul de delimitare a structurii.
Dimensiunea explică de ce formațiunea poate fi observată atât de ușor din spațiu.
„Ochiul Saharei” se vede din spațiu
Astronauții au remarcat formațiunea încă din primele decenii ale explorării umane a spațiului. NASA arată că Structura Richat a atras atenția astronauților aproape de la începutul programelor spațiale cu echipaj uman.
În timpul misiunii Gemini IV, desfășurată între 3 și 7 iunie 1965, astronauții James McDivitt și Edward White au fotografiat regiunea, contribuind la popularizarea formațiunii. Misiunea Gemini IV a fost una dintre primele mari misiuni americane cu echipaj, iar Edward White a realizat în timpul ei prima ieșire în spațiu a unui astronaut american.
NASA a continuat să fotografieze Structura Richat de-a lungul deceniilor, inclusiv de pe Stația Spațială Internațională.
O fotografie realizată în 2011 de un astronaut aflat la bordul ISS arată formațiunea în contextul dunelor din jur. Alte imagini NASA au fost realizate de la aproximativ 255 de mile, adică circa 410 kilometri deasupra Pământului.
În 2026, NASA Earth Observatory a publicat și imagini noi realizate cu sateliții Landsat 8 și Landsat 9. Acestea arată foarte clar structura circulară, cu inelele sale concentrice întinse pe platoul din Mauritania.
De ce arată ca un ochi uriaș?
Forma este rezultatul unor procese geologice care s-au desfășurat pe perioade extrem de lungi.
Pentru mult timp, explicația dominantă a fost că Structura Richat ar reprezenta un crater de impact. Forma sa circulară părea să susțină această ipoteză, deoarece impacturile unor corpuri cosmice pot produce structuri circulare de dimensiuni foarte mari.
Studiile geologice au arătat însă că lipsesc caracteristicile care ar fi de așteptat în cazul unui crater de impact. În schimb, geologii au identificat o structură complexă formată din roci sedimentare și roci magmatice, iar cercetările au dus la interpretarea Richatului ca pe o structură geologică ridicată și ulterior puternic erodată.
NASA explică forma actuală printr-un dom geologic ridicat, cunoscut în geologie drept o „anticlinală domală”. Pe măsură ce eroziunea a îndepărtat straturile de roci, diferențele de rezistență dintre acestea au făcut ca unele să rămână sub forma unor creste circulare.
Aceste creste sunt cunoscute drept cueste.
Cu alte cuvinte, cercurile pe care le vedem din spațiu nu sunt ziduri construite de oameni și nici marginea unui crater gigantic. Ele reprezintă straturi de rocă scoase la suprafață și sculptate de eroziune.
O poveste geologică mai complicată decât pare
Cercetările recente au dus la o imagine și mai complexă asupra originii formațiunii.
Un studiu publicat în 2024 în revista Lithos a analizat vârsta și istoria magmatică a Structurii Richat. Autorii concluzionează că formațiunea are o istorie în cel puțin două etape majore, separate de aproximativ 100 de milioane de ani.
Potrivit cercetării, unele corpuri de gabbrouri asociate structurii ar fi fost introduse în scoarță în urmă cu aproximativ 230–200 de milioane de ani. Această perioadă este compatibilă cu activitatea magmatică a Provinciei Magmatice Central-Atlantice, cunoscută drept CAMP.
Ulterior, la aproximativ 100 de milioane de ani după aceste evenimente, o intruziune alcalină a contribuit la ridicarea rocilor și la formarea unui dom circular cu un diametru de aproximativ 40 de kilometri.
Eroziunea care a urmat a îndepărtat treptat materialul mai puțin rezistent și a scos la iveală structurile concentrice pe care le vedem astăzi.
Cercetările publicate anterior în Journal of African Earth Sciences au identificat în Structura Richat o combinație neobișnuită de roci magmatice, inclusiv gabbrouri, carbonatite, roci kimberlitice și roci vulcanice, ceea ce indică un sistem magmatic mult mai complex decât ar sugera simpla imagine a unui „ochi” în deșert.
De ce sunt cercurile atât de regulate?
Aceasta este una dintre cele mai interesante caracteristici ale formațiunii.
Dacă eroziunea ar fi fost complet aleatorie, ne-am aștepta la o formă mult mai neregulată. În schimb, Structura Richat prezintă mai multe inele aproape concentrice.
Explicația are legătură cu modul în care rocile din interiorul structurii au fost dispuse și cu rezistența lor diferită la eroziune.
Unele straturi sunt mai dure și rezistă mai mult, în timp ce altele sunt erodate mai rapid. Vântul și apa au contribuit, în timp, la sculptarea reliefului.
NASA subliniază că diferențele dintre tipurile de roci și ratele diferite de eroziune au dus la apariția crestelor circulare. Culorile diferite observate în imaginile din satelit reflectă, la rândul lor, compoziția diferită a rocilor sedimentare și magmatice.
În plus, vânturile dominante din regiune contribuie la îndepărtarea nisipului din anumite zone, făcând straturile de rocă mai ușor de observat.
USGS notează că vânturile persistente din nord-est mențin o mare parte a structurii relativ liberă de nisip, expunând diferitele straturi geologice.
Este Structura Richat un crater?
Nu, cel puțin nu în sensul unui crater produs de un asteroid sau meteorit.
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe dintre popularizarea formațiunii și ceea ce indică geologia modernă.
Forma sa circulară a determinat primele interpretări ale structurii drept posibil crater de impact. NASA menționează însă că cercetările ulterioare au infirmat această interpretare în favoarea unui dom geologic erodat.
Un crater de impact autentic prezintă, în general, dovezi geologice asociate impactului, inclusiv efecte de șoc asupra mineralelor și rocilor. În cazul Richat, aceste dovezi nu susțin originea printr-un impact cosmic.
De aceea, formularea „craterul Saharei” este mai degrabă una jurnalistică sau populară decât una geologică.
Denumirea corectă este Structura Richat.
Are legătură cu Atlantida?
Aici începe partea care a făcut formațiunea celebră și în afara lumii geologiei.
De-a lungul timpului, pe internet au apărut teorii potrivit cărora cercurile concentrice ale Richatului ar reprezenta rămășițele orașului legendar Atlantida descris de filosoful grec Platon.
Asemănarea este, la prima vedere, tentantă.
În dialogurile sale „Timaios” și „Critias”, Platon descrie Atlantida ca pe un oraș organizat în jurul unor zone circulare concentrice de uscat și apă. Pentru cei care caută o explicație alternativă pentru Richat, imaginea satelitară a formațiunii pare să ofere o posibilă potrivire.
Există chiar ipoteze care au încercat să plaseze Atlantida în nordul Africii sau în apropierea Marocului. National Geographic a prezentat, de exemplu, o teorie care localiza Atlantida într-o zonă situată la sud de Casablanca, pe baza unor interpretări ale indiciilor oferite de Platon.
Dar asemănarea vizuală nu reprezintă o dovadă.
De ce Richat nu este considerată Atlantida
Din punct de vedere geologic, problema este simplă: Structura Richat este extrem de veche.
Cercetările moderne indică o istorie geologică ce se întinde pe sute de milioane de ani, cu evenimente magmatice care au început cu mult înainte de apariția civilizațiilor umane. Studiul publicat în 2024 plasează unele dintre procesele magmatice asociate structurii în intervalul aproximativ 230–200 de milioane de ani în urmă și identifică un alt eveniment major la circa 100 de milioane de ani distanță.
Prin comparație, orice civilizație umană despre care avem dovezi arheologice este extrem de recentă în raport cu aceste perioade geologice.
Prin urmare, cercurile Richatului nu pot fi interpretate, pe baza dovezilor geologice disponibile, drept construcții realizate de o civilizație umană antică.
Mai mult, nu există dovezi arheologice acceptate care să demonstreze existența unui oraș antic de dimensiunile și caracteristicile descrise de Platon în interiorul Structurii Richat.
Așadar, legătura cu Atlantida rămâne o ipoteză populară, alimentată în principal de asemănarea dintre descrierea lui Platon și forma circulară văzută din satelit, nu o concluzie a geologiei sau arheologiei.
Sahara nu a fost întotdeauna așa cum o vedem astăzi
Un alt element care face povestea Structurii Richat fascinantă este faptul că peisajul actual nu reprezintă condițiile care au existat aici de-a lungul întregii istorii a Pământului.
Sahara a trecut prin schimbări climatice majore. Au existat perioade în care regiuni care astăzi sunt aride au avut mai multă apă și vegetație, iar procesele de eroziune au fost diferite.
NASA observă că în regiunea din jurul Structurii Richat se găsesc și urme ale istoriei umane a zonei, inclusiv unelte de piatră paleolitice, picturi rupestre neolitice și vestigii ale unor așezări medievale asociate rutelor caravanelor transsahariene.
Acest lucru arată că zona Richat nu este doar un obiect geologic spectaculos, ci și parte dintr-un peisaj care a fost traversat și locuit de oameni în diferite perioade istorice.
Cum arată „Ochiul Saharei” de la sol?
Paradoxal, unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale Structurii Richat se pierde atunci când te apropii de ea.
De la nivelul solului, observatorul nu poate vedea întreaga formă circulară. Ceea ce din spațiu pare un ochi gigantic este, la sol, un ansamblu de platouri, creste stâncoase, văi și straturi de rocă.
Forma completă devine evidentă atunci când observatorul se îndepărtează suficient.
Tocmai de aceea, explorarea spațiului a schimbat radical modul în care oamenii percep această formațiune. Din avion și, mai ales, din orbită, cercurile devin evidente.
Un reper pentru astronauți
Richat este atât de ușor de recunoscut din spațiu încât NASA o consideră un reper important pentru observarea Pământului.
În fotografiile realizate de astronauți, formațiunea apare ca o țintă uriașă imprimată în platoul deșertic. Imaginile obținute de pe ISS arată și cât de diferită este formațiunea față de dunele de nisip din jur.
NASA a folosit date provenite de la mai multe misiuni și instrumente pentru a studia regiunea, inclusiv Landsat, Terra și instrumente fotografice aflate la bordul Stației Spațiale Internaționale.
O imagine NASA realizată în 2019, de exemplu, a fost fotografiată de la o altitudine de aproximativ 255 de mile, iar o altă imagine din 2022 surprinde Richat de la aproximativ 256 de mile deasupra nord-vestului Africii.
Unul dintre cele mai mari „ochiuri” de pe Pământ
Structura Richat este spectaculoasă tocmai pentru că reunește mai multe lucruri care, privite împreună, par aproape neverosimile: o formă circulară gigantică, inele concentrice, roci de origini diferite, o istorie geologică de sute de milioane de ani și o vizibilitate extraordinară din spațiu.
La început, forma sa i-a făcut pe cercetători să ia în calcul ipoteza unui impact cosmic. Studiile ulterioare au schimbat însă imaginea, iar cercetările recente au dezvăluit o istorie magmatică mult mai complicată.
Astăzi, explicația științifică nu este mai puțin spectaculoasă decât legenda: Structura Richat este rezultatul unor procese geologice uriașe, desfășurate pe intervale de timp incomprehensibil de lungi, urmate de milioane de ani de eroziune.
Iar în ceea ce privește Atlantida, asemănarea cu descrierea lui Platon rămâne o poveste fascinantă, dar nu există dovezi științifice care să transforme „Ochiul Saharei” în orașul pierdut al lumii antice.
Ceea ce știm cu certitudine este că, atunci când este privită din spațiu, Structura Richat arată aproape ireal. Tocmai de aceea a devenit unul dintre cele mai recognoscibile peisaje geologice de pe Pământ.
