Departamentul Apărării al SUA se pregătește pentru o schimbare istorică în politicile sale de gestionare a personalului, cu obiectivul declarat de a consolida securitatea națională și de a preveni scurgerile de informații care ar putea compromite operațiunile militare americane.
Publicaţia italiană La Stampa subliniază că aceste măsuri ascund, de fapt, o strategie mult mai complexă și controversată, care riscă să transforme modul în care forțele armate își monitorizează angajații și gestionează comunicațiile. Conform unor surse confidențiale și documente dezvăluite de Washington Post, Pentagonul a elaborat o serie de reguli valabile pentru peste 5.000 de persoane, inclusiv soldați, civili și contractori, să semneze acorduri de confidențialitate și mai stricte decât cele actuale.
Aceste documente interzic categoric răspândirea oricăror informații „nepublice”, iar oricine le încalcă se va confrunta cu sancțiuni administrative sau penale. În esență, ne îndreptăm către un model de control total, care ar putea implica și personal de nivel inferior sau asistenți administrativi, adesea considerați figuri mai puțin „suspecte”. Dar adevărata inovație o reprezintă introducerea testelor poligraf aleatorii sau a verificărilor surpriză care sunt destinate să fie aplicate întregului personal de la Pentagon. Aceasta este o procedură mult mai invazivă decât practicile actuale, care până acum au implicat utilizarea detectoarelor de minciuni doar în cazuri specifice și confidențiale.
Propunerea prevede ca aceste verificări periodice să se aplice și celor care au acces la informații strict secrete, așa cum este practica Departamentului. Scopul oficial este de a identifica mai ușor potențialele scurgeri de informații clasificate, dar mulți foști oficiali și analiști văd această mișcare mai degrabă ca pe o încercare de intimidare decât de protejare reală a secretelor militare americane. Criticile au crescut și în rândul jurnaliștilor, care au deja acces la informații restricționat de către Pentagon. Acum, în anumite circumstanțe, reporterii sunt obligați să semneze acorduri de confidențialitate chiar și pentru a divulga informații neclasificate, sub sancțiunea retragerii acreditărilor lor de presă. Deși acest lucru are scopul de a împiedica sursele interne să vorbească cu presa fără nicio supraveghere, alimentează și controversele și slăbește canalele de informare libere.
Aceeași politică a dus la restricții asupra conferințelor de presă, diverselor instituții media fiindu-le interzis accesul la Sala de Presă a Pentagonului și fiind adoptate reguli care obligă jurnaliștii să nu solicite informații neautorizate. În acest scenariu, sentimentul tot mai mare în rândul avocaților, foștilor ofițeri și observatorilor este că adevăratul obiectiv al acestor noi reglementări nu este atât îmbunătățirea securității, cât înăbușirea oricărei posibilități de disidență prin consolidarea controlului asupra forțelor armate.
Însă în cadrul Pentagonului se susține că aceste măsuri sunt necesare pentru a proteja interesele naționale și a preveni spionajul sau sabotajul din partea puterilor străine. Problema, însă, este că riscă să-i penalizeze excesiv, mai degrabă decât să-i protejeze, pe cei care lucrează în cadrul Pentagonului. Mulți dintre cei care au criticat măsura subliniază că aceste politici, pe lângă faptul că demonstrează o neîncredere puternică față de personalul de rang inferior, riscă să îngreuneze identificarea problemelor reale sau recrutarea de personal nou, competent și motivat.
În plus, utilizarea pe scară largă a poligrafului, adesea considerat un instrument nesigur sau controversat, este criticată chiar și de experții în securitate, care subliniază modul în care acesta poate genera rezultate fals pozitive sau incertitudini nejustificate. Adică, mai simplu spus, aplicarea sa sistematică alimentează un sentiment de paranoia, în loc să ajute la identificarea scurgerilor de informații confidențiale. Teama de trădare, de a fi spus ceva greșit cu bună-credință, poate crea tensiuni între colegi și poate duce la o cultură a neîncrederii și a tăcerii.
În plus, noile reguli interne de comunicare, care limitează și mai mult capacitatea de a interacționa cu mass-media sau de a vorbi liber între membrii personalului, riscă să închidă ușa către transparență, care este crucială pentru o instituție precum Pentagonul. Mai mult, acest război împotriva scurgerilor de informații ar putea avea efectul opus celui dorit de secretarul Apărării, Pete Hegseth: o opinie publică și mai interesată să înțeleagă ce se întâmplă sub vălul secretului militar.
Pe plan politic, mulți acuză că această nouă măsură este, de fapt, o încercare a administrației Trump de a monopoliza informațiile și de a preveni apariția disidenței sau a scandalurilor. Toate acestea au loc într-un mediu internațional deja dificil, unde adversarii și aliații monitorizează îndeaproape fiecare mișcare a Statelor Unite.
În cele din urmă, deși Departamentul insistă că aceste măsuri sunt necesare pentru a proteja securitatea națională, analiștii avertizează că acestea riscă să creeze un mediu excesiv de opresiv, în care pericolul real s-ar putea să nu mai fie reprezentat de un inamic extern, ci de pierderea încrederii și lipsa de responsabilitate în rândul soldaților și a personalului american. Adevărata provocare va fi găsirea echilibrului potrivit între securitate și transparență.
Ştiri video recomandate
