2026 este aici, iar Europa este sub asediu, scrie Politico, luni, într-un articol de comentariu – presiunea se intensifică dinspre războiul din Ucraina, iar SUA care amenință efectiv cu anexarea teritoriului unui aliat NATO subminează perspectiva de politică internațională a Europei, una care pare tot mai desuetă, în condițiile în care lumea devine mai puțin cooperativă și mai mult tranzacțională.
Tot ce se întâmplă de la începutul acestui an nu face decât să consolideze ideea că lumea se îndreaptă spre o nouă paradigmă.
În fapt, în anul care urmează, erodarea constantă a normelor susținute de Europa va fi accelerată și de slăbiciunea conducerii țărilor importante de pe continent. Asta se vede mai ales în așa-zisele țări „E3” – Germania, Franța și Regatul Unit.
Mergând înainte, cele mai mari riscuri existențiale penru Europa decurg din relația transatlantică. Pentru liderii blocului european, menținerea interesului SUA pentru războiul din Ucraina a fost principalul obiectiv al anului 2025.
Un nou an de război
Cel mai bun deznodământ pentru 2026, în acest sens, va fi continuarea diplomației ad-hoc de până acum și a tranzacționalismului care a definit ultimele 12 luni. Totuși, dacă noi amenințări apar ca parte a acestei relații – mai ales când vine vorba de Groenlanda – această încercare de a menține echilibrul ar putea să devină imposibilă.
Anul începe și fără niciun fel de concesie din partea Rusiei când vine vorba de ipoteticul armistițiu în Ucraina. De asemenea, regimul de la Kremlin pare să nu aibă nicio dorință să accepte termenii din planul în 20 de puncte propus de Zelenski și de liderii europeni.
Asta pentru că Vladimir Putin calculează că situația militară a Ucrainei se va deteriora mai mult în perioada următoare și că asta îl va forța pe Zelenski să accepte concesii teritoriale.
Totuși, scrie Politico, Putin ar putea să facă o eroare gravă. Zelenski, susținut în continaure de Europa, va continua să refuze presiunile SUA pentru concesii teritoriale și va continua să atace instalațiile energetice rusești.
Desigur, asta înseamnă și că atacurile din aer ale Rusiei împotriva orașelor ucrainene și infrastructurii energetice ucrainene vor continua și se vor înmulți.
Oricum ar fi, creșterea bugetelor militare europene, achiziția de armament american, finanțarea constantă pentru Ucraina și accentuarea sancțiunilor anti-Rusia, ar putea să mențină starea de fapt de anul trecut. Dar acesta este, poate, cel mai bun scenariu posibil.
SUA, de la aliat de nădejde, la dușman necruțător
Între timp, liderii europeni vor fi forțați să continue să ignore public intervențiile SUA în favoarea partidelor de extremă dreapta europene, în timp ce, în privat, vor face tot ce e posibil pentru a contracara ascensiunea lor.
Mai specific, alegerile din Ungaria din acest an vor fi decisive în a arăta dacă MAGA poate să-și ajute în vreun fel afiliații din Europa. Asta în contextul în care sondajele arată o înfrângere clară pentru prim-ministrul reacționar ungar, Viktor Orban.
Orban se străduiește din răsputeri să-și mobilizeze susținătorii, acțiunile sale arătând că el și anturajul său chiar văd înfrângerea ca pe o posibilitate.
Carismaticul său rival, Peter Magyar, care îi împărtășește lui Orban originile politice conservator-naționaliste, dar care nu este „pătat” de corupție, reprezintă un pericol real pentru actualul guvern de la Budapesta
Deși strategiile electorale tradiționale ale lui Orban – șpaga electorală, campaniile de denigrare și propagandă sau, campaniile de inducere a panicii – s-au dovedit a nu mai funcționa pentru Orban, este posibil ca efectele războiului din Ucraina care să afecteze direct Ungaria să schimbe dinamica campaniei electorale.
Slăbiciunea fundamentală a centrului european
Situația dificilă a Europei este alimentată, în plus, de slăbiciunea mare a țărilor E3. Asediul la care este supus centrul politic al Europei durează deja de un deceniu – Franța, UK și Germania au intrat toate în 2026 cu guverne slabe și nepopulare, asediate de dreapta populistă dar și cu o Americă dispusă să alimenteze tensiunile și care le dorește prăbușirea.
Evenimentul politic central al Regatului Unit, în acest an, vor fi alegerile intermediare din mai, unde este de așteptat ca Partidul Laburist aflat la guvernare să sufere o umilitoare înfrângere – ar urma să fie pe locul trei în parlamentul galez, să piardă din nou inițiativa în fața SNP în Scoția, și să piardă locuri în favoarea Verzilor și ReformUK în alegerile locale din Anglia.
Parlamentarii laburiști deja se pregătesc să-l răstoarne pe Starmer de la șefia partidului, iar șansele sale de supraviețuire politică nu sunt deloc grozave.
Franța, între timp, a intrat în 2026 fără buget pentru al doilea an consecutiv. Veștile bune pentru Emmanuel Macron sunt că premierul său, Lecornu, are șanse să obțină un acord pentru buget cu obiectivul unei reduceri modeste a deficitului până în februarie sau martie.
În contextul în care alegerile prezidențiale urmează să aibă loc într-un an și jumătate, iar alegerile locale se vor desfășura în martie, apetitul opoziției pentru alegeri anticipate a scăzut, astfel că există șanse ca un acord să fie obținut curând. Parlamentul francez divizat va continua, totuși, să mențină o criză politică „în slow-motion” până la alegerile decisive din 2027.
Germania pare cea mai stabilă dintre cele trei mari economii europene, însă deși recuperarea economică va continua și în acest an, șchiopătând, tendințele nu arată o revenire la perioada de creștere susținută.
Afectat de diviziuni ideologice intense, guvernul lui Friedrich Merz va avea probleme în a implementa reformele reale de care are nevoie țara. Iar în condițiile în care și „motorul Europei” va fi din nou gripat de extrema dreaptă la următoarele alegeri de land, presiunea pe guvernul federal de la Berlin doar va crește.
„Vacanța” s-a terminat
Un adevăr istoric deseori uitat în vremuri de pace – că libertatea, stabilitatea, prosperitate și pacea în Europa sunt mereu fragile – se va reafirma în 2026, mai scrie Politico.
Vacanța de la istorie oferită decenii la rând de „Pax Americana” și de cooperarea și integrarea excepționale de după Al Doilea Război Mondial a ajuns, oficial, la sfârșit.
Mergând înainte, relevanța Europei în noua ordine globală va fi definită de răspunsul său în fața agresiunii rușilor, de influența sa diplomatică în războiul din Ucraina și de capacitatea sa de a-și îmbunătăți competitivitatea, toate în timp ce gestionează o extremă dreaptă în ascensiune și încearcă să răspundă la amenințările existențiale la adresa economiei și securității sale – venite dinspre Rusia, China și, mai nou, SUA.