Ce o întrebi pe femeia care a pus întrebări unei lumi întregi, pe femeia în fața căreia președinți, regi, mari artiști și celebrități au renunțat la măști și-au deschis sufletele, au plâns și au făcut mărturisiri care au rămas în istoria televiziunii? Ce o întrebi pe femeia care, prin forța unei conversații, a schimbat viețile a milioane de oameni? Ce o întrebi pe Oprah Winfrey când ești față în față cu ea?
› Vezi galeria foto ‹
Revista Time a inclus-o între cele 100 de personalități care au marcat decisiv secolul 20. Revista Life a numit-o cea mai influentă femeie a generației sale; a fost prima femeie de culoare din lume care a devenit miliardară. A primit un premiu Oscar pentru contribuția umanitară și a câștigat premii Emmy, iar Președintele Statelor Unite ale Americii i-a acordat cea mai înaltă distincție civilă a Americii, o recunoaștere extraordinară, aproape imposibil de cuprins într-o singură viață.
Și totuși, după ce o întâlnești pe Oprah Winfrey, descoperi că e ceva care te impresionează mai mult decât toate acestea: nu celebritatea, nu miliardele, nu influența, nu puterea. Ceea ce te impresionează cel mai mult la Oprah este omul, felul în care te privește, felul în care te ascultă, căldura cu care te primește în lumea ei și capacitatea rară de a te face să te simți că în acea clipă nimic nu este mai important decât omul din fața ei.
Am avut privilegiul să trăiesc această experiență și am descoperit ceva profund. Dacă vrei să înțelegi secretul succesului Oprei Winfrey, trebuie să înțelegi că el nu începe sub lumina celor mai strălucitoare reflectoare ale lumii. Începe în genunchi, în rugăciune.
Oprah mi-a mărturisit că în fiecare seară îngenunchează și se roagă lui Dumnezeu și mi-a dezvăluit încă un lucru extraordinar: cum a reușit să nu se lase amețită de succes, de un succes fără precedent în lume, să nu-și piardă busola, valorile, legătura cu ceea ce este. Pentru că, mi-a spus ea, nu și-a atribuit niciodată succesul doar sieși. Fiecare reușită a fost și a bunicii sale și a celor de dinaintea ei, a oamenilor care au făcut posibil drumul ei, fără să fi îndrăznit vreodată să viseze că ar putea ajunge atât de departe. Și poate că aici se află una dintre cele mai mari lecții ale vieții: să poți ajunge în vârful lumii fără să uiți niciodată de unde ai plecat și cui îi datorezi ceea ce ești.
În această seară, veniți să descoperiți mai întâi povestea întâlnirii noastre și apoi conversația mea cu Oprah despre succes și suferință, despre credință, iertare și Dumnezeu, despre ceea ce ne poate frânge, despre ceea ce ne poate ridica și despre ceea ce în cele din urmă ne face oameni. Vă invit s-o întâlniți.
„Dumnezeu m-a îndemnat să-ți spun că vei vorbi în fața a milioane de oameni din întreaga lume și că El te ține în palma Sa”
Mihai Gâdea: În 2015, România a fost lovită de o tragedie imensă, o tragedie îngrozitoare. Peste 60 de tineri au murit într-un incendiu, într-un club de noapte. Mă întrebam ce ar trebui să fac? Ce fel de emisiune ar trebui să organizez? Adică să aduc pe cineva care să aducă alinare și speranță. Și pentru că l-am văzut pe Wintley Phipps în emisiunea ta, mi-am spus: „Uau, el e persoana potrivită”. Așa că l-am sunat, rugându-l să vină în România, iar el m-a întrebat: „Când pleacă primul meu avion?”. A venit, iar timp de trei ore, a cântat, s-a rugat și a vorbit cu familiile victimelor. Dar știu că pe când aveai doar 23 de ani, când erai o tânără jurnalistă în Baltimore, l-ai întâlnit pe Wintley Phipps și el ți-a spus: „Sunt inspirat de Dumnezeu să-ți spun că tu vei fi cea mai influentă persoană și că ai fost aleasă să vorbești în fața a milioane de oameni”. L-ai crezut? Ai înțeles că aceasta este chemarea, destinul tău?
Oprah: Nu, de fapt, eram la un eveniment caritabil în Baltimore și cred că aveam probabil 28 de ani pe atunci. Și asta pentru că, din câte îmi amintesc, abia începusem să prezint emisiunea locală de acolo. Whitley Phipps era invitat în emisiune ca să cânte, iar eu făceam parte din echipa care se ocupa de prezentare. După aceea, s-a întors la mine și mi-a spus exact ce ai spus tu.
Mi-a luat mâinile și mi-a zis: „Tânără domnișoară, Dumnezeu m-a îndemnat să-ți spun”. În primul rând, nimeni nu începe vreodată o propoziție cu „Dumnezeu m-a îndemnat să-ți spun că vei vorbi în fața a milioane de oameni din întreaga lume și că El te ține în palma Sa și te va călăuzi pe tot parcursul acestui proces”. În primul rând m-am gândit, „cine ești tu?”
Și, în al doilea rând, i-am spus: „În Baltimore? O să vorbesc în fața a milioane de oameni în Baltimore?”. Iar el a răspuns: „Păi, Dumnezeu nu mi-a spus unde se va întâmpla asta”. Așa că, trebuie să-ți spun, a devenit imediat un prieten, am mers la el acasă și i-am cunoscut soția și, mai târziu, copiii, iar el a fost un războinic al rugăciunii pentru mine pe tot parcursul carierei mele.
A fost unul dintre acei oameni cu care mă sfătuiesc, cu care împărtășesc momentele mele de slăbiciune, la care apelez în momente de criză, și a fost un profet pentru mine. Adică, pot să-ți spun că de multe ori m-a sunat și mi-a spus...
Adică, într-un an, când treceam prin cel mai greu an din viața mea și din cariera mea, m-a sunat și mi-a spus: „2012 va fi o luptă.” De fapt, mi-a trimis un e-mail în care spunea: „2012 va fi o luptă, dar rezistă”. Iar eu i-am răspuns: „Mă sperii! Ce înseamnă asta?”. Așa că, da, a fost un adevărat profet, iar 2012 a fost o luptă. A fost o luptă.
„Aha” mi-a venit ca un vis, ca o viziune, ca un răspuns intuitiv interior
Mihai Gâdea: Ei bine, e interesant pentru că acum, când îți pregătești spectacolul din Vegas, „Aha”, l-ai ales pe el să participe la spectacolul tău, nu-i așa? De ce? Și despre ce va fi acest spectacol pe care îl realizezi acum?
Oprah: „Aha” mi-a venit ca un vis, ca o viziune, ca un răspuns intuitiv interior la ceea ce vedeam pe YouTube. Eram în arena aceea care se numește „The Sphere”.
Mihai Gâdea: Da, este uimitoare.
Oprah: Nici măcar nu e un teatru. Ai fost acolo?
Mihai Gâdea: Da, e imens.
Oprah: E uimitor. E ca o cupolă, e o fereastră către orice ai urmări. Și e o tehnologie revoluționară care te lasă să te cufunzi în orice experiență ar fi. Așa că fusesem acolo cu prietenele mele, am făcut o excursie între fete la Vegas să-i vedem pe Bono și U2 și eram toate uimite de spațiul acela, iar când s-a terminat, nu-mi dădeam seama ce se întâmplase.
Adică, oare soarele intra prin tavan? Eram afară? Ce s-a întâmplat? M-am dus la margine și stăteam acolo singură, în timp ce toți ceilalți spuneau: „Oh, a fost uimitor. Da, uimitor”.
Și m-a cuprins sentimentul acesta că acest loc ar putea fi folosit ca un spațiu incredibil pentru a-i duce pe oameni într-o călătorie în interiorul lor și pentru a-i expune la Univers într-un mod pe care nu l-au mai experimentat niciodată.
Și acea călătorie interioară, pe care o împărtășim cu toții ca ființe umane, plină de uimire, mirare și bucurie. Așadar, îmi place să vorbesc cu oamenii așa cum fac astăzi aici, dar ce-ar fi dacă aș vorbi și aș combina asta cu muzică, lumină, sunet și senzații olfactive?
Ce-ar fi dacă am pune toate acestea laolaltă și am putea aduce oamenii împreună pentru a vedea ce e mai bun în ei înșiși, pentru a înțelege că, de fapt, pierdem timpul certându-ne și luptându-ne între noi, și că trebuie să ne concentrăm cu adevărat asupra esenței umanității noastre, și anume: ce aveți de oferit planetei? Care este darul vostru special? Care este miracolul reprezentat de viața ta? Și cum poți fi mai în armonie și mai aliniat pentru a face ca asta să funcționeze pentru tine? Așa că asta este „Aha”.
Este vorba de a crea momente „Aha” pentru oameni, prin uimire, bucurie, muzică, lumină și sunet.
Dar momentul „Aha” este ceva ce știi deja. De fiecare dată când ai avut un moment „Aha”, a fost pentru că ai spus: „Ahhh. Da, știu asta”. Este o reamintire pentru tine însuți. Așadar, încerc să-i determin pe oameni să-și amintească cine suntem cu adevărat ca ființe umane.
Știi ce au spus cei din echipajul Artemis 2 când au plecat în spațiu anul trecut? Sau a fost anul acesta? Au plecat în spațiu anul acesta, spunând: „Nu există cu adevărat limite. Noi creăm toate limitele. Și noi suntem propriul nostru echipaj”.
Noi, oamenii de pe această planetă, suntem propriul nostru echipaj și trebuie să învățăm cum să tragem învățămintele din viețile noastre, să ne unim și să creăm orice ar fi ceea ce ar trebui să facem ca ființe umane.
„Trebuie să-ți limpezești mintea în momentele mici și liniștite de tăcere din propria ta viață”
Mihai Gâdea: Oprah, hai să ne întoarcem la primul moment ”aha” din viața ta. La acea Oprah, înainte de această Oprah. La început, câțiva dintre șefii tăi ți-au spus că o să eșuezi.
Oprah: Da. S-au înșelat.
Mihai Gâdea: Acum știm ce succes ai avut… dincolo de orice imaginație. Ce știai tu și ei nu au văzut?
Oprah: Păi, știi, cred că toată lumea se confruntă cu vocile din lumea exterioară, fie că sunt părinții tăi, fie că e comunitatea ta, fie că sunt șefii tăi, care îți spun cine cred ei că ești.
Dar în interiorul tău și în interiorul meu, și al tuturor celor care ne ascultă și ne urmăresc astăzi, există o voce interioară, și ea este liniștită și tăcută. Pentru că ceea ce am învățat eu este că limbajul forței vieții, pe care eu o numesc Dumnezeu, dar limbajul acelei forțe a vieții tale este tăcerea.
Ea îți vorbește în tăcere și liniște. Nu se poate face auzită când zgomotele lumii încearcă să-ți spună ceva, când rețelele sociale, când toate postările de pe Instagram, când toate fotografiile și imaginile încearcă să-ți spună ce este... Nu poți, nu poți să-ți limpezești mintea. Trebuie să-ți limpezești mintea în momentele mici și liniștite de tăcere din propria ta viață.
Eu am asta, tu ai asta. Toți cei care s-au născut au asta. Toată lumea o are. Și cred că diferența dintre succesul pe care cred că am reușit să-l ating, succesul pe care îl văd oamenii și adevăratul succes pe care oamenii nu-l văd, este că eu am o pace interioară și o cunoaștere interioară de neegalat.
„Oamenii confundă realizarea cu alinierea”
Pur și simplu nu se poate compara cu nimic, știi? Nu contează câte lucruri îți dorești. Și eu îmi doream să acumulez lucruri. Am scris chiar în jurnalul meu, în 1985, când lucram la „Culoarea purpurie”, că îmi doream să am o casă plină de lucruri frumoase și să fiu înconjurată de lucruri frumoase.
Așadar, îmi place să am lucruri frumoase, dar ceea ce am încercat să fac este ca viața mea să fie în armonie cu aceste lucruri frumoase. Să-mi armonizez viața interioară cu cea exterioară.
Așa că am învățat că niciun succes, care îți aduce toate lucrurile pe care le-am avut eu – mașinile și bla, bla, bla – nu înseamnă nimic dacă nu ai lucrat la viața ta interioară. Și cred că foarte mulți oameni confundă realizarea, Mihai.
Oamenii confundă realizarea cu alinierea. Nu poți avea o realizare adevărată decât dacă ești aliniat. Și mă refer la aliniere emoțională, fizică, spirituală, adică ceea ce faci, în primul rând, ceea ce vrei și îți dorești și ceea ce faci, precum și modul în care tratezi oamenii – totul trebuie să fie în armonie. Și de acolo provine adevărata realizare. Nu provine doar din faptul că, știi tu, îți dorești să ai lucruri.
„Adevărul este că îți urmezi chemarea, la ceea ce ar trebui să faci în viață”
Mihai Gâdea: Să ne oprim puțin aici. Te-am urmărit de multe ori și mi-am dat seama, uitându-mă la statistici, că ai avut peste 30.000 de invitați, nu-i așa? De la președinți până la, nu știu, miliardari, superstaruri, criminali, eroi. Ucigași, eroi, da, de toate. Deci, ai spus că, la sfârșitul interviului, toți te întrebau ”A fost în regulă?” Căutau validare, nu?
Oprah: Da, așa este.
Mihai Gâdea: Da, dar tu? Ai căutat validare? De la cine?
Oprah: Ei bine, cred că validarea mea vine din a ști că sunt în armonie cu adevărul. Știi, dacă m-ai auzit vreodată vorbind…
Mihai Gâdea: Care este adevărul?
Oprah: Adevărul este că îți urmezi chemarea, la ceea ce ar trebui să faci în viață. Și ai răspuns la acea chemare cu un sentiment de ascultare, onorând ceea ce este adevărul pentru tine. Am învățat asta cu mulți ani în urmă, în cadrul emisiunii, undeva prin anii ’80, că intenția este cea care determină cauza și efectul, și că ceea ce intenționezi va determina, de fapt, rezultatul.
De aceea am schimbat efectiv traiectoria emisiunilor pe care le realizam, pentru ca aceasta să nu fie doar o emisiune de televiziune. Am făcut cu adevărat o evaluare a vieții mele.
„Căutam intenția de a folosi televiziunea, nu doar de a fi folosită de ea”
Mihai Gâdea: Ca să folosești televiziunea ca pe o forță.
Oprah: Să o folosesc ca pe o forță, ca pe ceva care va fi o sursă de inspirație în viața oamenilor, dar și de divertisment, pentru că trebuie să distrezi, trebuie să obții audiență.
Dar cum aliniezi divertismentul, inspirația și informația într-un mod în care oamenii să poată asculta poveștile altora și să se regăsească în acele povești? Cum poți armoniza toate acestea? Așa că, repet, căutam armonie, nu realizări.
Căutam intenția de a folosi televiziunea, nu doar de a fi folosită de ea. Și trebuie să recunosc că, la început, eram fericită să fiu folosită de ea. Pentru că eram pur și simplu fericită să am un loc de muncă în televiziune. Eram atât de fericită să apar la televizor, fără să folosesc televiziunea ca o forță în viețile oamenilor.
Așadar, cred că unul dintre lucrurile pe care am reușit să le realizăm cu „The Oprah Winfrey Show” – și spun „noi”, pentru că am început cu 5 persoane și am ajuns la 580 – este că, fără echipa ta, nu ajungi nicăieri. Iar acea echipă mi-a permis în fiecare zi să fiu într-o poziție din care puteam să le spun oamenilor adevărul, iar oamenii se identificau cu asta pentru că se vedeau pe ei înșiși în mine. Se vedeau în poveștile pe care le spuneam prin intermediul vieților altor oameni. Își ziceau: „Oh, nu vreau să fac greșeala aia. Văd că persoana aceea e atât de disfuncțională”.
„Am ascultat publicul”
Știi, una dintre cele mai frumoase povești este că, îmi amintesc că la început, eram la supermarket și o femeie s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Știi, îți urmăresc emisiunea și, de fiecare dată când vorbești despre cum să nu-ți crești copiii, spui mereu: «Nu poți să-ți lovești copiii. Nu poți să-ți lovești copiii.»” Iar ea a zis: „Cum o să-ți crești copiii dacă nu-i lovești?”
Mi-a spus că are trei copii și că a fost nevoită să-i lovească pe toți. ”Dar de fiecare dată când vorbeai despre asta, spuneai mereu: «Nu poți să-ți lovești copiii», și aveai mereu invitați care spuneau același lucru”. Apoi mi-a spus: „Într-o zi, m-am hotărât să încerc. Am hotărât că, atunci când copilul meu făcea ceva, nu o să-l mai lovesc. O să încerc să nu țip la el.” Și mi-a spus: „Am încercat o săptămână, apoi am continuat două săptămâni. Și au trecut deja 3 luni, iar eu am copii diferiți. Și sunt o mamă diferită. Deci, e vorba de acea consecvență”, a spus ea. A spus: „Nu e prima dată când ai spus asta. E pentru că ai fost consecventă”.
Și mi-am dat seama că tocmai această consecvență i-a determinat pe oameni să se bazeze pe emisiunea ”Oprah Winfrey”. Și au avut încredere în noi. Au avut încredere în mine. Au avut încredere în ceea ce ne ofereau producătorii mei.
Și am ascultat publicul. Adică, motivul pentru care am fost pe primul loc timp de 25 de ani, cred că este faptul că am schimbat paradigma către ceea ce este intenționat pentru noi.
Nu vom produce nimic fără să ne gândim mai întâi care este adevărata noastră intenție, ceea ce a fost greu pentru producători la început, pentru că spuneau: „E destul de greu și așa să găsim invitați. Acum vrei să avem o intenție pentru ei. Nu vom face asta”.
Și, de asemenea, ne vom permite să fim folosiți ca o forță pentru ceva bun în viețile oamenilor. Așa că, dacă în final nu oferă ceva bun, nu pot să o fac. Și trebuie să fiu în concordanță cu asta.
„Dar iată ce știu eu despre faimă și iată ce știu despre bogăție. Nimic din toate acestea nu te definește ca persoană”
Mihai Gâdea: Am avut ocazia să cunosc mulți oameni extraordinari. Unii dintre eroii mei. Deci i-am cunoscut pe Ted Turner, pe Larry King, pe Anastasia Soare. Oameni uimitori, extraordinari, nu-i așa?
Oprah: Anastasia Soare este una dintre eroinele mele. Am o admirație profundă pentru ceea ce a reușit să realizeze, părăsind această țară, venind în Statele Unite ale Americii, fără să vorbească engleza și cu un bebeluș în brațe.
Mihai Gâdea: Nu era această țară, ci era o altă țară înainte de anii ’90, adică, țara era oribilă.
Oprah: Da, plecând și venind în America, cu un bebeluș în brațe, fără să știe absolut nimic, urmărind emisiunea lui Oprah, având acest vis pentru ea însăși, păstrându-și visul în ciuda faptului că toată lumea îi spunea că nu va merge, iar acum uită-te la viața ei.
Mihai Gâdea: Și, de asemenea, Claudia. Ea a avut succes pe ambele planuri.
Oprah: Da, da, da, absolut. E una dintre eroinele mele. Vorbesc despre ea tot timpul când mă adresez femeilor din întreaga lume, pentru că eu cred că visul pe care ea l-a purtat întruchipează visul multor femei.
Mihai Gâdea: E uimitoare. O iubesc atât de mult.
Oprah: Da.
Mihai Gâdea: Deci, unii dintre ei erau uimitori când i-am cunoscut. Alții au fost atât de dezamăgitori. Nu o să îi numesc.
Oprah: Poți să-mi spui după.
„Nu mi-am pierdut niciodată din vedere cine sunt sau de unde vin”
Mihai Gâdea: Apoi, după aceea, te-am cunoscut pe tine. Așadar, aveam o întrebare, și încă o mai am. Cu un astfel de succes, ce te-a ținut cu picioarele pe pământ și echilibrată, fără să-ți pierzi orientarea morală, având în vedere tentațiile, poate doar pentru o vreme? Dar ai trecut prin asta.
Oprah: Trebuie să-ți spun ceva. Pot să-ți spun ceva acum?
Mihai Gâdea: Sigur.
Oprah: Cineva m-a întrebat asta anul trecut: „Care este lucrul de care ești cea mai mândră în viața ta?”. Și le-am răspuns, așa cum îți voi spune și ție: sunt cea mai mândră că am reușit să-mi păstrez echilibrul interior. Nu mi-am pierdut niciodată din vedere cine sunt sau de unde vin.
Am înțeles asta încă de la început, încă din copilărie, pentru că am crescut recitând discursurile lui Fanny Lou Hamer, ale lui Sojourner Truth și ale altor femei de culoare care au făcut parte din viața mea.
Am simțit asta când aveam 10, 12, 14 și 15 ani. Am crescut citind-o pe Maya Angelou și, evident, așa cum știe toată lumea, ea mi-a devenit mentor și prietenă.
Așa că am crescut înțelegând că prezența mea în lume, chiar și ca o simplă fetiță, nu era opera mea, ci se datora faptului că oamenii dinaintea mea mi-au permis să fiu acolo. Și astfel mă aflu în centrul acestui lucru.
Una dintre poeziile Mayei spune: „Vin ca una singură, dar stau ca 10.000”. Așa că nu intru niciodată într-o încăpere gândindu-mă că intru acolo doar eu singură.
Îi aduc cu mine pe toți strămoșii mei, pe oricine s-a rugat sau a visat că ar putea exista o viață ca a mea, îi aduc pe toți cei care au muncit înaintea mea pentru a pava această cale prin lupta pentru drepturile civile, prin drepturile femeilor, prin toate eforturile celorlalți oameni din spatele meu.
Așadar, nu am pierdut niciodată din vedere acest lucru; indiferent de ce spun oamenii, de ce gândesc sau de orice altceva, am înțeles întotdeauna că vin ca una, dar stau ca 10.000. Și pentru că am avut avantajul, la fel ca voi, de a vedea atât de mulți oameni pierzându-și echilibrul. Ei obțin doar un beneficiu minuscul.
Dar iată ce știu eu despre faimă și iată ce știu despre bogăție. Nimic din toate acestea nu te definește ca persoană.
Toate acestea nu sunt decât o lupă care amplifică ceea ce există deja. Deci, dacă ai de-a face cu o persoană care e un nemernic, ai nevoie de un nemernic? Era un nemernic înainte să aibă un bănuț. Pur și simplu, s-a amplificat odată cu mai mulți bani sau mai multă atenție.
„Nu toată lumea poate fi faimoasă, dar oricine poate fi extraordinar, pentru că măreția se măsoară prin slujirea altora”
Mihai Gâdea: M-a impresionat faptul că spui tot timpul ceea ce a spus dr. Martin Luther King. Îl iubesc atât de mult. Ideea lui era că măreția nu ține de faimă, ci de a fi în slujba altora. Este despre a fi în slujba altora de faci ceea ce faci?
Oprah: Nu toată lumea poate fi, spunea el; citatul acesta era unul dintre preferatele mele. Nu toată lumea poate fi faimoasă, dar oricine poate fi extraordinar, pentru că măreția se măsoară prin slujirea altora.
Și asta știu eu, indiferent de meseria ta, de ceea ce faci în viața ta chiar acum. Dacă schimbi paradigma, dacă pur și simplu îți schimbi perspectiva, întrebându-te: „Cum pot folosi ceea ce fac pentru a servi ceva mai mare decât mine însumi?”, totul se schimbă.
Întreaga ta aură se schimbă, vibrația ta se schimbă, energia se schimbă – atât energia pe care o emani, cât și cea care se întoarce la tine. Așadar, când mi-am schimbat perspectiva, exact asta s-a întâmplat cu emisiunea mea.
În 1989, eram doar o emisiune. Și în 1989, am trecut de la „cum putem să luăm această idee de a fi o emisiune” la „cum putem servi cu adevărat publicul?”.
Cum le oferim femeilor care ne urmăresc – în mare parte femei, dar mă bucur și pentru bărbați – cum le oferim acestui public ceea ce are nevoie? Am început să ascult ce spuneau. Vorbeam cu ele după emisiune. Petreceam ore întregi vorbind cu oameni veniți din toată țara și, uneori, din diferite colțuri ale lumii, despre ce se întâmpla în viețile lor. Acele femei din acele conversații au devenit grupul meu natural de discuții.
Așadar, îmi spuneau că au făcut totul cum trebuie. S-au căsătorit, au avut copii, și-au construit viața ideală. Aveau totul. Și totuși simțeau că le lipsește ceva din viață. Așa că am început să le spun producătorilor mei că oamenii vorbesc, toată lumea se ridică și o spune într-un fel sau altul. Ceva lipsește. Ce nu e în regulă? Ceva nu e cum trebuie.
Simt că am nevoie de mai mult, am nevoie de mai mult. Trebuie să ne dăm seama ce era acel „mai mult”. Iar pentru mine, acel „mai mult” era un sentiment de ancorare spirituală, un sentiment de bine interior, știind că, oricare ar fi fost visurile tale, dacă făceai pasul în direcția corectă, puteai să-ți îndeplinești acele visuri. Așa că am început să vorbim despre asta, pentru că asta ne-a spus publicul. Asta își doreau pentru ei înșiși.
„Mulțumesc, Doamne, pentru călătoria în siguranță până aici, la București”
Mihai Gâdea: Ai spus exact „ancorare spirituală” și m-ai impresionat foarte mult. M-am uitat pe YouTube și am văzut că interpretezi „I surrender all” foarte bine, de fapt. Uimitor.
Oprah: Nu chiar așa de bine. Eu nu sunt cântăreață. Cânt mai mereu, dar nu sunt o cântăreață.
Mihai Gâdea: Și am mai citit, de asemenea, că încă te rogi. Este ceva la care probabil mulți oameni nu se așteaptă de la cineva care este foarte faimos și bogat. Mai crezi în Dumnezeu?
Oprah: Îți voi spune, așa să mă ajute Dumnezeu. Eram în pat aseară. Eram foarte obosită când am ajuns aici. Și stăteam întinsă acolo, gândindu-mă: „Bine, bine, bine. Mulțumesc, Doamne, pentru tot! Mulțumesc pentru călătoria în siguranță. Mulțumesc pentru asta.” Și apoi m-am gândit: „Bine, trebuie să mă dau jos din pat.”
M-am dat jos din pat. M-am pus pe genunchi, în hotelul ăsta, aseară, și am spus: „Mulțumesc, Doamne, pentru călătoria în siguranță până aici, la București.”
Mihai Gâdea: Te rogi în fiecare seară?
Oprah: În fiecare seară. Da, în fiecare seară. Înainte o făceam în fiecare seară, indiferent câte shoturi de tequila băusem înainte. Acum nu mai beau tequila. Adică, e foarte greu de spus.
Mihai Gâdea: Uneori rugăciunile ies mai bine cu ceva tequila.
Oprah: Cu shoturi de tequila. Așa că acum nu mai beau tequila... aproape deloc. Și da, eram în pat și apoi, nu știu de ce e acum, dar pur și simplu am simțit că... ei bine, știi de ce? Ce e?
Când eram mică, bunica mi-a spus: „Atâta timp cât poți să-ți îndoi genunchii, apleacă-te. Îngenunchează în rugăciune.”
A fost o vreme când genunchii mei erau într-o stare atât de proastă, încât îmi era greu să îi îndoi, așa că ziceam: „Oh, nu prea pot să îi îndoi”. Acum pot. Am genunchi noi. Așa că m-am dat jos din pat ca să mă rog. Da, încă mă rog.
Mihai Gâdea: Amin, soră!
Oprah: Amin.
„Visul este limitat doar de granițele imaginației tale”
Mihai Gâdea: Bine, deci, dincolo de camera aceea se află, cel puțin, o fată de 23 de ani, care nu e din Baltimore. E din România. Nu știu dacă e din București sau din altă localitate. Ea nu are șansa să cunoască pe cineva ca Wintley Phipps, dar în seara asta are privilegiul să te cunoască. Te rog să vorbești cu ea. Spune-i ceva ce trebuie să știe. Întreab-o ceva.
Oprah: Ei bine, iată ce ți-aș spune eu, indiferent dacă ai 23, 13, 15, 62 sau 72 de ani: viața are un vis pentru tine. Și acel vis, de fapt, nu s-a limitat la granițele locului din care provii. Visul este limitat doar de granițele imaginației tale.
Și dacă permiți visului care este destinat vieții tale – fiecare dintre noi am venit pe această planetă ca un miracol, chiar dacă poate nu pare așa când mergi pe stradă și vezi că toate aceste miracole merg alături de tine – dar fiecare dintre voi.
Viața ta este un miracol, iar faptul că te afli aici înseamnă că ai fost chemat pe această planetă pentru a-ți îndeplini misiunea de viață ca ființă umană. Și aș spune că sentimentul pe care îl ai în interiorul tău, că există ceva mai mult, că ceva te așteaptă, că orice ar fi chemarea ta, se află acolo. Nu se află acolo, ci aici, în interiorul tău.
Și dacă reușești să te liniștești suficient, observă ce îți stârnește curiozitatea. Observă unde se îndreaptă interesele tale. Observă ce te entuziasmează. Observă ce te face să strălucești. Observă și ce nu te face să strălucești, pentru că ceea ce nu funcționează pentru tine este o informație la fel de valoroasă ca și ceea ce funcționează.
Așadar, a ști ce nu vrei să faci te îndreaptă pe o cale mai clară către ceea ce vrei cu adevărat să faci.
Și aș spune că, pentru cineva ca mine, care provine dintr-un mediu, să zicem, destul de mizerabil – fără apă curentă, fără electricitate – și, mai important, nimeni nu avea vreo așteptare de la mine, am reușit să simt în interiorul meu, chiar aici, în interiorul meu, acea voce interioară pe care o purtăm cu toții, pe care o porți și tu, pe care o are fiecare ființă umană născută, și am lăsat acea voce să mă ghideze până la acest loc, chiar aici, în București, alături de Mihai.
„Cred că cea mai importantă întrebare pentru generația noastră se reduce întotdeauna la tine, ca individ”
Mihai Gâdea: Sincer, îți mulțumesc din suflet. Știm că toți cei din această încăpere și toți cei din această industrie din întreaga lume, știu că ești cea mai bună în această profesie și, mai ales, că ești cel mai bun om la a pune întrebări și a-ți asculta oaspeții, și la a realiza un interviu care poate fi, pur și simplu, uimitor. Așadar, totul ține de întrebări. Avem multe întrebări în aceste zile.
Avem întrebări precum: va distruge inteligența artificială lumea? Avem întrebări despre viitorul de aici. România este încă fragilă. Avem multe întrebări despre război. Avem cea mai lungă frontieră cu Ucraina. Așadar, atât de multe întrebări în fiecare zi. Dar având șansa de a fi alături de tine, cea mai bună la a pune întrebări, și, în opinia mea, cel mai important lucru este să pui întrebări.
Uneori nu ai răspunsuri, dar adresarea întrebării potrivite te poate conduce la răspuns.
Aș dori să te rog să ne spui care este cea mai importantă întrebare pentru generația noastră? Și care este cea mai importantă întrebare pentru tine personal?
Oprah: Ei bine, cred că cea mai importantă întrebare pentru generația noastră se reduce întotdeauna la tine, ca individ. Trăiești viața pentru care ai fost creat să o trăiești? Și cum folosești acea viață în slujba unui scop mai mare decât tine însuți?
Nu trebuie să-ți faci griji, în primul rând, IA (inteligența Artificială) va distruge lumea doar dacă îi permitem noi asta.
Așadar, mulți dintre noi nu vom avea control asupra a ceea ce se întâmplă; ceea ce poți controla este pentru ce ești dispus să te lupți, ce ești dispus să susții, ce ești dispus să fii în viața ta în acest moment.
Așadar, cea mai importantă întrebare, cred eu, este: cum pot fi folosită în slujba altora, în viața mea, pentru viața mea și pentru ceva mai mare decât viața mea? Am venit pe această planetă ca ființă umană, ca parte a umanității, și cum mă folosesc în slujba acestui scop? Trebuie să spun că rugăciunea mea constantă pentru mine însămi, întrebarea pe care mi-o pun, este: Doamne, cum mă vei folosi? Cum pot fi folosită? Știți, înainte era vorba despre ce urmează, și care este următorul lucru pe care l-ați putea face, și care este următorul lucru pe care trebuie să-l fac? Care este următorul lucru de făcut?
„Viața vă vorbește cel mai tare atunci când vă aflați într-o criză, când aveți probleme, când sunteți puși la încercare”
Acum, întrebarea pentru mine este: ce îmi revine mie să fac? Ce îmi revine mie să fac? Și de aceea se întâmplă ”Aha”, pentru că eu cred că nu este doar un punct culminant, ci reprezintă tot ceea ce am încercat să spun și am vrut să împărtășesc publicului meu de-a lungul anilor, prin intermediul emisiunii de televiziune, al revistei, al podcastului – toate reunite sub un singur acoperiș în acest spațiu pe care îl numim The Sphere.
Dar cea mai importantă întrebare, pe care v-o las vouă, este... viața voastră vă vorbește. În fiecare zi, noi toți, aici pe planetă, avem probleme, dificultăți, crize, bucurii și triumfuri. Iar viața vă vorbește prin toate aceste experiențe.
Vă vorbește cel mai tare atunci când vă aflați într-o criză, când aveți probleme, când sunteți puși la încercare. Și fiecare provocare apare pentru a vă ajuta să vă dezvoltați și să ajungeți la următorul nivel. Nu se întâmplă nimic care să nu aibă scopul de a te ajuta să devii o versiune mai bună a ta.
Și fie că este vorba de durere sau de tristețe, fie că este vorba de pierdere, fie că este vorba de suferință, totul se întâmplă pentru a te ajuta să evoluezi la următorul nivel.
De unde știu asta? Am 72 de ani și am fost atentă. Așadar, ideea principală este că viața îți vorbește mereu. Ești dispus să asculți? Și, mai important, ești dispus să te supui?
„Adevărata ta moștenire este fiecare viață cu care ai intrat vreodată în contact. Fiecare viață pe care ai atins-o”
Mihai Gâdea: Ultima întrebare. Cum ți-ar plăcea să fii ținută minte?
Oprah: Păi, cum vrei tu, de fapt. Pentru mine, contează marea lecție pe care mi-a dat-o Maya. Nu-mi fac griji cu privire la cum voi fi amintită? Trebuie să recunosc că nu-mi fac griji, pentru că știu ce mi-a împărtășit Maya atunci când am terminat inaugurarea școlii mele și m-am întors la ea acasă, iar eu i-am spus: „Oh, ce păcat că n-ai putut fi acolo pentru că școala aceea va fi cea mai mare moștenire a mea.” Bine, eu doar... Ea mi-a spus: „N-ai nicio idee care va fi moștenirea ta! N-ai nicio idee.”
Exact, da. N-ai nicio idee care va fi moștenirea ta! Moștenirea ta nu este câți bani donezi unei instituții. Asta nu e suficient. Moștenirea ta nu este numele tău pe o clădire. Poți face toate aceste lucruri, dar adevărata ta moștenire este fiecare viață cu care ai intrat vreodată în contact. Fiecare viață pe care ai atins-o.
Ce fel de amprentă a inimii ai lăsat acelei persoane? Ce fel de impresie ai lăsat acelei persoane? Cum ai tratat oamenii? Pentru că oamenii... nu-și amintesc unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut sau le-ai spus, dar nu uită niciodată, a spus ea, cum i-ai făcut să se simtă. Asta este moștenirea ta. Fiecare viață pe care ai atins-o.
Așa că nu umblu pe aici gândindu-mă la cum mă vor ține minte oamenii sau la ce cred oamenii despre mine, pentru că știu cu siguranță, de fapt, știu al naibii de sigur că fiecare lucru pe care l-am făcut în viața mea, l-am făcut pentru a mă onora pe mine însămi, pentru a o onora pe bunica mea, Hattie May, pentru a-i onora pe cei din care provin, care nu au avut aceste oportunități.
Și știu că nu am făcut niciodată nimic care să facă rău cuiva. Nu numai că nu am făcut nimic pentru a încerca să fac rău cuiva, ci mi-am dedicat viața în mod conștient pentru a fi de folos altor oameni. Așa că astfel cred că voi fi ținută minte.
„Poți simți când alți oameni se uită la emisiune, că o să atingi un punct sensibil, că ai atins un punct sensibil”
Mihai Gâdea: N-am făcut asta niciodată în emisiunea mea, niciodată în interviuri; nu spun că îi iubesc pe toți invitații, dar vreau să fac asta în premieră astăzi. Te iubesc atât de mult, Oprah! Însemni atât de mult pentru mine și pentru generația noastră, iar tu ești atât de iubită în România și sunt sigură că în întreaga lume. Dar aici, mi-ai atins viața.
Oprah: Am făcut asta?
Mihai Gâdea: M-ai salvat de multe ori.
Oprah: Spune-mi: cum?
Mihai Gâdea: Păi, urmărind o emisiune în care cineva îți vorbește, știi, sentimentul acela că uneori te uiți la ceva și simți: „Asta e pentru mine”.
Și ai senzația că, din întregul univers, tu ești singura persoană, iar eu am avut acest sentiment de atâtea ori urmărindu-ți emisiunea.
Oprah: Serios?
Mihai Gâdea: O, da, ascultându-te.
Oprah: Dă-mi un exemplu.
Mihai Gâdea: De exemplu, episodul ăsta, cu Wintley Phipps, povestea aceea. Deci, încercam să fiu un sfânt, m-am apucat să studiez teologia, nu? Și după aceea, făceam ce face un păcătos: televiziune. Așa că, urmărind emisiunea ta cu Wintley Phipps și povestea aceea. Am înțeles că chemarea e încă acolo. Chiar și dacă fac televiziune, dacă fac, nu știu, chemarea e acolo. Așa că asta e una dintre emisiuni și sunt atâtea momente. Mulțumesc.
Oprah: Păi, știi ce am de spus? Am simțit chemarea de a preda. Credeam că o să fiu profesoară.
Mihai Gâdea: Da, știu. Știu. Da, cred că ești profesoară. Școala ta e destul de mare. E mare.
Oprah: Cred că am ajuns să fiu profesoara pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.
Mihai Gâdea: Acum câțiva ani, am avut o bursă la Londra, iar acolo tu apăreai pe ecran, iar noi, ca studenți, trebuia să înțelegem ceea ce faci, de fapt, nu-i așa? Deci, ai fost și profesoara mea în acea sală de clasă.
Oprah: Nici măcar nu știam asta, dar, știi, am început prin a-mi dori să fiu profesoară de clasa a IV-a, iar apoi am avut cea mai mare sală de clasă din lume cu emisiunea „The Oprah Winfrey Show”.
Iar acum folosesc podcastul ca instrument de predare în sine. Adică, emisiunea pe care tocmai am realizat-o recent despre psihoza postpartum știu că a salvat multe femei.
Știi, poți face emisiuni, poți purta conversații, și asta mi se întâmpla tot timpul. Poți simți când alți oameni se uită la emisiune, că o să atingi un punct sensibil, că ai atins un punct sensibil, și poți... Înțeleg asta.
Înțeleg când această conexiune depășește această încăpere de aici. Cineva chiar a auzit mesajul. A ajuns cu adevărat la ei. Îmi place la nebunie când se întâmplă asta.
Acest articol este susținut de PPC
PPC este una dintre principalele companii integrate din sectorul energetic din România, parte a PPC Group, lider în energie și tehnologie în Europa de Sud-Est. În România, activitățile PPC acoperă producția de energie regenerabilă, distribuția și furnizarea de energie electrică, precum și soluții de mobilitate electrică. PPC Renewables România este cel mai mare producător privat de energie verde, cu o capacitate instalată de 1,6 GW.
Rețele Electrice România operează aproximativ 136.000 km de rețele în Muntenia, Banat și Dobrogea, modernizând și digitalizând constant infrastructura pentru creșterea rezilienței și flexibilității acesteia.
Cu aproximativ 80 de magazine moderne și o gamă largă de servicii digitale, PPC Energie este un furnizor integrat care oferă „Energie Pentru Orice” celor aproximativ 3 milioane de clienți din întreaga țară. PPC Blue România operează una dintre cele mai mari rețele de încărcare pentru vehicule electrice din țară, cu peste 1.400 de puncte rapide și ultrarapide.
