Sacrificiul suprem al medicilor şi infirmierilor care îi îngrijesc pe bolnavii de Ebola. Se expun unui pericol mortal şi sunt respinşi de propriile familii

de D.D.    |    18 Aug 2014   •   15:09
Sacrificiul suprem al medicilor şi infirmierilor care îi îngrijesc pe bolnavii de Ebola. Se expun unui pericol mortal şi sunt respinşi de propriile familii Foto: Intact Images

Depus într-un sicriu dezinfectat din remorca unui camion, alături de alte două cadavre aflate în saci, medicul Modupeh Cole este înmormântat fără flori sau coroane, departe de familie. Aşa începe reportajul AFP ce prezintă sacrificiul medicilor şi al infirmierilor în lupta cu Ebola.

Doctorul, specialist renumit la spitalul Connaught din Freetown, capitala Sierra Leone, a murit în mai puţin de două săptămâni după expunerea la virusul Ebola.

Medicul a examinat un pacient, primul caz de Ebola, în spitalul vechi de 102 ani din capitala Sierra Leone, fără să aibă în acel moment nicio idee în legătură cu pericolul la care se expune. La scurt după consultaţie, doctorul a făcut febră şi a început să acuze dureri puternice de cap. A murit în câteva zile.

Samuel Patrick Massaquoi, directorul spitalului guvernamental din Kailahun şi fost student al medicului Cole, spune că medicul nu a avut nicio şansă să afle în timp util despre pericolul la care se expunea.

Spitalul Connaught primeşte "pacienţi cu tot felul de boli", explică Massaquoi. De la începutul epidemiei de Ebola, "adulţii în special îşi ascund simptomele, nu spun cu adevărat cum se simt". "Unii vin în spitalele din ţară şi spun că au malarie sau febră tifoidă", a mai explicat medicul de la spitalul Connaught.



Ultimele zile ale unei victime a virsului Ebola sunt îngrozitoare: presupun dureri musculare puternice, vărsături, diaree şi hemoragii abundente.

Funeraliile sunt asemenea sfârşitului nemilos: obiectele personale sunt arse, iar înmormântarea are loc de cele mai multe ori doar în prezenţa groparilor. "Familiile nu participă la înmormântarea victimelor Ebola, dar pot veni mai târziu, deoarece păstrăm lista persoanelor şi a locurilor de înmormântare", spune directorul echipei din Ministerul Sănătăţii care s-a ocupat de înmormântarea medicului Modupeh Cole.

Ridicarea cadavrelor de la centrul organizaţiei Medici fără Frontiere din Kailahun are loc în baza unor reguli stricte, fără ceremonii de comemorare sau de rămas bun, ci doar o "operaţiune executată cu o precizie chirurgicală".

Echipa Medici fără Frontiere, purtând un echipament de protecţie, a dezinfectat cu atenţie sacul mortuar şi căruciorul în care urma să fie pus cadavrul medicului. Ulterior l-a depus într-un sicriu dezinfectat, amplasat într-un camion, care, de asemenea, a fost spălat cu o substanţă specială.

Medicul Modupeh Cole este numai unui dintre numeroşii angajaţi din sectorul sănătăţii care au murit în lupta împotriva epidemiei de Ebola, iar unii cu o dăruire amintind de "lichidatorii" de la Cernobîl, care s-au sacrificat pentru a opri incendiul de la reactorul nuclear şi a limita astfel catastrofa.



32 de infirmiere au murit în urma infectării cu virusul Ebola de la sfârşitul lunii mai, adică aproape 10% din persoanele decedate în ţară din cauza febrei hemoragice.

Şeful serviciilor medicale din Sierra Leone, doctorul Brima Kargbo a declarat: "Există un sentiment de respingere a existenţei Ebola şi o ostilitate faţă de angajaţii din sănătate".

Saffa Kemoh, membru al echipei din Ministerul Sănătăţii care se ocupă cu înmormântarea victimelor epidemiei de Ebola la Kailahun, mărturiseşte prietenii îl evită, iar familia l-a renegat. "M-au anunţat că nu-mi vor mai permite să intru în casă. M-au dat afară", spune tânărul în vârstă de 22 de ani.

Ella Watson-Stryker, în vârstă de 34 de ani, organizator în cadrul Medici fără Frontiere, care participă la lupta împotriva Ebola de la anunţarea epidemiei în Guineea, în martie, îşi arată revolta faţă de această nedreptate.

"Aceste persoane au foarte multe probleme cu apropiaţii lor. În cazul unui membru al echipei mele, tatăl său a refuzat să mai vorbească cu el. Într-un alt caz, familia i-a spus că trebuie să doarmă afară şi nu a mai fost primit la masă", a explicat ea. "Cu timpul, oamenii încep să înţeleagă şi stigmatizarea se reduce", adaugă Saffa Kemoh.




 

 

 

x close