Nu mai e nevoie de taxe noi, dar nici de promisiuni pe care nu le poți ține. Ionuț Dumitru, consilier economic al lui Ilie Bolojan și fost președinte al Consiliului Fiscal, a explicat sâmbătă seară, într-un interviu exclusiv la Antena 3 CNN, unde se află România acum: la jumătatea unui drum dureros, cu un deficit de 6% din PIB și cu obligația de a se împrumuta lunar cu peste 20 de miliarde de lei. Dacă noul guvern întoarce spatele acestei realități, urmează retrogradarea în junk – și atunci lucrurile devin cu adevărat complicate.
Gina Vacariu: Cel mai mult pe cei de acasă îi interesează cam ce măsuri ar fi „cartofii fierbinți” din perioada următoare, indiferent ce guvern va fi, pe care trebuie, practic, să-i rezolve într-un fel guvernul următor.
Ionuț Dumitru: Da, sunt multe subiecte importante pentru perioada următoare din perspectivă economică. Avem, în primul rând, un proces de consolidare fiscală care trebuie continuat, adică avem un deficit bugetar care este încă foarte ridicat, chiar la 6% și ceva, cât este ținta pentru anul acesta, venind în jos de la aproape 10% în 2024–2025.
Dar încă suntem la jumătatea drumului, cumva, în termeni de ajustare fiscală, iar guvernul care o să fie instalat la un moment dat în perioada următoare va avea de continuat acest proces. Adică va trebui să continue reducerea deficitului bugetar, pentru că nu este încheiată această ajustare fiscală.
Gina Vacariu: Când ziceți „ajustare fiscală”, domnule Dumitru – să înțeleagă și oamenii de acasă care nu au studii economice –, vă referiți că s-ar putea ca și guvernul următor să fie nevoit, în momentul în care se instalează sau după o perioadă destul de scurtă, să vină din nou cu un plan prin care să mai crească niște taxe?
Ionuț Dumitru: Eu, personal, cred că nu mai este nevoie de creșteri de taxe, dar este nevoie de reducerea deficitului bugetar. Deci, la un deficit bugetar de 6% și ceva nu poți să te gândești că lucrurile sunt în regulă. Dimpotrivă, trebuie să continui să reduci deficitul bugetar și avem și un angajament în acest sens, de a reduce deficitul bugetar până la sub 3% din PIB în anii următori.
Dar această reducere nu mai trebuie făcută prin creșteri de taxe, pentru că nu mai este necesar lucrul acesta, ci avem nevoie de o combinație, cumva, de măsuri pe partea de venituri și pe partea de cheltuieli, care să reducă deficitul bugetar cu circa un punct procentual din PIB pe an.
Adică, asta nu înseamnă neapărat că salariile și pensiile vor trebui înghețate și în anii următori, ci trebuie să începem să indexăm salariile și pensiile, dar cu un ritm foarte prudent, astfel încât să continue această ajustare a facturii de salarii și a facturii de asistență socială ca procent din PIB și în anii următori, ca să putem să îndeplinim acest obiectiv de ajustare fiscală.
Dar, încă o dată, lucrul acesta înseamnă eforturi mari pe colectarea taxelor și impozitelor și eforturi mari pe partea de cheltuieli, în sensul ținerii sub control a creșterii cheltuielilor. Adică să avem o creștere a cheltuielilor foarte prudentă și să nu promitem lucruri pe care nu le putem realiza.
Pericolul retrogradării ratingului de țară
Gina Vacariu: În toamnă așteptăm o evaluare din partea agențiilor de rating. Care este pericolul pe care îl vedeți dumneavoastră în acest moment?
Ionuț Dumitru: Dacă România ar aluneca în categoria nerecomandată investițiilor (junk), ceea ce sperăm să nu se întâmple, consecințele ar fi foarte importante. De ce? Pentru că dispărem, practic, ca țară de pe harta multor investitori care, prin politicile lor investiționale, nu investesc decât în această categorie de investment grade în care suntem astăzi.
Implicațiile ar fi concrete. Ar fi, în primul rând, pentru finanțarea deficitului bugetar. Să nu uităm că România are încă deficite foarte mari, adică la 6% și ceva deficit bugetar. Dacă adăugăm și datoria publică care ajunge la maturitate anul acesta și trebuie refinanțată, necesarul de finanțare al statului român ca medie lunară este uriaș.
Statul român trebuie să împrumute anul acesta peste 20 de miliarde de lei, lună de lună. Banii aceștia trebuie împrumutați din piețele financiare și sunt două aspecte aici: cine îți dă acești bani și la ce costuri.
Semnalul negativ pe care l-am da și care ar duce într-adevăr la o reducere de rating ar fi cel în care, în contextul politic în care ne aflăm, noul Guvern care se va instala va veni să spună: „Domnule, pe noi nu ne mai interesează deficitul bugetar și noi creștem cheltuielile, reducem taxele și deraiem din nou cu deficitul”.
Astfel, deficitul bugetar ar începe să crească din nou, iar într-un asemenea scenariu reducerea ratingului este inevitabilă.
Gina Vacariu: Adică dumneavoastră ziceți așa: dacă ajungem în junk și vom fi retrogradați, vom plăti niște dobânzi foarte mari pentru a finanța deficitul, vom ajunge la niște dobânzi foarte mari și va fi și foarte greu să luăm acel împrumut? Adică s-ar putea ca statul român să se găsească în poziția în care nu are de unde să se împrumute și să meargă spre un acord cu FMI, de exemplu? Există acest scenariu ca statul să nu mai poată plăti, să fie un blocaj în ceea ce privește plata pensiilor și a salariilor pentru că nu mai găsește bani de finanțare și nu mai are cine să ne împrumute? Scenariile sunt așa: putem ajunge să nu ne mai putem împrumuta – scenariul unu. Și scenariul doi, putem să ajungem și la un acord cu FMI?
Ionuț Dumitru: În momentul de față, scenariile acestea au probabilități mici. Sigur că atunci când discuți de scenarii despre ce se poate întâmpla, fiecare are o probabilitate mai mică sau mai mare de a se realiza.
Dacă noi menținem traiectoria de consolidare fiscală, adică ne păstrăm angajamentul de reducere a deficitului bugetar – pentru că asta vor să vadă de la noi nu numai Comisia Europeană, ci și finanțatorii noștri, cei care ne dau bani –, ei vor vedea că noi conștientizăm problema mare pe care încă o avem și continuăm eforturile de reducere a deficitului, astfel încât necesarul nostru de finanțare să scadă în anii următori.
Scenariul limitării la propriile venituri și capcana promisiunilor
Gina Vacariu: Spuneați, domnule Dumitru, un lucru foarte interesant: dacă nu vor fi continuate politicile de reducere a deficitului, am putea ajunge în următoarea fază în care, dacă avem 100 de lei și noi producem 100 de lei din taxe și impozite – la statul român mă refer când zic „noi” –, atunci va avea doar acei 100 de lei pe care va trebui să-i cheltuiască. Asta ce înseamnă pentru pensii, salarii, investiții? Pot fi anumite blocaje?
Ionuț Dumitru: Sigur că pot fi blocaje. În momentul în care nu te poți împrumuta pe piețele financiare – dacă lucrăm pe scenariul acesta în care nu te mai poți împrumuta –, trebuie să te limitezi la veniturile pe care le încasezi.
Dar, încă o dată, în momentul de față acest scenariu are o probabilitate foarte mică să se întâmple. El se va întâmpla numai în măsura în care deraiem de la traiectoria de consolidare fiscală.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare greșeală pe care am putea să o facem și care ne duce în scenariul ipotetic pe care îl discutam este cea în care venim cu măsuri care ne întorc înapoi în termeni de deficit bugetar.
Dacă deficitul bugetar începe să crească din nou, atunci semnalul acesta ar fi extrem de negativ și pentru agențiile de rating, și pentru finanțatori, în general.
Inclusiv aceste propuneri care circulă de câteva zile legate de potențiale măsuri ale noului guvern – ca noul guvern să scadă TVA-ul, să scadă taxarea muncii sau să înceapă să indexeze masiv salariile și pensiile – cred că dau un semnal incoerent și inconsistent finanțatorilor și agențiilor de rating.
Dacă astfel de propuneri vor fi și implementate, cred că va fi greu să evităm un downgrade. Nu îți permiți, într-un astfel de context, să vii cu măsuri care să crească deficitul bugetar.
Sigur că poți să vii cu niște măsuri punctuale – reduc o taxă, dar ea trebuie compensată cumva. Adică ea trebuie acoperită în buget din creșteri de taxe în altă parte sau din reduceri de cheltuieli. Alte soluții nu există, pentru că deficitul bugetar nu poți să-l crești.
Dacă îl crești, intrăm în scenariul de care discutam mai devreme, în care agențiile de rating și finanțatorii ne vor penaliza.
Mitul FMI ca „Bau-Bau” și riscul deciziilor din 2010
Gina Vacariu: Cel mai mare pericol pentru România economică îl vedeți în incapacitatea de plată sau în a ajunge pe mâna FMI-ului, iar FMI să ne dea bani, dar cu acele condiții din criza precedentă? Când ne amintim, ne-au pus condiții de genul: tăiați salariile cu 25%, supraimpozitați pensiile, creșteți TVA-ul la 24%...
Ionuț Dumitru: Toată lumea vede FMI-ul ca pe un „Bau-Bau” care vine și ne pune să facem niște lucruri pe care nu vrem să le facem. În realitate, FMI-ul nu vine decât să-ți spună: „Domnule, ăsta este bugetul pe care îl ai. Ca să te încadrezi în țintele pe care le ai, trebuie să iei niște măsuri”.
Iar paleta de măsuri este în decizia ta, adică ceea ce vei face, până la urmă, este decizia guvernului. Sigur, acele măsuri se agreează și cu finanțatorul internațional, cum a fost în cazul nostru FMI de-a lungul timpului, dar măsurile respective le poți lua și pe cont propriu.
Adică nu este nimic deosebit când ai un deficit bugetar atât de mare. Noi, cu multe eforturi și cu costuri economice, sociale și politice, am făcut niște lucruri care ne-au corectat jumătate din problemă.
Mai avem încă jumătate de făcut într-un orizont care este mai relaxat în anii următori. Cea mai mare greșeală pe care am face-o în momentul de față este să facem pași înapoi, adică să reversăm aceste măsuri care s-au luat cu costuri mari și să ajungem cu spatele la zid; pentru că nu vom face decât să ne afundăm și mai tare bugetar și economic, în general.
Gina Vacariu: Și dacă ajungem cu spatele la zid, așa cum ziceți dumneavoastră, credeți că guvernul care va fi va ajunge în punctul în care va trebui să ia niște decizii foarte grele, de genul tăieri de salarii sau de pensii și, din nou, creșteri de taxe, exact cum se făcea referire la anul 2010?
Ionuț Dumitru: Indiferent de guvernul care se află la un moment dat la guvernare, când nu ai bani, nu ai bani.
Ştiri video recomandate
