Adam Rainer (1899–1950) este singura persoană din istoria documentată despre care se știe că a avut atât nanism, cât și gigantism, fapt ce i-a adus un titlu în Cartea Recordurilor (n.r. Guinness World Records) pentru cea mai mare variație de înălțime în viața unui om.
Născut în Graz, Austria, din părinți de înălțime medie, Adam a fost considerat un copil sănătos. Totuși, în copilărie era descris ca fiind mic de statură, slab și firav.
Despre viața sa timpurie se cunosc puține detalii până în anul 1917, când s-a înrolat în armată pentru a lupta în Primul Război Mondial.
Avea 18 ani la acel moment și a fost măsurat cu o înălțime de 122,55 cm – fiind astfel considerat prea scund pentru a fi acceptat în armata austro-ungară, potrivit Guinness World Records.
Ce este nanismul
Nanismul este caracterizat, de obicei, printr-o înălțime adultă sub 147 cm, iar media înălțimii în rândul persoanelor cu această afecțiune este de aproximativ 122 cm.
Un an mai târziu, Adam a încercat din nou să se înroleze. Deși crescuse ușor, tot nu atinsese înălțimea minimă necesară.
Interesant este faptul că mâinile și picioarele sale aveau dimensiuni normale pentru un adult – purta un număr US 10 (EU 43; UK 9) la pantofi.
Totuși, la vârsta de 21 de ani, când majoritatea bărbaților încetează să mai crească în înălțime, pentru Adam abia începea o creștere spectaculoasă.
Picioarele lui au început să crească rapid, ajungând în câțiva ani la mărimea US 20 (EU 57,5; UK 19,5).
Pe parcursul unui deceniu, Adam a crescut în medie cu 9,14 cm pe an, iar în 1930, la 31 de ani, avea o înălțime de 216 cm.
Această creștere extremă părea inexplicabilă. În plus, coloana vertebrală a început să i se curbeze, iar trăsăturile feței i s-au mărit vizibil.
Pentru a înțelege ce se întâmplă cu el, doi medici – dr. Mandl și dr. Windholz – l-au studiat timp de câteva luni, între august 1930 și mai 1931.
Ce au descoperit cercetătorii despre piticul care a devenit gigant
După examinări amănunțite, au concluzionat că Adam suferea de acromegalie, o tulburare hormonală cauzată de o tumoră benignă a glandei pituitare.
Acromegalia determină creșterea exagerată a anumitor părți ale corpului și, netratată, poate deveni letală.
Este provocată, de obicei, de o tumoră pe glanda pituitară, așa cum a fost și cazul lui Sultan Kösen (Turcia) – cel mai înalt om în viață din lume.
La copii, această afecțiune duce la creșterea în înălțime și este cunoscută sub numele de gigantism – în cazul lui Sultan, el a început să crească accelerat de la vârsta de 10 ani.
În mod normal, la adulți, înălțimea nu mai suferă modificări, iar creșterea se limitează la mâini, picioare și față.
La Adam se observau toate simptomele clasice de acromegalie, inclusiv mărirea extremităților, dar, spre deosebire de alții, el a continuat să crească și în înălțime.
Chiar dacă nu era clar dacă diagnosticul de acromegalie era complet corect, medicii au fost de acord că tumora trebuia înlăturată, pentru a opri producția excesivă de hormon de creștere și pentru a încetini curbura progresivă a coloanei.
La acea vreme, o intervenție chirurgicală de acest tip era extrem de riscantă. În aceeași perioadă, Robert Wadlow (SUA; 1918–1940), cel mai înalt om din toate timpurile, a fost descurajat de medici să se opereze din cauza riscului ridicat de deces.
Cu toate acestea, în ciuda scepticismului, dr. Oscar Hirsch a reușit să efectueze cu succes operația.
A continuat să crească în înălțime chiar și după operație
Când Adam a fost examinat la câteva luni după intervenție, medicii au constatat că nu mai crescuse în înălțime, dar coloana sa se curbase și mai mult. Creșterea încetinise, însă nu se oprise complet.
În anii ce au urmat, Adam a început să dezvolte și alte complicații medicale frecvente în cazul persoanelor cu acromegalie: orbirea completă a ochiului drept, pierderea auzului la urechea stângă, precum și dureri de cap intense și frecvente.
În cele din urmă, din cauza agravării deformării coloanei, Adam a ajuns imobilizat la pat, incapabil să mai stea în picioare sau să meargă.
A fost internat într-un cămin de îngrijire, unde și-a petrecut restul vieții. A murit pe 4 martie 1950, la vârsta de 51 de ani.
În mod uluitor, la momentul decesului său, a fost măsurat cu o înălțime de 234 cm, ceea ce înseamnă că a continuat să crească chiar și după operație.
De la a fi respins din armată din cauza înălțimii prea mici, până la a ajunge imobilizat din cauza unei creșteri necontrolate, povestea lui Adam Rainer este una tragică.
Totuși, fiind unul dintre primii pacienți operați pe glanda pituitară, Adam a avut un rol esențial în medicina secolului XX și în înțelegerea gigantismului.
Ştiri video recomandate
