Tiberiu Mateiu are 48 de ani și, de câțiva ani, meseria lui este să le arate oamenilor, pentru prima oară în viață, cum arată lumea de sub apă. Vara asta îl găsești în Zakynthos, într-una dintre cele mai importante zone de cuibărit din Mediterana pentru caretta caretta – țestoasele cu cap mare, specie protejată și amenințată, care vin an de an pe plajele insulei să-și depună ouăle. Tocmai de-asta, în golful unde lucrează Tiberiu nu au voie bărci de viteză sau orice alte sporturi, iar apa rămâne una dintre puținele bucăți de mare curată, liniștită, nederanjată.
› Vezi galeria foto ‹
Turiștii pe care îi scufundă el – unii dintre ei neștiind nici măcar să înoate – vin să vadă exact lumea asta ocrotită. Dar povestea lui nu se oprește aici: în timp ce le arată altora calea spre prima lor scufundare, Tiberiu se pregătește pentru propria lui reconversie, spre arheologia subacvatică – visul de a descoperi epave și a recupera artefacte din ele, nu doar de a le admira. Totul a pornit cu o decizie luată acum câțiva ani, când și-a dat seama că jumătate din viață îi trecuse fără să facă ce-și dorea cu adevărat.
„În 2022 am plecat de la multinaționala la care lucram. Mi-am dat seama că nu o să fac milionul de euro sau de dolari. Am realizat că mi-a trecut jumătate de viață și voiam ca cealaltă jumătate să o trăiesc făcând ce-mi place. Eu iubesc foarte mult să fac scufundări, să fac navigație – sau mă rog, cum ne englezim acum, să zicem sailing – și istoria. Și acum încerc să combin scufundările cu istoria”, spune Tiberiu.
Rezultatul acestei combinații e o meserie stranie și fascinantă: instructor de scufundări recreaționale, cu ambiția de a deveni, într-o zi, arheolog marin. Pentru asta s-a înscris și la Facultatea de Istorie a Universității din București. Nu ca hobby de weekend, ci ca pas concret spre singurul lucru care i se pare că merită efortul unei a doua vieți profesionale: să cartografieze epave, nu doar să le admire.
O lege gândită de militari pentru civili
Explică și care îi e nemulțumirea legată de acest domeniu în România: la noi, scufundările recreaționale – cele pe care le practică el, pentru oameni obișnuiți care vor să vadă pești și epave – sunt reglementate de armată.
„Militarii, cumva, au luat sub aripa lor reglementarea instructorilor pentru scufundări recreaționale, cum sunt eu, ceea ce este o aberație. Pentru că e ca și cum – fac o analogie cruntă – dacă vrei să îți iei permisul de conducere, te duci la unitatea de tancuri. Sau, ca să-ți iei examenul de parașutist amator, te duci la unitatea de parașutiști militari”, explică el.
Cum s-a ajuns aici?
„Ei au profitat de neatenția unui ministru și cumva și-au arogat acest drept”. Tiberiu spune că va încerca să găsească parlamentari dispuși să schimbe legea, deși nu are mari speranțe: „Îmi pare rău, dar viziunea mea despre Parlamentul României e foarte proastă, mi se pare că e o combinație între circ și teatru”.
Viziunea lui despre cum ar trebui să arate legea e, în schimb, foarte clară – și împrumutată din țările unde treaba asta funcționează de decenii.
Scufundările ar trebui împărțite în patru categorii distincte, explică Tiberiu: recreaționale (turistice, pentru cei care vor să vadă epave și pești), comerciale (reparații la conducte și platforme petroliere), tehnice (tot recreaționale, dar la peste 40 de metri adâncime) și militare – plus o a cincea categorie aparte, cea a scafandrilor științifici, împărțită la rândul ei în arheologi și biologi marini.
„Așa ar fi o lege normală în România”, spune el, uitându-se spre modele ca Malta, Grecia, Italia sau Franța – țări cu legislație de arheologie subacvatică construită în 20-30 de ani de experiență.
Try Scuba, în rezervația țestoaselor
Munca lui de zi cu zi în Grecia n-are, deocamdată, nimic de-a face cu arheologia.
„Fac excursii sub apă cu oameni care nu s-au scufundat niciodată. Unii știu să înoate, alții nu știu. Și totuși își fac curaj pentru că vor să vadă cum este în cealaltă lume, lumea de sub ape”, povestește el.
Programul se numește Try Scuba – „Încearcă scufundarea” – și se desfășoară la maximum 5 metri adâncime, după un briefing în care le explică oamenilor cum să respire, cum să-și egalizeze presiunea în urechi și cum să-și golească masca dacă se umple cu apă.
Dacă vede că elevii lui se descurcă, îi ține la o distanță de maximum un braț, maximum doi elevi odată, și le face poze și filmulețe sub apă. „Ca amintire, sau, în cazul celor mai tineri, să se poată lăuda cu ele pe Instagram și TikTok”.
(Nu doar cei tineri se laudă, de altfel – cei „mai bătrâni” fac exact același lucru, doar că pe Facebook, râde el.)
A ajuns în Zakynthos pentru că așa i s-a ivit ocazia, deși ar fi preferat o locație unde să poată merge mai adânc, cu scafandri experimentați – undeva la 18-25 de metri. În schimb, insula grecească e ideală tocmai pentru genul ăsta de scufundare de inițiere: face parte dintr-o rezervație naturală unde vin țestoasele să depună ouă, deci nu au voie bărci cu viteză sau cu banană, vizibilitatea e foarte bună, iar sub apă „sunt doar pești, țestoase și omuleți”.
Epave, rechini și un lac din Carpați care „n-are fund”
Lista locurilor unde s-a scufundat până acum sună ca un itinerar de aventurier: Muntenegru, Croația, Bulgaria, Egipt, Cipru. Preferata lui, până acum, e o epavă din Al Doilea Război Mondial din Marea Roșie: „SS Thistlegorm parcă, era un vas care transporta tehnică de luptă. A fost scufundat de două avioane germane, și pe el au rămas tancuri, muniție, camioane, motociclete. E foarte frumos de văzut”.
În Cipru a văzut Zenobia, una dintre cele mai mari epave din Mediterana – s-a scufundat chiar la primul ei voiaj, cu tot cu niște tiruri Volvo rămase în cală.
Lista locurilor pe care încă vrea să le vadă e la fel de ambițioasă: Raja Ampat, în Indonezia, pentru cele peste 100 de specii de pești; Marea Roșie, pentru rechini; o excursie foarte scumpă până la Galapagos, pentru sute de rechini-ciocan; Silfra, în Islanda, unde te poți scufunda literalmente între două plăci tectonice, într-o apă foarte rece.
Și, ca să nu uităm de unde a plecat, are și o amintire de acasă.
„Când am început eu, eram pe la 30 de ani, am făcut scufundări la Bâlea. Ziceau unii că Bâlea e lac fără fund; au fost foarte dezamăgiți când le-am zis că are doar 11 metri adâncime. Dar acolo am găsit tacâmuri, farfurii de pe vremea dinainte de '89, meniuri”, povestește el.
O epavă din epoca bronzului, cartografiată de-a fir a păr
Tot ce face Tiberiu acum e, spune el, un mijloc spre un scop mai mare. Vrea să strângă bani din scufundările recreaționale ca să-i investească în propriul lui centru de scufundări. Iar o altă parte în arheologie marină – pentru că „a fi arheolog marin, când voi deveni poate peste câțiva ani, nu e cea mai bine plătită meserie”. Și pentru că arheologia subacvatică nu e o treabă de om singur: „E o echipă multidisciplinară, nu poți fi de capul tău. O epavă trebuie cartografiată, măsurată, hașurată, trebuie recuperate artefactele din ea, în măsura în care nu sunt periclitate”.
Exemplul care îl fascinează e epava Uluburun, de pe coasta Turciei. E o epavă din epoca bronzului, găsită intactă: „Americanii au cercetat la ea 10 ani de zile, 22.000 de ore de scufundări”.
Ce a făcut ca povestea asta să merite atâta trudă a ieșit la iveală abia mai târziu, când cercetătorii au analizat staniul găsit la bord: materialele veneau dintr-un mix de regiuni, ceea ce a arătat exact rutele comerciale din zona respectivă, în urmă cu mii de ani: „Din punctul ăsta de vedere mie mi se pare fascinant”.
Mai spune că își dorește să cerceteze distrugătorul Moskva, scufundat în 1941 în apele noastre, la o adâncime de 45-50 de metri.
Când vine vorba despre România, tonul lui Tiberiu se schimbă. Nu se bazează pe stat pentru un eventual proiect arheologic subacvatic propriu – „o scufundare la peste 40 de metri necesită echipament foarte scump, dronă, vas de cercetare” – și nu crede că autoritățile ar putea susține financiar așa ceva. Mizează, în schimb, pe un sponsor privat, în schimbul înființării unui muzeu.
Îl aduce în discuție și pe cel pe care îl numește echivalentul românesc al lui Jacques-Yves Cousteau: Constantin Scarlat, „un personaj legendar”, pionier al scufundărilor la noi, care a testat echipamente, a făcut muncă de pionierat în arheologie subacvatică, scufundări militare și biologie marină – și ale cărui descoperiri au ajuns în muzee.
O singură piscină de 5 metri pentru patru milioane de oameni
Chiar dacă visul lui e undeva la 40 de metri adâncime, în epave milenare, drumul până acolo trece prin ceva mult mai banal: o piscină. Și aici lucrurile stau prost. Cursul de scufundare începe întotdeauna în piscină, dar în tot Bucureștiul – un oraș de 4 milioane de locuitori – există o singură piscină cu adâncime de 5 metri unde au voie scafandrii, cea de la Complexul de Natație Otopeni.
Tarifele pentru școlile de scafandri s-au dublat sau triplat acolo, iar celelalte opțiuni au dispărut: piscina de la Ștrandul Tineretului e închisă, la fel și cea de la Lia Manoliu, spune el.
E, poate, cea mai concretă imagine a distanței dintre visul lui de arheolog marin și infrastructura pe care o are la dispoziție acasă.
Jumate-jumate
La finalul discuției noastre, apare întrebarea inevitabilă: dacă ar avea milionul acela de dolari despre care vorbea la început, s-ar mai întoarce în România? Răspunsul lui Tiberiu nu e nici da, nici nu. „E jumate-jumate. M-aș întoarce doar ca să le încurc jocurile politicienilor. Aș înființa un partid. Aș încerca să fac și lucruri bune pe partea de educație și sănătate”.
Și, ca orice om care s-a mutat de la un capăt la altul al lumii, tot ce-și dorește sună, până la urmă, foarte simplu – și foarte greu de obținut. Vorbește despre cartierul lui din București: „Eu stau în Drumul Taberei. Mi-aș dori foarte mult ca în Drumul Taberei să avem un spital, dar mai degrabă vedem plecând rachete pe Lună din acest cartier decât să vedem un spital”.
Până una-alta, Tiberiu Mateiu rămâne în Zakynthos, ducând turiști curioși la 5 metri sub apă, numărând elevii brevetați – momentan nouă – și citind, în timpul liber, despre rutele comerciale din epoca bronzului. Facultatea de Istorie e primul pas dintr-un plan pe termen lung. Restul, spune el, se construiește scufundare cu scufundare.
Ştiri video recomandate
