O descoperire șocantă arată că sunt necesare măsuri drastice pentru combaterea încălzirii globale în următorii maxim 20 de ani pentru a evita efecte catastrofale asupra vieții pe Pământ așa cum este ea în prezent, avertizează oamenii de știință. Un nou studiu a arătat că prăbușirea sistemului complex de curenți oceanici din Atlanticul de Nord (AMOC) este inevitabilă dacă nu se iau aceste măsuri urgente pentru reducerea drastică a emisiilor din combustibili fosili, relatează The Guardian.
AMOC este unul dintre cele mai mari sisteme de curenți oceanici și reprezintă un element cheie în sistemul climatic global. AMOC funcționează asemenea unei benzi transportoare uriașe. Acest sistem complex de curenți oceanici aduce apă tropicală încălzită de soare către Europa și Arctica, unde aceasta se răcește și se scufundă, formând un curent de întoarcere la mare adâncime.
Oamenii de știință avertizează de mai mult timp că AMOC se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 1.600 de ani ca urmare a crizei climatice.
Modelele climatice indicau recent că un colaps al acestor curenți oceanici înainte de anul 2100 era improbabilă, dar noua analiză a examinat modele rulate pe perioade mai lungi, până în 2300 și 2500.
Aproape de linia roșie
Acestea arată că punctul de cotitură care face inevitabilă oprirea prăbușitii AMOC este probabil să fie depășit în câteva decenii, însă colapsul propriu-zis ar putea surveni abia după 50-100 de ani.
Oamenii de știință au descoperit că:
- dacă emisiile de carbon continuă să crească, 70% dintre modelele rulate au dus la colapsul AMOC;
- un nivel intermediar de emisii a rezultat în prăbușirea AMOC în 37% dintre modele:
- în scenariile în care emisiile de emisii reduse, AMOC s-a prăbușit în 25% dintre cazuri;
Anterior, oamenii de știință au avertizat că colapsul AMOC trebuie evitat „cu orice preț”. Efectele ar fi devastatoare pentru planetă și viața umană: colapsul ar muta centura tropicală a precipitațiilor, de care depind milioane de oameni pentru a-și cultiva hrana, ar arunca Europa Occidentală în ierni extrem de reci și veri secetoase și ar adăuga încă 50 cm la nivelul mării, care deja este în creștere.
Noile rezultate sunt „chiar șocante”, a declarat profesorul Stefan Rahmstorf, de la Institutul Potsdam pentru Cercetări asupra Impactului Climatic din Germania, membru al echipei de studiu.
„Obișnuiam să spun că șansele prăbușirii AMOC din cauza încălzirii globale erau sub 10%. Acum, chiar și într-un scenariu cu emisii reduse, respectând Acordul de la Paris, pare că probabilitatea este mai degrabă de 25%.
Aceste cifre nu sunt foarte certe, dar vorbim despre o chestiune de evaluare a riscului, unde chiar și o probabilitate de 10% a prăbușirii AMOC ar fi mult prea mare. Am descoperit că punctul de cotitură, după care oprirea devine inevitabilă, este probabil să fie atins în următorii 10-20 de ani. Și acesta este un rezultat șocant, motiv pentru care trebuie să acționăm foarte rapid în reducerea emisiilor.”, a avertizat cercetătorul.
AMOC s-a prăbușit în trecutul Pământului
Oamenii de știință au observat semnele unui punct critic încă din 2021 și știu că AMOC s-a prăbușit în trecutul Pământului.
„Observațiile în Atlanticul de Nord îndepărtat arată deja o tendință descendentă în ultimii cinci-zece ani, în concordanță cu proiecțiile modelelor. Chiar și în unele scenarii cu emisii intermediare sau reduse, AMOC încetinește drastic până în 2100 și se oprește complet ulterior. Asta arată că riscul este mai grav decât își dau seama mulți oameni”, a declarat prof. Sybren Drijfhout, de la Institutul Meteorologic Regal al Olandei, membru al echipei de cercetători.
Studiul, publicat în revista Environmental Research Letters, a analizat modelele standard folosite de Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC). Oamenii de știință s-au arătat în special preocupați de faptul că, în multe modele, punctul critic este atins în următorul deceniu sau două, după care oprirea AMOC devine inevitabilă din cauza unui mecanism de feedback auto-amplificator.
Temperaturile aerului cresc rapid în Arctica din cauza crizei climatice, ceea ce înseamnă că oceanul se răcește mai lent acolo. Apa mai caldă este mai puțin densă și, prin urmare, se scufundă mai lent. Această încetinire permite acumularea mai multor precipitații în apele de suprafață sărate, reducând și mai mult densitatea, ceea ce încetinește suplimentar scufundarea și alimentează bucla de feedback.
Un alt studiu recent, cu o abordare diferită, a constatat de asemenea că punctul de cotitură va fi probabil atins la mijlocul acestui secol.
Doar unele modele IPCC au fost rulate dincolo de anul 2100, așa că cercetătorii au verificat care dintre acestea, până la sfârșitul secolului, arătau că AMOC se afla deja în declin ireversibil. Astfel au rezultat cifrele de 70%, 37% și 25%. Oamenii de știință au concluzionat: „Astfel de valori nu mai corespund descrierii de eveniment cu probabilitate scăzută, dar cu impact ridicat, folosită pentru discutarea unei prăbușiri abrupte a AMOC în ultimul raport IPCC.”
Oamenii de știință care au lucrat la acest studiu spun că cifrele ar putea fi chiar mai mai grave, pentru că modelele nu au inclus torentul de apă topită provenită din calota glaciară a Groenlandei, care diluează suplimentar apele oceanice.
O rază de speranță
Dr. Aixue Hu, de la Global Climate Dynamics Laboratory din Colorado, SUA, care nu a făcut parte din echipa de studiu, a declarat că rezultatele sunt importante. „Dar rămâne foarte incert când va avea loc prăbușirea AMOC sau când va fi depășit punctul critic, din cauza lipsei de observații directe [ale oceanului] și a rezultatelor diferite ale modelelor.”
Studiul care concluzionase că o prăbușire totală a AMOC era improbabilă în acest secol a fost condus de dr. Jonathan Baker, de la Met Office Hadley Centre din Marea Britanie.
„Acest nou studiu subliniază că riscul crește după anul 2100. Aceste procente trebuie privite cu prudență – dimensiunea eșantionului este mică, deci sunt necesare mai multe simulări [dincolo de 2100] pentru a cuantifica mai bine riscul.”, a explicat cercetătorul.
Cu toate acestea, Baker a adăugat: „Oceanul se schimbă deja, iar modificările preconizate în circulația Atlanticului de Nord sunt o reală preocupare. Chiar dacă prăbușirea este improbabilă, se așteaptă o slăbire majoră, iar aceasta, de una singură, ar putea avea efecte serioase asupra climei Europei în deceniile următoare. Dar viitorul circulației curenților atlantici se află încă în mâinile noastre.”
Ştiri video recomandate
