La aproximativ 5.150 de kilometri sub suprafața Pământului, într-un loc unde temperaturile sunt comparabile cu cele de la suprafața Soarelui, iar presiunea depășește de milioane de ori presiunea atmosferică, se petrece un proces care face posibilă existența vieții pe planeta noastră. Miezul interior al Pământului continuă să crească, chiar dacă o face cu doar aproximativ un milimetru pe an.
Un studiu publicat în septembrie 2025 de cercetători de la Universitatea Oxford, Universitatea Leeds și University College London explică în detaliu cum are loc acest proces și de ce este esențial pentru menținerea câmpului magnetic al Pământului.
Nucleul interior este o sferă solidă formată în principal din fier și nichel, cu un diametru de aproximativ 2.442 de kilometri, comparabil cu dimensiunea Lunii, potrivit Space Daily.
El este înconjurat de un strat de fier lichid gros de aproape 2.300 de kilometri. Pe măsură ce planeta pierde treptat căldură în spațiu, o parte din fierul topit se solidifică și se depune pe suprafața miezului interior, făcându-l să crească foarte lent.
Deși ritmul de numai un milimetru pe an pare neînsemnat, procesul durează de sute de milioane, poate chiar peste un miliard de ani. În acest interval, miezul a acumulat un volum uriaș de material solid.
Descoperirea care a rezolvat un mister
Oamenii de știință știau de mult că miezul interior crește, însă modelele teoretice aveau o problemă: fierul pur nu ar trebui să înghețe atât de ușor în condițiile existente în centrul Pământului.
Noua cercetare arată că explicația este prezența unor cantități mici de elemente ușoare, în special carbon. Simulările realizate la nivel atomic au demonstrat că acesta reduce energia necesară pentru cristalizarea fierului, permițând solidificarea în condițiile reale din interiorul planetei.
Fără carbon, spun cercetătorii, este posibil ca miezul interior să nu fi existat în forma actuală sau să fi început să se formeze mult mai târziu.
Cum influențează acest proces viața de la suprafață
Solidificarea fierului nu înseamnă doar că miezul devine mai mare. În timpul acestui proces este eliberată energie sub formă de căldură, iar elementele mai ușoare, precum carbonul, oxigenul, sulful sau siliciul, sunt împinse în stratul de fier lichid din jur.
Aceste materiale mai ușoare urcă spre exterior și pun în mișcare întregul ocean de fier topit din miezul exterior. Mișcarea continuă a acestui metal lichid, care conduce electricitatea, generează câmpul magnetic al Pământului prin procesul cunoscut sub numele de geodinam.
Acest scut magnetic protejează planeta de particulele încărcate provenite de la Soare, împiedicând vântul solar să erodeze atmosfera. Tot el este responsabil pentru apariția aurorelor boreale și pentru funcționarea busolelor.
Ce s-ar întâmpla dacă miezul nu ar mai crește
Fără energia produsă de cristalizarea continuă a fierului, mișcarea din miezul exterior s-ar reduce treptat, iar câmpul magnetic s-ar slăbi în decursul a zeci de milioane de ani.
O situație asemănătoare s-a produs pe Marte, unde dispariția câmpului magnetic a permis vântului solar să îndepărteze o mare parte din atmosferă. Astăzi, Planeta Roșie este rece, uscată și are o atmosferă extrem de subțire.
Miezul Pământului nu este perfect neted
Datele obținute din analiza undelor seismice arată că miezul interior nu este o sferă uniformă. El conține mai multe straturi, asemănătoare foilor unei cepe, iar cercetări publicate în 2025 sugerează că suprafața sa se modifică în timp și prezintă denivelări.
Fiecare strat nou de fier solid păstrează informații despre compoziția chimică a Pământului din momentul în care s-a format, transformând miezul într-o adevărată arhivă a istoriei planetei.
Procesul de creștere nu va continua la nesfârșit. Peste câteva miliarde de ani, miezul exterior se va solidifica aproape complet, iar sursa de energie care alimentează câmpul magnetic va dispărea treptat. Până atunci însă, fiecare milimetru nou de fier care se adaugă în centrul Pământului contribuie la menținerea scutului magnetic ce face posibilă existența oceanelor, a atmosferei și, implicit, a vieții pe planeta noastră.
Structura Pământului
Pământul este alcătuit din patru straturi principale, fiecare având proprietăți diferite:
- Scoarța terestră (crusta)
- Este stratul exterior, pe care trăim.
- Are o grosime de aproximativ 5-70 km.
- Este formată din roci solide și este împărțită în scoarță continentală și oceanică.
- Mantaua
- Se întinde până la o adâncime de aproximativ 2.900 km.
- Reprezintă aproape 84% din volumul Pământului.
- Este alcătuită din roci foarte fierbinți, care se comportă ca un material vâscos și se deplasează lent. Mișcările din manta pun în mișcare plăcile tectonice.
- Nucleul (miezul) exterior
- Se află între aproximativ 2.900 și 5.150 km adâncime.
- Este format în principal din fier și nichel lichide.
- Mișcarea acestui metal topit generează câmpul magnetic al Pământului.
- Nucleul (miezul) interior
- Se întinde de la circa 5.150 km până în centrul Pământului, la 6.371 km.
- Are un diametru de aproximativ 2.442 km, aproape cât Luna.
- Este format în principal din fier și nichel solide, deși temperatura depășește 5.000°C. Presiunea uriașă împiedică metalul să rămână lichid.
