În 2010, fierul lichid din centrul planetei și-a inversat fluxul spre est. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh încearcă să reconstituie fenomenul, care ar fi putut influența câmpul magnetic și rotația planetei.
În 2010, ceva în interiorul planetei Pământ s-a schimbat brusc, iar conform unei cercetări de la Universitatea din Edinburgh, fierul lichid din miezul extern și-a inversat brusc direcția. Descoperirea se bazează pe analize efectuate de Agenția Spațială Europeană și pe măsurători prin satelit ale câmpului magnetic al Pământului, realizate în perioada 1997- 2025, la mii de kilometri adâncime.
În timp ce fluxul nucleului se deplasează de obicei spre vest, aşa cum s-a întâmplat cel puțin în ultimii 9.000 de ani conform unor studii, în apropierea Oceanului Pacific ecuatorial, direcția migrației s-a inversat în mod ciudat, deplasându-se mai rapid spre est. Conform studiului publicat în Journal of Studies of Earth's Deep Interior, procesul a continuat, crescând în intensitate până în 2020, apoi s-a diminuat în anii următori, până în prezent, relatează Corriere della Sera.
O inversare neobișnuită care, așa cum a explicat Frederik Dahl Madsen, geolog la Universitatea din Edinburgh, a ridicat noi întrebări despre mişcările care au loc în interiorul planetei Pământ. Rămâne de văzut dacă inversarea care a avut loc acum 16 ani a fost un eveniment singular sau a făcut parte dintr-o oscilație ciclică, repetitivă, în timp.
Tocmai din acest motiv, monitorizarea constantă în următorii ani va juca un rol cheie, permițându-ne să aflăm mai multe despre evoluția fluxurilor direcționale. Miezul topit reprezintă efectiv originea câmpului magnetic al Pământului şi tocmai la aceste niveluri, de fapt, energia cinetică rezultată din mișcarea metalelor este convertită în energie magnetică , într-un proces cunoscut sub numele de „geodinam”. Această condiție fizică este fundamentală pentru continuarea vieții umane, utilă pentru conservarea compoziției calitative a atmosferei, protejând-o în același timp de radiațiile externe.
Potrivit Elisabettei Iorfida, cercetătoarea care conduce proiectul Swarm al Agenției Spațiale Europene, înțelegerea modului în care straturile interioare interacționează între ele ar reprezenta un punct de cotitură în înțelegerea mecanismelor geofizice care pun în mișcare planeta noastră. Și tocmai aici intră în joc sateliții, deoarece aceștia oferă acum acces la o imagine mult mai detaliată și mai precisă a acestor procese dinamice.
În prezent, cauza acestei schimbări bruște a fluxului rămâne necunoscută, dar unele măsurători sugerează că alte variații semnificative au avut loc aproximativ în aceeași perioadă. La fiecare 5,8 ani, rotația planetei Pământ suferă unele schimbări imperceptibile. Acest fenomen este legat de nucleul Pământului, dar în 2010 s-a oprit și a variat în intensitate timp de aproximativ 4 ani, rezolvându-se în cele din urmă în 2014.
La acestea se adaugă unele evenimente seismice, care ar indica schimbări semnificative la nivelul nucleului Pământului și o posibilă corelație între cele două fenomene. În 2017 , aceiași sateliți au detectat niște impulsuri de variație geomagnetică: pentru cercetători, aceste „turbulențe” ale câmpului magnetic ar putea fi atribuite schimbării fluxului care a avut loc în urmă cu șapte ani.
Ştiri video recomandate
