În 2010, guvernul thailandez a pus în aplicare o formă neobișnuită de inginerie costieră în largul provinciei Narathiwat, scufundând 25 de tancuri militare retrase din serviciu, 273 de vagoane de tren scoase din uz și 198 de camioane de gunoi în apele sudice ale Golfului Thailandei.
Planul, susținut de regina Thailandei, a fost conceput ca răspuns la solicitarea pescarilor locali, care observaseră că populațiile de pești se împuținaseră după ani de pescuit intensiv în zonă.
În loc să comande structuri special construite pentru a forma recife, autoritățile au apelat la echipamente care zăceau deja nefolosite, folosindu-le pentru a alcătui scheletul a 72 de recife noi în regiune.
› Vezi galeria foto ‹
Ani mai târziu, cercetătorii marini s-au întors la locul respectiv pentru a vedea ce forme de viață se instalaseră pe epave.
Studiul lor, realizat asupra unui grup de tancuri și a unui grup separat de vagoane de tren, a urmărit să stabilească ce specii de pești se stabiliseră acolo și în ce număr, oferind o imagine detaliată asupra modului în care un recif construit din surplus militar se dezvoltă în timp.
De ce a scufundat Thailanda tancuri și vagoane de tren retrase din serviciu pentru a construi recife artificiale
Potrivit Al Jazeera, operațiunea din 2010 a presupus amplasarea în mare a 25 de tancuri militare abandonate, 273 de vagoane de tren vechi și 198 de camioane de gunoi, în cadrul unui plan mai amplu destinat creării a 72 de recife noi în regiune.
Inițiativa a fost demarată de regina Thailandei după ce pescarii din provinciile sudice, afectate de tulburări, au cerut ajutor, observând o scădere semnificativă a populațiilor de pești din apele de care depindeau de mult timp.
Alegerea materialelor a fost una practică, nu simbolică. Structurile mari și goale, precum tancurile și vagoanele, oferă imediat adăpost și suprafețe pe care organismele marine le pot coloniza, fără costurile asociate unor module de recif construite special în acest scop.
Al Jazeera a descris amplasarea lor drept „o utilizare neobișnuită a echipamentelor militare”, menționând că vehiculele au fost alese în principal pentru că erau deja scoase din serviciu și disponibile în cantități mari.
Câte specii de pești au atras recifele artificiale
Un studiu publicat în 2020, în Ramkhamhaeng International Journal of Science and Technology, a urmărit să documenteze comunitatea de pești care se formase în două sectoare ale amplasamentului: un grup de patru tancuri și un grup separat de trei vagoane de tren.
Cercetătorii au realizat un recensământ la fiecare structură, înregistrând abundența fiecărei specii prezente, după care au efectuat o căutare suplimentară pentru a identifica eventualele specii omise la numărătoarea inițială.
Bilanțul final a ajuns la 53 de specii aparținând a 21 de familii.
Peștii din familia snapper au reprezentat grupul cu cea mai mare diversitate, cu șapte specii, urmați de peștii damselfish și wrasse, cu câte patru specii fiecare.
Neopomacentrus cyanomus, un mic pește damselfish, a fost specia dominantă atât în zona tancurilor, cât și în cea a vagoanelor.
Potrivit studiului, doar tancurile au susținut agregări mari de pești, deși vagoanele au înregistrat un scor de diversitate ușor mai ridicat.
De ce au atras tancurile mai mulți pești
Deși cele două tipuri de structuri se află în aceeași zonă marină, acestea nu au găzduit comunități identice.
Formele mai complexe și închise ale tancurilor au atras un număr mare de specii mici, greu de observat și gregare, care preferă crăpăturile înguste și zonele protejate de deasupra lor.
Dominanța câtorva specii este cea care a redus scorul general de diversitate al tancurilor, chiar dacă în jurul acestora era vizibil un număr mai mare de pești.
Vagoanele de tren, în schimb, ofereau o complexitate fizică mai redusă, dar ocupau o suprafață mai mare pe fundul mării.
Studiul a constatat că această suprafață mai extinsă a atras mai multe specii care se deplasau în coloana de apă din apropiere, în loc să se adăpostească direct în interiorul structurilor.
Autorii au înregistrat un indice de diversitate de 1,45 pentru vagoane, ușor mai mare decât cel al tancurilor, însă diferența dintre cele două zone nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic.
Cum au susținut recifele pescuitul local
Printre speciile înregistrate s-au numărat și grupuri de pești cu o importanță directă pentru comunitățile de pescari care solicitaseră inițial proiectul.
Peștii snapper, familia cu cel mai mare număr de specii identificat la amplasament, reprezintă o componentă importantă a pescuitului comercial și artizanal în întregul Golf al Thailandei.
Prezența lor constantă atât în zona tancurilor, cât și în cea a vagoanelor sugerează că reciful a funcționat conform scopului pentru care a fost creat: un habitat stabil capabil să susțină pești importanți din punct de vedere economic, alături de speciile mai mici de recif, care domină ca număr.
Studiul a remarcat, de asemenea, prezența peștelui-papagal cu cap mare (Humphead Parrotfish), o specie pe cale de dispariție, printre organismele identificate în zonă.
Potrivit cercetătorilor, recifele artificiale din Narathiwat găzduiesc acum „o comunitate tipică de pești de recif”, care poate oferi adăpost unor specii vulnerabile, pe lângă peștii snapper și alte grupuri cu valoare directă pentru activitățile de pescuit locale.
