Locuiesc
într-un oraş gri. E gri, chiar şi în cea mai frumoasă
şi însorită zi de primăvară. Nu ştiu exact de ce, dar în
mintea mea antiteza absolută a Bucureştiului, oraşul în care
locuiesc, este Londra. Un oraş verde, chiar şi în cea mai
posomorâtă şi ploioasă zi de toamnă. Londra e verde chiar
şi în cele mai umbrite şi lugubre cotloane ale ei. E o
chestie de atmosferă.
De
câteva zile, în oraşul meu gri se vorbeşte despre
schimbare, curăţenie, culori proaspete. Cum se tooot întâmplă
la fiecare 4 ani. La Londra tocmai au fost alegeri pentru primărie
şi contează mai puţin cine a câştigat. Nu despre asta vreau
să vorbesc. Ci despre faptul că, independent de scrutin, în
capitala britanică a ?lovit? un domn care se numeşte Banksy.
Cine e el? Nu ştie mai nimeni. Se ştie doar că e un graffer din
Bristol, care, din când în când, perfect anonim,
umple pereţii cu graffiti.
Zice
Banksy: ?sper că
putem transforma un colţ murdar, întunecat şi uitat de lume
într-o oază a artei... din acel colţ murdar, întunecat
şi uitat de lume?. Înarmat cu tuburi de spray, omul
preschimbă în câteva ore orice zid mizerabil într-o
operă de artă contemporană. Lucrările lui se vând cu sute
de mii de euro. Acum, a inventat Cans Festival şi
a invitat mai mulţi colegi de breaslă să îmbrace un tunel
din sudul Londrei în picturi cu spray-ul.
Privindu-i
arta (www.banksy.co.uk/outdoors/horizontal_1.htm),
mi-am
adus aminte de inscripţiile revoluţionare de pe clădirea
Universităţii. Mi-am adus aminte,
de
fapt, cum
au fost şterse ele, pentru că zgâriau nişte ochi
hipersensibili.
În
oraşul meu gri, există
o incredibilă oază de artă a la Banksy. E pe strada Pictor Arthur
Verona. Mergeţi şi vizitaţi-o. Şi închipuiţi-vă apoi
blocurile
comuniste îmbrăcate
în
graffiti. Şi gropile de pe străzi
transformate
în ochi - gură - sau nas pentru o figură monstruoasă
desenată cu sprayuri.
Anul
ăsta, nu
mă duc la vot. Dar serios că m-aş duce dacă ar candida un
Banks-escu!
Alina Petrescu
