În apropiere de Holzthum, în nordul Luxemburgului, au fost descoperite fundațiile unei fortificații romane şi o comoară compusă din monede emise între secolele al IV-lea și al V-lea, care au fost evaluate la peste 308.000 de euro, deși motivele pentru care au fost îngropate rămân necunoscute.
Doi arheologi amatori, în timp ce explorau un teren arat din apropiere de Holzthum, în nordul Luxemburgului, au făcut o descoperire excepțională: un tezaur format din 141 de monede romane de aur și fundațiile unei clădiri fortificate, datând din perioada imperială târzie, relatează Il Messaggero.
Descoperirea a fost anunțată în decembrie 2024 de Ministerul Culturii din Luxemburg și de Institutul Național de Cercetări Arheologice (INRA), fiind calificată drept o descoperire semnificativă pentru studiul istoriei romane. Valoarea descoperirii nu rezidă doar în cantitatea și starea de conservare a monedelor, ci și în contextul arheologic în care au fost găsite. „Este extrem de rar să poți studia un tezaur monetar antic în integralitatea sa și în cadrul contextului său arheologic”, a precizat ministerul.
Tezaurul valorează peste 308.000 de euro. Monedele sunt “solidi”, o faimoasă monedă romană de aur, introdusă pentru prima dată în jurul anului 309 d.Hr. de către împăratul Constantin cel Mare, în cadrul reformelor sale economice și monetare. Acestea au un diametru de aproximativ 2,5 centimetri și au fost emise sub autoritatea a nouă împărați care au domnit între anii 364 și 408 d.Hr. Primele 38 de monede au fost găsite de cei doi descoperitori, care au raportat imediat descoperirea către INRA.
Conform legislației luxemburgheze privind bunurile culturale, statul a acordat părților îndreptățite o compensație de 308.600 de euro, echivalentul a aproximativ 322.000 de dolari americani la momentul evaluării. Această sumă a fost stabilită în urma unei expertize numismatice independente, care a luat în considerare starea excelentă de conservare a exemplarelor, precum și raritatea anumitor monede. Printre acestea, se remarcă în mod deosebit trei “solidi” emiși în numele lui Eugenius, un uzurpator care a reușit să domnească timp de doar doi ani, între 392 și 394 d.Hr.
Cercetările arheologice s-au desfășurat în perioada 2020–2024. Specialiștii din cadrul INRA au lucrat cu mare atenție pentru a recupera toate obiectele aflate în sol și pentru a reconstitui dispunerea inițială a tezaurului. Operațiunile au fost îngreunate de faptul că zona a fost teatru de luptă în timpul Ofensivei din Ardeni (Battle of the Bulge), în iarna anilor 1944–1945. Prin urmare, arheologii au colaborat cu SEDAL, unitatea Armatei Luxemburgheze responsabilă cu neutralizarea munițiilor explozive.
Sub terenul respectiv au fost scoase la iveală fundațiile unei construcții fortificate impunătoare din epoca romană, identificată de cercetători drept un “burgus“, o mică structură defensivă asemănătoare unui turn fortificat. Arheologii au emis ipoteza că monedele au fost păstrate inițial într-un singur recipient, probabil o pungă, care s-a descompus în timp. Activitățile agricole și trecerea plugului ar fi putut duce la împrăștierea monedelor în sol.
Analiza numismatică a permis reconstituirea parțială a originii tezaurului. Cele 141 de monede “solidi“ au fost emise între anul 364 și sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, cele mai vechi exemplare datând din anul 364. Printre cele mai importante centre se numără Trier, un centru imperial de seamă, situat la aproximativ 45 de kilometri de Holzthum, de unde provin 38 dintre cele 139 de monede standard incluse în clasificarea realizată de autorii studiului. Alte 33 de piese au fost bătute la Antiohia, în regiunea care astăzi face parte din sudul Turciei. De o importanță deosebită este un grup de 17 monede provenind din Nicomedia, un centru antic de batere a monedelor situat în apropierea Mării Marmara, pe teritoriul actual al Turciei nord-vestice.
Toate datează din perioada cuprinsă între anii 364 și 367 d.Hr. „Tezaurul este remarcabil prin numărul de monede din perioada 364–367 care provin de la monetăria din Nicomedia, o cantitate pentru care nu există echivalent în baza de date CHRE”, notează cercetătorii. Este vorba despre baza de date a tezaurelor monetare din Imperiul Roman, gestionată la Oxford, care conține informații despre aproximativ 19.000 de astfel de descoperiri.
Compararea acestui tezaur cu altele din aceeași regiune confirmă caracterul excepțional al acestor descoperiri: monedele din Nicomedia reprezintă, în medie, 3,4% din exemplarele găsite în tezaure comparabile, în timp ce, în tezaurul de la Holzthum, ponderea acestora ajunge la 12,2%. Potrivit specialiștilor, o posibilă explicație îl vizează pe Valentinian I, care a fost proclamat împărat la Ancyra (n.red. Ankara de astăzi) în anul 364, înainte de a călători ulterior în Italia și Galia. „Monedele din acea epocă, emise în Orient, ar fi putut ajunge în regiune odată cu Valentinian I și armata sa”, sugerează studiul.
Este mai dificil de stabilit când și de ce au fost ascunse monedele. Cele mai recente exemplare includ doi „solidi” emiși în timpul lui Honorius, bătuți la Sirmium și datați în perioada 394–395 d.Hr., precum și o monedă produsă la Milano, dintr-o serie emisă între anii 394 și 402. Pe baza acestor dovezi, cercetătorii plasează momentul constituirii tezaurului în ceea ce privește monedele pe care le conține în jurul anului 395 d.Hr. sau la scurt timp după aceea.
Această datare este, totuși, doar o aproximare: deși monedele indică cel mai timpuriu moment posibil în care tezaurul ar fi putut fi îngropat, ele nu precizează momentul exact. Autorii nu au identificat evenimente istorice specifice de care să poată fi legată îngroparea tezaurului. „Nu se cunosc situații sau evenimente istorice cu care să poată fi asociate direct depunerea tezaurului de la Holzthum și faptul că acesta nu a mai fost recuperat ulterior”, au explicat aceştia în studiu.
Aceștia au adaugat că regiunea a rămas relativ stabilă până la începutul secolului al V-lea. Astfel, întrebarea fundamentală rămâne cine a ascuns aurul și de ce nu s-a mai întors niciodată pentru a-l recupera. Este posibil ca nu toate monedele să fie autentice. Examinarea exemplarelor a scos la iveală și unele caracteristici neobișnuite. Două monede rupte sunt alcătuite dintr-un nucleu din metal comun, acoperit cu un strat de aur; una dintre acestea este considerată, după toate probabilitățile, o imitație.
Un alt exemplar, identificat drept moneda numărul 27, prezintă o strălucire închisă la culoare și nu pare a fi confecționat din aur pur. Este posibil să conțină o cantitate semnificativă de argint sau staniu, deși nu au fost efectuate analize specifice pentru a-i determina compoziția exactă. Prezența unor imitații sau a unor monede cu compoziții neobișnuite nu este un fenomen necunoscut în rândul descoperirilor din perioada romană.
Pentru cercetători, aceste exemplare constituie un domeniu suplimentar de investigație, oferind informații despre caracteristicile tezaurului și despre practicile monetare ale epocii. Este posibil ca tezaurul să fie incomplet În ciuda anilor de săpături, arheologii nu pot exclude posibilitatea ca unele dintre monede să fi rămas împrăștiate în sol.
Luptele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și activitățile agricole ulterioare ar fi putut perturba situl, deplasând obiectele și făcând imposibilă recuperarea întregului tezaur original. „Nu este deloc sigur că tezaurului i-a fost recuperată întreaga componență”, au avertizeazat cercetătorii.
Rezultatele complete ale cercetării au fost publicate în revista științifică „Schweizer Münzblätter”, contribuind la o mai bună înțelegere a circulației monedelor romane de aur și a prezenței imperiale în regiune la sfârșitul secolului al IV-lea.
