Intuirea
următoarelor mişcări strategice ale preşedintelui Băsescu a
devenit un sport naţional pentru politicieni şi comentatori
politici. Până acum, preşedintele a reuşit să surprindă
aproape de fiecare dată. Ingeniozitatea sa politică trece mereu
limite pe care societatea nu şi le închipuie. Ca mod de
acţiune l-aş compara cu atleţii care se dopează. Cu ajutorul
medicinei sportive, aceştia încearcă să devină mai
puternici, mai rapizi, încălcând regulile
fair-play-ului. Mecanismul este următorul: mai întâi
sportivul ia diferite substanţe miraculoase inventate în
centrele de cercetare arvunite de staff-urile sportivilor; concurează
dopaţi cât concurează, după care vin laboratoarele
antidoping şi încearcă să depisteze noile anabolizante. De
abia după ceva timp, substanţa cu pricina e, eventual, introdusă
pe lista interzisă şi staff-urile trec la alte sinteze de
medicamente.
Aşa şi cu Băsescu al
nostru. El e înaintea Constituţiei, a societăţii, a mediului
politic. Se dopează cu prevederi care pe vremea lui Iliescu sau
Constantinescu nici nu le-am fi visat şi după aceea Curtea
Constituţională încearcă să refacă regulile jocului.
Diferenţa faţă de lumea sportului este că această Curte
Antidoping nu e în stare să interzică substanţele dopante
ale lui Băsescu.
Aşa se face că
preşedintele Băsescu şi-a rescris fişa postului, forţând
permanent Constituţia. Noi (şi aici i-aş include şi pe
susţinătorii preşedintelui) credeam că nu poate să fie partizan
al vreunui partid, că n-are voie să fie o voce imperativă pe scena
politică, Curtea a zis că ba da, are voie. Noi credeam că n-are
voie să refuze o propune de ministru a premierului, Curtea zice că
ba da. O dată. Acum suntem convinşi că nu poate respinge revocarea
unui ministru (vezi Meleşcanu de la Apărare), dar parcă vedem că
aceeaşi Curte îi găseşte şi aici o explicaţie savantă.
Cu un Băsescu
astfel dopat, echilibrul instituţiilor statului nu mai poate fi
menţinut. Spiritul Constituţiei, acela în care Preşedintele
veghează şi Guvernul guvernează, este vorbă în vânt.
Iar Curtea spune că alea nu sunt substanţe dopante, ci susţinătoare
de efort. Că doar Băsescu e preşedinte-jucător! Lăsând la
o parte potenţa lor politică în privinţa guvernării,
liberalii sunt în permanenţă privaţi de dopingul practicat
de Băsescu, sunt întotdeauna în urmă cu un metru şi
îşi irosesc energiile pentru a rămâne într-o
cursă inegală. În acest răstimp, Comisia Europeană ne
întreabă ce facem cu Justiţia de merge aşa prost, NATO are
emoţii asupra reuşitei celei mai mari reuniuni a organizaţiei de
la înfiinţare,
iar fondurile europene rămân în conturile de la
Bruxelles pentru că România nu e în stare să le
cheltuie. Show-urile televizate pro şi contra Băsescu nu vor mai
putea înlocui însă mult timp bunăstarea românului.
P.S. pe post de pildă:
Marion Jones, cea mai mare atletă a secolului XXI, a concurat dopată
7 ani, până când justiţia i-a dovedit vinovăţia. I-au
fost retrase toate titlurile - 5 medalii olimpice şi 3 mondiale - şi
a fost condamnată la 6 luni de închisoare.
Răzvan Mitroi
