Preocupati intr-o asemenea masura de noi insine,de cuvintele pe care sa le rostim,de planurile si proiectele pe care le ticluim,devenim imuni la gloria creatiei.
Abia daca mai observam norul care acopera luna sau stropii de roua care sta sa cada peste petalele de trandafiri.Gheata de pe iaz care vine si trece.Murele care se coc si se usuca.Evitam frigul sau caldura.Greblam fiecare frunza,indata ce atinge pamantul.Suntem tot mai comozi si traim vieti tot mai practice.Pierdem experienta fascinatiei.
