Medicii incearca sa ii ajute pe toti cei raniti in tragedia de la Colectiv sa isi revina cat mai repede si sa nu ramana cu sechele dupa gravul accident din clubul bucurestean. Cativa pacienti de la Spitalul Bagdasar-Arseni, aflati in stare buna, Andrei Trifu, Alex Plingu si Marian Leustean, au acceptat sa discute cu presa despre starea lor si despre ce s-a intamplat de fapt acolo. Ba mai mult au postat si pe Facebook o fotografie pentru a arata ca se simt bine.
Andrei Trifu, 44 de ani, din Mangalia, de profesie scafandru de mare adancime.
“In momentul in care a izbucnit incendiul a fost o stare de hipnoza generala, lumea a paralizat pentru cateva secunde, nimeni nu se astepta la acest fenomen. Solistul vocal chiar a cerut un extinctor ca sa stingem focul, dar pe moment nimic nu a fost de ajutor. Dupa cateva secunde a inceput un foc puternic care a trimis lumea catre iesire intr-o busculada de care nu as vrea sa aiba parte nimeni de acum incolo", a povestit acesta..
"Eram la 4 metri de scena, in fata camerelor principale de filmat. Cumva, in momentul acela de hipnoza generala am reusit sa-mi fac loc spre iesire. Din pegatirea de 25 de ani de armata mi-am dat seama ca ceva e in neregula si am cautat modul prin care sa-mi salvez in primul rand mie viata. Inainte am strigat la toata lumea sa se lase cat mai jos, am incercat sa le induc oamenilor o umbra de reactie. Am inteles ca au auzit multi. Spre iesire s-a creat o busculada, cei mai nepregatiti au incercat sa traga de cei din fata ca sa-si faca loc ei sa iasa. Eu, pana spre iesire, am reusit sa-mi mentin respiratia aproximativ un minut si jumatate, cu ochii inchisi m-am tarat pe coate si genunchi exact cum am invatat in armata. Asta m-a salvat, mi-a salvat caile respiratorii, nu am nimic. De piciorul meu am mai tras pe cineva. Cand am iesit erau doua persoane, nu stiu cine, au reusit sa ridice persoana de pe piciorul meu si pe mine si sa ne duca departe de acel loc", a spus Andrei, conform Stirile ProTV.
"In primul rand e vinovata conducerea clubului, trebuiau sa puna minimul de masuri de siguranta. Asemenea masuri ar trebui sa existe peste tot, sa existe un stingator, un hidrant, lucruri pe care putem toti sa le manevram intr-o asemenea situatie. Avem echipe de medici, de psihoterapeuti, care se ocupa de noi de dimineata pana seara, chiar si noaptea. Au renuntat la familii ca sa se ocupe de noi", a continuat el.
"Cred ca iertarea va veni usor-usor, dar nu trebuie sa uitam ce s-a intamplat, pentru ca altfel se va repeta. Voi mai merge in cluburi. Un dezastru nu ma va opri sa-mi traiesc viata, sa-mi sustin prietenii".
"Sa zicem ca Andrei este liderul nostru spiritual, e sacul nostru de bancuri, purtatorul de voie buna, incercam sa-l ajutam, sa trecem mult mai repede peste intrebarile puse in fiecare zi. Oamenii au vazut destula tristete, destula moarte, ne intrebati daca vom uita vreodata. Nu vom uita asa ceva. Asa ceva nu trebuie sa se intample intr-un stat civilizat, nicaieri", a spus un alt pacient.
"Noi nu-i vom uita niciodata pe cei care au fost la acel concert si le vom dedica in fiecare an un concert comemorativ. Incercam sa tinem starea de spirit cat mai buna. Viata e ca un fir de nisip, o poti pierde instantaneu. Incercam sa ne bucuram de fiecare moment petrecut impreuna. Vrem sa le multumim voluntarilor, echipei de doctori, de asistente, femeilor care fac curatenie. Ne simtim iubiti in fiecare moment", a continuat tanarul.
"Mi-am schimbat optica despre viata. Este mult mai placut sa te bucuri decat sa urasti. E mai placut sa faci un dar decat sa iei ceva de la altcineva. E mult mai benefic sa radem decat sa plangem. Suntem tratati extraordinar. In acest spital am fost tratati din prima clipa ca membri ai familiilor, suntem copiii lor. Sunt medici care au stat 3 zile in garda ca sa aratam asa, ca sa putem sa va facem cu mana, sa putem sa ne stergem la fund. Am incercat sa infectam si celelalte saloane cu voie buna, sa cantam impreuna, sa radem, sa ne bucuram de viata", a mai spus pacientul de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".
“Foarte multi sunt tinuti in viata de mainile acestor oameni. Ei ne-au scapat din ghearele mortii. Chiar au grija de noi, au renuntat la familii, cate 3 zile de garda, va dati seama ce inseamna asta? 72 de ore sa ai grija de un om pe care, cand l-ai atins, urla de durere. Eu unul nu as putea sa fac asa ceva. Nu suntem aici ca sa pedepsim pe cineva, nu avem abilitati de lideri sau de judecatori. Nu ne putem da cu parerea. Ne dorim ca lucrurile sa aiba mersul lor firesc. Cei vinovati sa plateasca. Pe noi ne intereseaza un singur lucru: multumim tuturor oamenilor care s-au gandit la noi, spitalului care a avut grija de noi, personalului auxiliar, femeile de serviciu care in fiecare zi au venit la noi cu o vorba buna, au avut grija sa fie frumos si curat. Datorita dansilor noi, azi, putem vorbi cu dumneavoastra. Suntem foarte bucurosi fiindca am vazut ca poporul roman este un popor, nu este un circ, cum crede lumea. Am fost dezbinati 25 de ani, acum suntem uniti”, a continuat pacientul.
Alex Plingu: “Se vorbeste mult, se vorbeste prost, asa suntem noi invatati. Am fost cu o prietena in club, a scapat, nu are nimic. Eu am fost foarte norocos ca sunt in viata. Acum incercam sa mentinem starea de bine, sa uitam. E nasol, am vazut oameni care au murit sub ochii mei. Cum poate sa fie? Crezi ca mie mi-e bine daca ne amintim lucrurile astea. Ne ocupam de starea de bine, facem karaoke, zambim, suntem o familie. Vin oameni pe care nu ii cunosc cu sacose, vor sa ne ajute. Asta vreau sa stiti, ca sunt oameni buni in Romania. Nu stiam ca e un numar atat de mare de oameni buni, de romani buni".
Adrian Stanculea: "Vorbim, mai glumim cu ei unii sunt chiar foarte veseli mai povestesc din accident. Mananca, se deplaseaza, si- au inceput deplasarile. O fata care e arhitect, cand au venit nemtii, a tinut sa le faca schema accidentului cum s-a intamplat pe cutia de mancare, a luat un pix si a desenat cum a iesit ea a fost haios, chiar si nemtii au facut poze".
