Politica de industrializare forţată de dinainte de 1990 a provocat o adevărată furtună asupra economiei capitaliste instaurate după căderea comunismului, iar combinatele ce reprezentau mândria autorităţilor vremii au devenit istorie sau, în cel mai fericit caz, s-au restrâns considerabil. Schimbările au fost extrem de vizibile.
Citiţi mai multe despre acest subiet, de pe www.incomemagazine.ro
În unele situaţii, pe vechile amplasamente au apărut blocuri de locuit sau halele cândva industriale s-au reinventat, iar cazurile cele mai elocvente sunt apariţia mall-urilor sau a hipermarketurilor. În altele, s-a ales praful şi azi totul arată ca după bombardament: tone de moloz, căutători de fier vechi, oraşe monoindustriale aflate în cădere liberă după închiderea combinatului de la marginea aşezării. În ultimii 22 de ani, România a pierdut nume grele din brandurile create înainte de schimbarea regimului şi, mai mult decât atât, a fost martora dispariţiei unor industrii întregi.
Cauzele sunt multiple. Unele din ele nu au ţinut pasul cu noua înfăţişare a economiei, fie pentru că au pierdut pieţele externe, fie pentru că înzestrarea lor tehnologică era depăşită. La altele, managerii au schimbat macazul şi au găsit oportunităţi mult mai bănoase, de regulă în imobiliare.
Politicul a avut o mare parte din vină, pentru că a întârziat privatizările, astfel încât s-a ajuns în situaţia în care investiţiile străine din statele Europei Centrale şi de Est au depăşit cu mult pe cele din România (în Polonia, de exemplu, acestea au fost de zece ori mai mari în perioada 1993-2000 decât în ţara noastră).
