Doi ani au trecut de la cea mai mare tragedie petrecută vreodată într-un spital din România. În seara zilei de 16 august 2010 se dezlănţuia iadul pentru mamele şi rudele a 11 copii născuţi prematur şi internaţi în secţia de Terapie Intesivă a Maternităţii Giuleşti.
Incendiul izbucnit în salonul dotat modern, dar cu probleme la instalaţia de aer condiţionat, curma viaţa a şase bebeluşi şi îi rănea grav pe alţi cinci. Nici până acum nu s-au găsit exact vinovaţii şi nimeni nu plăteşte pentru ce s-a întâmplat acolo.
16 august 2010. Ora 18 şi 24 de minute. La 112 cineva anunţat că e incendiu la Maternitatea Giuleşti. Ardea Terapia Intensivă. Adică, exact în locul unde născuţi prematur, de câteva sute de grame, fragili, se zbăteau să trăiască.
11 copii se aflau în acel moment în incubatoare, locuri care unora le-a adus moartea şi nu viaţa aşa cum e normal.
O cârpeală la unul dintre cablurile aparatului de aer condiţionat a dus la tragedie. Iar pentru şase dintre copii, fumul şi mai ales temperaturile extrem de ridicate au fost fatale. Trei dintre bebeluşi au murit pe loc, alţi trei au încetat să mai lupte la câteva zile după. Cinci au rămas în viaţă, dar au suferit arsuri grave.
Tragedia de la Giuleşti a arătat cât de bine funcţionează urgenţa în România, dar a scos la iveală cârpelile unui întreg sistem bolnav.
Cum a schimbat momentul Giuleşti sistemul sanitar românesc? La secţia de terapie intensivă au fost angajate mai multe asistente, echipele SMURD şi pompierii au învăţat să lucreze mai bine în incidente cu victime multiple, dar restul spitalelor au rămas cu acelaşi cârpeli şi lipsuri mari de personal.
