Adrian Năstase reia, într-o postare pe blogul său, subiectul scutului de la Deveselu, despre care spune că ne asigură mai multă securitate, dar ne face şi mai vulnerabili. Fostul premier afirmă că scutul nu ne oferă o mare protecţie în faţa stocului de mii de rachete ruseşti.
''In mod paradoxal, Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne asigură mai multă securitate si, in acelasi timp, ne face mai vulnerabili. Eram preocupati, după incheierea Războiului Rece, de faptul că reprezentam o zonă tampon intre NATO si Uniunea Sovietică. Acum suntem chiar frontieră in Noul Război Rece. Sigur, suntem membri NATO iar bazele de la Constanta sau de la Deveselu inseamnă, in concret, că steagul american, respectiv al NATO, au fost amplasate in România. Din punctul de vedere al securitătii noastre sunt evolutii pozitive. Dar, in felul acesta, am devenit chiar „parte a problemei”. Prin instalarea bazei de la Deveselu, in mod evident, s-a creat o vulnerabilitate suplimentară pentru noi, in conditiile in care România a devenit, in mod explicit, o tintă, la nivelul declaratiilor si al planurilor operationale rusesti.
Nu cred că, din punct de vedere militar, cei 24 de interceptori de la Deveselu inseamnă foarte mult fata de stocurile de mii de rachete din Rusia. Poate insă că cei 800 de milioane de dolari cheltuiti pe acest proiect au fost utili pentru industria de apărare din SUA. Se repetă obsesiv că instalatia de la Deveselu nu este indreptată impotiva Rusiei. Eventual, impotriva Iranului sau a Coreei de Nord – dacă rachetele lor nu o iau pe partea cealaltă a globului. Sau poate impotriva grindinei, in conditiile in care rachetele noastre anti-grindină nu pot fi incă declansate. Repet, nu pot judeca eficacitatea lor. Cred insă că rusii stiu exact care este valoarea operatională a acestei instalatii dar le convine să o invoce pentru a justifica unele contra-măsuri militare, geo-strategice, propagandistice. Sau de ordin intern, la ei acasă. In felul ăsta, toată lumea a câstigat.
Să ne intelegem, proiectul anti-rachetă, in sine, mesajul transmis sunt importante pentru România, indiferent ce puneau americanii in curtea de la Deveselu. Este vorba de o prezentă concretă nu de ceva de genul garantiilor franco-britanice pentru România de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Sigur, tot intr-o filozofie specifică unui război rece.
Rămâne România prizonieră in acest joc de „love and hate” intre americani si rusi? Inainte de 1989, exista acelasi joc doar că România era in cealaltă parte. A urmat pupatul pe gură al americanilor si nemtilor cu Gorbaciov, au fost apoi alte perioade de „love” intre Clinton si rusi (vă amintiti de ce România nu a intrat in NATO in 1997?).
Am scris, in urmă cu vreo 30 de ani, un articol despre perceptia pericolului in cadrul aliantelor militare, subliniind că aliatii urmează, de obicei, perceptia membrului alfa al aliantei. Sigur că asta se intâmplă si acum. Cu precizarea că unii dintre aliati au inceput să fie mai catolici decât americanii in relatia cu rusii. Dar există, oare, si o tablă de intelegeri bilaterale pe care nu le cunoastem?
Evident, putem să tragem unele concluzii de ordin intern in legătură cu invitatii ambasadei americane la „petrecerea” de la Deveselu. De fapt, a Marinei americane, de fapt… Concret insă, se pare, organizatorii nu au avut adresele lui Basescu, Ponta, Corlătean, Dusa. Si, oricum, nici nu erau prea multe locuri libere intre cei 1000 de invitati…Repet ceea ce spun de ceva timp – americanii nu au decât prieteni actuali'', a scris Adrian Năstase.
Continuarea, pe nastase.wordpress.com
