Criza cu care se confruntă România a reaprins dezbaterea cu privire la "decizia politică de a admite România şi Bulgaria în UE, în 2007, în pofida faptului că reformele lor se aflau în urma celorlalte opt ţări foste comuniste care au aderat în 2004", apreciază analistul Neil Buckley.
Însă deşi unele mecanisme "mandatate de UE" au început să funcţioneze cu întârziere în România, în special în lupta împotriva corupţiei, "se pare că, în mod paradoxal, ele au contribuit la declanşarea disputei politice" actuale, scrie Buckley. Citând opinia unor analişti, el argumentează că aceste progrese arată că "lupta împotriva corupţiei vizează legătura dintre politică şi bani, care a caracterizat perioada postcomunistă, mai ales în Balcani".
Conflictul actual din România prezintă asemănări cu alte "confruntări din Europa între un preşedinte care susţine austeritatea şi un Guvern care afirmă că vrea să stimuleze crearea de locuri de muncă şi creşterea economică", continuă analistul. Ceea ce îl individualizează, însă, este faptul că are loc în contextul unei "culturi politice nearticulate" şi unei "Constituţii depăşite, care defineşte responsabilităţile politice prea vag", este el de părere.
În opinia sa, România "s-ar putea confrunta cu doi ani de coabitare turbulentă, presupunând că Guvernul câştigă alegerile în noiembrie". Alternativa, adaugă el, este "un preşedinte din cadrul coaliţiei la putere care, se tem unii, ar putea slăbi agenţia de luptă împotriva corupţiei, deşi Guvernul neagă asemenea planuri".
