O
tânără de 16 ani din Craiova a fost furată de un grup de
rromi chiar de lânga mama sa. Sub pretextul că sunt interesaţi
de un imobil pus în vânzare, mai muţi bărbaţi au
intrat în curtea unei familii de rromi din Craiova şi au luat
cu forţa fata de 16 ani. Unul dintre răpitori a fost prins de
politiştii comunitari chiar în faţa casei şi se află acum
în custodia poliţiei.
Rudele
tinerei susţin că cel care a ordonat răpirea vrea să se însoare
cu fata de doar 16 ani şi ameninţă că se vor răzbuna. Totodată,
ele spun că nu este prima dată când se încearcă
răpirea minorei. Consilierul pe probleme de etnie rromă al
Prefectului de Dolj condamnă scandalul izbucnit între cele
două clanuri şi avertizează că fapta nu are nicio legătură cu
tradiţia ţigănească.
După
aproape doi ani de la aderare la UE, România nu dă semne că
s-ar integra în peisajul social european. În 2007,
Senatul a modificat Codul Familiei, interzicând categoric
căsătoriile între persoane care nu au împlinit 18 ani.
Ca multe altele, legea nu se respectă. Nu puţine sunt cazurile în
care familii de rromi ?aranjează" mariajul copiilor, pentru a
păstra tradiţia.
Nunta
la rromii ursari
În
acest caz, nu se poate pune problema unor angajamente categorice
între cei doi părinţi. La baza realizării căsătoriei
tinerilor ursari stă în primul rând iubirea. Rareori se
realizează căsătorii pe baza unor interese economice. Încă
din primii ani în care a început să realizeze venituri
prin propria muncă, comunitatea începe să-i acorde băiatului
de ursar importanţa cuvenită, fiind considerat un om de viitor, un
om care va avea cu ce să-şi întreţină viitoarea familie.
Împreună cu alţi băieţi de vârste apropiate, va face
parte din colectivul de organizare a unor hore şi baluri ale
rromilor din localitatea lor. Cu ocazia acestor hore sau baluri se
înfiripă adesea idilele ce duc la prietenii puternice şi
ulterior la căsătorie. În jurul fetelor frumoase, roiesc cei
mai mulţi băieţi, dar fata este cea care decide căruia dintre ei
îi va da inima.
Nunta
la rromii căldărari
Mireasa
e aleasă încă din pruncie, din scutece, sau de la 2-3 ani. Se
organizează o petrecere mare, se bea, se mănâncă şi se
dansează, astfel rromii ştiu cu toţii că aceasta e viitoarea
mireasă a lui cutare, prin urmare, nimeni nu mai intervine în
acest târg; importantă în această alegere este doar
înţelegerea între cuscri. Fetiţa este urmărită de
către cei ce au logodit-o, iar dacă există inconvenienţe se adună
rromii, ca să se ştie că logodna a fost ruptă. Dacă nu intervine
nimic ca să rupă această logodnă, viitorii socri ai fetei vin de
sărbători şi petrec cu viitorii cuscri şi aduc daruri pentru cea
care va fi nora lor. Până la căsătorie, deşi se ştie că
fata lui cutare va lua pe cutare băiat, aceştia nu se întâlnesc
pe furiş să se sărute sau să meargă împreună la film sau
în oraş.
Când
s-a hotărât nunta, părinţii băiatului vin cu toţi galbenii
lor şi cu o sticlă de vin roşu legată la gât cu o fundă
roşie. Părinţii băiatului îşi arată averea în faţa
părinţilor fetei şi dacă aceştia sunt de acord, atunci cuscrii
(bărbaţii) îşi schimbă pălăriile şi cele două cuscre
îşi schimbă baticele între ele. Apoi se scot ţipete de
bucurie şi este adusă băutură şi mâncare pentru nuntaşi.
La rromi nu există cununie religioasă şi nici civilă; acum unii
mai moderni se duc la oficiul stării civile; despre cununia
religioasă, nu se discută, ei merg la biserică doar la botez, de
Paşti, atunci când se dezleagă de un jurământ sau
atunci când le moare cineva. Divorţ nu există, există ?Criss
rromani? în care bătrânii şi bulibaşa se pronunţă
în dezlegarea unei căsnicii.
Nunta
la rromii carpatici
Căsătoria,
la romii carpatici, se face prin acordul ambelor familii, fără
necesitatea unei oficializari externe, aceasta fiind recunoscută
prin autoritatea cu care este înzestrat bulibaşa. Din
căsătorie decurg relaţii de rudenie, care includ obligaţii de
ordin ritualic, relaţii de schimb economic în cadrul neamului,
solidaritate în spiritul frăţiei generale, sistem de norme şi
simboluri identitare comune. La sfârşitul nunţii, mirii se
retrag într-o încăpere, pentru ca mireasa să facă
dovada fecioriei, iar dacă mireasa nu a fost fecioară este alungată
din comunitate.
Nunta
la rromii pieptănari
Căsătoria
la rromii pieptănari este o alianţă pentru întreaga viaţă
între cele două familii, membrii celor două familii având
obligaţia să sprijine reciproc cuplul nou creat. Înţelegerea
între părinţii tinerilor are loc în casa fetei,
totodată având loc şi logodna. Puritatea şi castitatea fetei
sunt esenţiale în căsătorie. Tatăl băiatului este foarte
fericit pentru alegerea bună făcută de feciorul său, de obicei
face un cadou viitorului socru, şi se stabileşte data nunţii.
Virginitatea fetei este dovada bunei creşteri şi educaţiei date de
părinţi, tatăl fetei devine mai respectat şi câştigă o
anumită reputaţie în comunitate.
Nunta
la rromii spoitori călărăşeni
Încă
din copilărie se formează grupuri ce cuprind indivizi din aceeaşi
generaţie, cărora le spunem ?leaturi?. În cadrul lor
tinerii se antrenează în jocuri ca ?cilicul? (zdrichea),
?arşice? (gioale), târşa, işchimiţa (baba-oarba),
apropiindu-se unii de ceilalţi. Prieteniile legate se menţin şi
după căsătorie. Leaturile colindă de sărbătorile de iarnă,
participă la nunţi împreună. În jurul vârstei de
14-15 ani, dacă unul din grup se căsătoreşte, este urmat în
şir de ceilalţi, deoarece vor fi mai greu de acceptat în
grupuri dintr-o generaţie ulterioară.
În
afara grupului, când sunt legate prietenii între băieţi
şi fete, întâlnirile au loc în casa părinţilor
fetei, sub atenta observaţie a acestora. Dacă tinerii sunt decişi
a întemeia o familie, părinţii băiatului cer mâna
fetei de la părinţii acesteia. Aceştia fiind de acord, se
stabileşte o dată când, însoţiţi de naşi şi rudele
apropiate, părinţii băiatului vin la casa fetei pentru a se face
cunoscută întregii comunităţi unirea tinerilor. Se discută
asupra condiţiilor, pretenţiilor fiecărei părţi. Când se
convine, se hotărăşte data nunţii. După această întâlnire,
copiii sunt consideraţi logodiţi până în ziua nunţii.
Discuţiile ce au loc poartă numele de ?înţelegere?. În
funcţie de condiţia materială a fiecărei familii se prezintă
pretenţiile. Înainte de revoluţia din decembrie 1989 orice
fată era cumpărată de către părinţii băiatului cu o sumă
pretinsă de părinţii fetei şi convenită de ambele părţi.
Sursa:
Tradiţii ale rromilor din spaţiul românesc, lucrare redactată
de Organizaţia Salvaţi Copiii.
Antena3.ro
